Direct de la sursă…

Serviciile de informaţii româneşti din timpul comunismului ştiau direct de la sursă despre pregătirile colectivului restrâns din Statul Major al Comandamentului Tratatului de la Varşovia care elabora prima variantă a planul de invazie a 4 ţări: Cehoslovacia, România, Iugoslavia şi… Austria

În august s-au împlinit 48 de ani de la intervenţia militară în Cehoslovacia a trupelor Uniunii Sovietice şi a altor state membre ale Tratatului de la Varşovia (Polonia, Ungaria, Bulgaria, R.D. Germană), prilej cu care revista veteranilor din serviciile române de informaţii – VITRALII – Lumini şi Umbre nr. 28 – face o incursiune în perioada premergătoare acestui eveniment.

Trebuie ştiut, chiar de cei care condamnă indistinct activitatea serviciilor de informaţii româneşti din timpul comunismului, că acestea au oferit conducerii de stat, cu operativitate, două informaţii din surse diferite despre întâlnirea secretă a şefilor statelor membre ale Tratatului de la Varşovia din Crimeea, la care Ceauşescu şi Dubcek n-au fost invitaţi şi la care se decisese invadarea simultană a Cehoslovaciei şi României, pentru „restabilirea ordinii socialiste”. Se cunoştea şi data proiectatei invazii: 22 august.

Bineînţeles, Ceauşescu a refuzat în primă instanţă să creadă că „bunii” lui colegi Brejnev, Gomulka, Jivkov, Kádár şi Ulbricht s-ar putea preta la aşa ceva; totodată, pentru a nu deveni victima unor informatori KGB cu sarcini de dezinformare, mai mulţi agenţi ai Direcţiei de Informaţii Externe, de Contraspionaj şi Contrainformaţii Militare au primit sarcina de a confirma ori infirma planurile de agresare militară a României. Rapid şi eficient, în 20 iulie, informaţia remisă celor în drept suna aşa: Brejnev personal, împreună cu Andropov, şeful KGB, şi cu Armata, au pregătit o invazie în Cehoslovacia, România şi Iugoslavia, fiind nemulţumiţi de politica dusă de Dubcek, Ceauşescu şi Tito. Un colectiv restrâns din Statul Major al Comandamentului Tratatului de la Varşovia lucrează la elaborarea planului în detaliu.

Ulterior, serviciile româneşti s-au servit de o sursă care participa direct în acel colectiv restrâns din Statul Major al Comandamentului care elabora planul de invazie. Astfel, s-a aflat că se renunţase la proiectul iniţial de atacare concomitentă a Cehoslovaciei şi României, adăugându-se pe listă Iugoslavia şi… Austria, deoarece Brejnev considera că predecesorii săi se grăbiseră când retrăseseră trupele sovietice din Austria, iar el voia să repare această greşeală dacă occidentalii n-ar fi ripostat după acţiunea de ocupare a celor trei state cu regim comunist. Tocmai acest element l-a făcut din nou pe Ceauşescu să aibă îndoieli. Informaţiile pot fi adevărate numai dacă Bejnev e nebun!, a spus acesta.

La numai o săptămână însă se primea informaţia că toate pregătirile sunt făcute, invazia în Cehoslovacia va avea loc la sfârşitul lui august, iar planul de ocupare era, în mare, următorul: trupe special pregătite vor fi lansate din timp în Cehoslovacia, sub acoperiri variate, în special ca turişti, care vor ocupa, înaintea sosirii trupelor de invazie, clădirile Parlamentului, Guvernului, Poşta, Telegraful, Radioul şi Televiziunea, coordonarea acţiunilor fiind făcută de un stat major operativ, ai cărei membri se vor afla la Praga înaintea invaziei. Structura planului ne reaminteşte oarecum de evenimentele din ”89…

Sigur, nu e datoria noastră să-i retrimitem la şcoală pe cei câţiva istorici de salon care susţin că opoziţia României socialiste faţă de Moscova a fost una teatrală, dar la documente avem dreptul de a-i trimite. Acolo, în arhivele militare şi ale serviciilor de informaţii pot găsi şi măsurile luate de conducerea României după ce, în sfârşit, Ceauşescu a înţeles despre ce este vorba şi a convocat urgent o întâlnire de taină cu Ion Stănescu, preşedintele Consiliului Securităţii Statului – cel care-i furnizase direct informaţiile – generalul Ion Ioniţă, ministrul Forţelor Armate, generalul Şandru, şeful Rezervelor de Stat şi Ilie Verdeţ, vicepreşedintele Guvernului. Înfiinţarea de urgenţă a unor Mari Unităţi ale Armatei amplasate în zona Iaşului, Focşaniului şi Buzăului şi a noi Batalioane de Trupe de Securitate care să ocupe 7 trecători din Carpaţi şi câte unul pe centru administrativ erau, adică, scene ale unui spectacol de teatru…

Oricum, documente sunt destule pentru acea perioadă, întrucât Consiliul Securităţii Statului elabora zilnic un Buletin informativ în doar 5 exemplare care cuprindea în sinteză acţiunile ostile întreprinse de autorităţile sovietice împotriva României; problema este doar dacă un gen de istoric precum L. Boia poate fi determinat să citească ceea ce nu vrea…

G. MIHAIL

Comentarii:

comentarii