Încet-încet, „revoluţia” din ’89 îşi devoalează secretele (I): „Zonarea câmpului de acţiune”: conform scenariului occidental, de schimbările în România „răspundeau” Franţa şi Olanda | Informația Harghitei - jurnal independent
luni , 18 octombrie 2021
Home » (Inter)Național » Încet-încet, „revoluţia” din ’89 îşi devoalează secretele (I): „Zonarea câmpului de acţiune”: conform scenariului occidental, de schimbările în România „răspundeau” Franţa şi Olanda
Încet-încet, „revoluţia” din ’89 îşi devoalează secretele (I): „Zonarea câmpului de acţiune”: conform scenariului occidental, de schimbările în România „răspundeau” Franţa şi Olanda

Încet-încet, „revoluţia” din ’89 îşi devoalează secretele (I): „Zonarea câmpului de acţiune”: conform scenariului occidental, de schimbările în România „răspundeau” Franţa şi Olanda

 Interviu pe marginea noului volum al dr. Gheorghe Raţiu, fost şef al Direcţiei Informaţii Interne din Departamentul Securităţii Statului, apărut în noiembrie 2015 şi intitulat După un sfert de veac – România şi românii înainte şi după Revoluţia din decembrie 1989

– Susţineţi în recenta dvs. carte, domnule dr. Gh. Raţiu, că în 1989 scenariile schimbării din România s-au intersectat, însă la origine ele erau două: scenariul occidental şi cel sovietic.

– Înainte de a vorbi de scenarii, pentru cititorii ziarului dumneavoastră, care nu au parcurs textul cărţii mele, trebuie să încep prin a aminti că schimbarea regimului aşa-zis comunist din România era inevitabilă din trei cauze.

Prima constă în neconcordanţa unor teze marxiste cu stadiul evoluţiei omenirii, neadaptarea acestora la realităţile lumii contemporane şi la specificul României, aşa cum au făcut-o liderii Partidului Comunist Chinez. Această cauză a stat şi la schimbarea regimurilor comuniste în toate celelalte ţări din sfera de influenţă a Moscovei şi a determinat chiar dezintegrarea Uniunii Sovietice.

A doua cauză se referă la hotărârea căpeteniilor lumii capitaliste de a lichida sistemul de state socialiste de pe planetă, sistem care devenise incomod pentru marile puteri economice şi financiare ale lumii.

sfertveacParadoxal, regimul comunist din România era supus presiunii şi dintr-o a treia cauză, care consta în atitudinea ostilă a liderilor de la Kremlin faţă de Nicolae Ceauşescu şi politica sa dizidentă în cadrul Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (CAER) şi a Tratatului de la Varşovia. Iată de ce, dacă în celelalte ţări socialiste, inclusiv în URSS, prăbuşirea regimurilor de tip comunist a fost forţată după un scenariu occidental, împotriva României s-a acţionat şi după un scenariu sovietic, care viza înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu şi a celor apropiaţi lui şi aducerea la cârma Partidului Comunist Român şi a ţării a unor lideri loiali Moscovei. Până la un anumit punct, cele două scenarii – occidental şi sovietic – s-au desfăşurat împotriva României în paralel şi chiar s-au interpus, confundându-se. Din după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989 „apele s-au separat“, sovieticii dispunând de o agentură mai influentă în Armata Română, au acţionat în forţă şi şi-au impus scenariul lor. Vremelnic, dar l-au impus.

Informaţiile pe care vi le dau nu se bazează pe simpla mea opinie personală, ci se întemeiază pe fapte, date şi informaţii pe care le-am cunoscut în virtutea posibilităţilor pe care le-am avut ca şef al Informaţiilor Interne în fostul Departament al Securităţii Statului.

Cu referire la scenariul occidental: el s-a născut ca urmare a alarmării lumii capitaliste occidentale şi a Japoniei, de creşterea influenţei ţărilor socialiste pe glob, care le îngusta câmpul de acţiune şi deveniseră concurente. Criza petrolului din 1973 a alertat puternic structurile internaţionale ale economiei şi finanţelor capitaliste.

La 15 octombrie 1973, OAPEC (grupul ţărilor arabe din OPEC), cărora li s-a alăturat Siria şi Egipt, au hotărât să stopeze livrările de petrol către Statele Unite şi alte ţări capitaliste dezvoltate, între care Olanda, în semn de protest faţă de sprijinul acodat Israelului în războiul de Yom Kippur. A urmat o creştere rapidă a preţului petrolului care a aruncat în aer economia ţărilor capitaliste, în primul rând a celor mai dezvoltate industrial, cu consecinţe dramatice în sistemul financiar capitalist. Într-un clasament al crizelor din sec. XX şi începutul sec. XXI, criza declanşată în 1973 ocupă primul loc, datorită consecinţelor şi ariei de răspândire.

 Se activează grupul Bilderbeg…

În context amintesc că prinţul Bernard al Ţărilor de Jos a convocat în 11-12 mai 1974 reuniunea anuală a grupului Bilderbeg în staţiunea Megive din Franţa. Concluzia a fost că la baza declanşării crizei a stat spiritul extremismului islamic şi încurajarea acestuia de către ţările comuniste; s-a stabilit că sunt necesare două acţiuni paralele: readucerea în subordinea puterilor occidentale a conducătorilor din ţările arabe ale OPEC care stopaseră livrările de petrol şi desfiinţarea întregului sistem de state socialiste. Ca urmare, serviciile de informaţii ale statelor NATO au primit sarcina întocmirii planurilor de acţiune. Cel care viza desfiinţarea socialismului s-a numit TAIFUN şi a avut ca bază de acţiune Directiva NSC-68 din 1947, un document prin care Harry Truman aproba planul CIA de desfăşurare a unui război psihologic împotriva tuturor ţărilor sistemului socialist. Două din obiectivele planului TAIFUN erau extinderea pieţelor de desfacere în fostele ţări socialiste şi instituirea controlului total al ţărilor capitaliste asupra principalelor surse de energie, a resurselor de materii prime şi alimentare ale planetei. A urmat zonarea câmpului de acţiune şi stabilirea responsabilităţilor pentru nimicirea sistemului socialist din perimetrul CAER: Statele Unite – coordonator general şi câmp de acţiune împotriva URSS; RF Germania şi Marea Britanie – în zona RD Germană, Polonia şi Cehoslovacia; Franţa şi Olanda în zona Ungaria, Bulgaria şi România. Aşa se explică de ce în România, în anii 1987-1989, dar şi ulterior, cei mai activi diplomaţi şi spioni au fost francezii şi olandezii, precum şi de ce, în preajma evenimentelor din decembrie ’89, pe teritoriul Ungariei, în apropierea graniţei cu România, s-a semnalat prezenţa unor trupe franceze, iar primul înalt demnitar occidental care a vizitat Bucureştiul, la începutul anului 1990, a fost Francoise Mitterand. Scenariul occidental de schimbare în România, descris mai sus, prevedea şi valorificarea posibilităţilor frontului ungarist, adică a extremismului naţionalist maghiar.

 Sovieticii nu urmăreau schimbarea regimului socialist, ci doar înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu

– Presupun că nici scenariul sovietic nu era tocmai dulce…

– Când alţii se amestecă în treburile ţării tale, gustul nu poate fi dulce, ci unul amar. În fiecare scenariu s-a acţionat în funcţie de posibilităţi. Cele mai multe le aveau sovieticii. De aceea scenariul sovietic lua în calcul trei variante de schimbare a puterii în România, toate deosebindu-se de scenariul occidental prin faptul că sovieticii nu urmăreau schimbarea regimului socialist, ci doar înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu şi instalarea unei echipe de comunişti reformatori loiali Moscovei. Spre deosebire, scenariul occidental viza desfiinţarea statului socialist şi restaurarea capitalismului. Variantele scenariului sovietic erau următoarele: 1. O lovitură de palat, care s-ar fi putut produce ca urmare a unei hotărâri în structurile de conducere ale partidului, de pildă la Congresul al 14-lea din 1989 sau printr-o hotărâre a Comitetului Politic Executiv al CC al PCR; 2. O revoltă populară de mari proporţii, susţinută de Armată şi Securitate; 3. O lovitură de stat militară dată de Armată, în cazul în care Securitatea ar fi acţionat pentru reprimarea răscoalei populare. În viziunea sovietică acest lucru era posibil deoarece în structurile de comandă ale Armatei Române, GRU (spionajul militar sovietic) avea o reţea influentă de generali şi ofiţeri superiori.

 La Budapesta sosesc doi generali: unul KGB şi altul GRU

– Deşi URSS era sortită dispariţiei, scenariile occidental şi sovietic s-au interferat pe tot parcursul evenimentelor.

– La zece ani de la dispariţia URSS, în presa rusă au apărut suficiente informaţii care destăinuie rolul sovieticilor în schimbările din decembrie 1989. De exemplu, Roman, fost ofiţer al spionajului sovietic, care în 1989 lucra la Comandamentul de Sud al Armatei Sovietice, amplasat în Ungaria, mărturiseşte că la începutul lui decembrie 1989 au sosit la Budapesta doi generali din conducerea KGB şi GRU, cu misiunea secretă de a organiza punerea în aplicare a planului schimbărilor din România. Roman povesteşte că a îndeplinit rolul de translator în convorbirile acestor generali cu şefii serviciilor de spionaj maghiare, care acţionau de mai mult timp sub îndrumarea occidentalilor pentru pregătirea acţiunilor din România. Mărturisirile acestuia sunt confirmate de Németh Miklós, fost prim-ministru al Ungariei în 1989, care a afirmat că serviciile de informaţii maghiare, împreună cu cele sovietice, au reuşit să recruteze în România o reţea de agenţi plasaţi în diferite funcţii ale aparatului de stat şi de partid. Acelaşi relatează cum serviciile de informaţii maghiare, sovietice şi occidentale au pregătit în tabere organizate pe teritoriul Ungariei opozanţi din România, viitori revoluţionari, cu ajutorul unor specialişti în acţiuni de gherilă urbană. (Va urma)

M. GROZA

Comentarii:

comentarii

One comment

  1. Întrebați-l, vă rog, pe dl.Rațiu ce a făcut Securitatea cu toate informațiile despre răsturnarea regimului, pe care le deținea? De ce nu a prevenit masacrul din decembrie 1989? Dacă Armata a jucat cu sovieticii, Securitatea cu cine a jucat?

Leave a Reply to Vasile Ișan Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.