Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
Săptămâna trecută, în cadrul proiectului „Samariteanul Milostiv”, elevii Colegiului Naţional „Octavian Goga” din Miercurea-Ciuc au donat haine, rechizite, jucării, alimente şi dulciuri elevilor de la Şcoala Gimnazială Specială din Bilbor. Proiectul a fost coordonat de elevii clasei a XI-a B şi profesorii Anamaria Cimpoeşu, Micaela Grama, Adriana Galea, Păncescu Ionel, cu sprijinul preşedintelui Consiliului Şcolar al Elevilor, Rus Radu, şi a lui Romeo Negru, Emese Decean şi a doamnei Iuliana Orheanu.
Mai jos redăm impresia unei eleve din clasa a XI-a care a participat la proiect.
Aş vrea ca unde-i întuneric, lumină să aprindem!
Un fulg de zăpadă s-a aşezat frumos pe geamul din dreptul meu. Atât de mic, frumos şi unic!… Îl priveam în timp ce se topea uşor sub ochii mei. Mi-am îndreptat privirea spre cerul împodobit de fraţii şi surorile sale, care dansau împreună până când atingeau pământul şi formau pături pufoase de omăt.
În timp ce doamna şoferiţă anunţa cât timp mai avem de parcurs până la Bilbor, gândurile mele au zburat la ultimele săptămâni petrecute la şcoală. Un zâmbet mi-a scăpat atunci când mi-am amintit cum ne sclipeau ochii de entuziasm la ora de religie, când a fost propusă ideea. Cum colegele mele împreună cu doamna dirigintă fugeau cu viteza luminii din clasă în clasă pentru a face anunţurile necesare şi pentru a mobiliza elevii. Cum puiuţii din clasa 0 ridicau două degeţele şi întrebau timizi dacă au voie să aducă penare. Cum rămâneam fără glas atunci când un prichindel ne înmâna un pachet de două ori mai mare decât el. Cum căram ca nişte furnicuţe cadourile în Amfiteatrul „Goga”, sala de clasă în care le depozitam. Cum ne înghesuiam să sortăm hăinuţele în saci, jucăriile şi rechizitele în cutii şi alimentele în pungi sau cutii mai mari. Cum eram fericiţi că am terminat de împachetat, dar ne trezeam la uşă cu foşti elevi ai colegiului cu braţele pline de cadouri. Cum ne făceam griji că nu vom putea transporta toate cadourile, fiind atât de numeroase.
Autocarul s-a oprit. Am ajuns la Şcoala Gimnazială Specială Bilbor. Bun, acum e acum. Am coborât cu toţii din autocar cu inimile arzând şi ne-am apucat să descărcăm cadourile. Când treceau din mână în mână pachetele, vedeam mai mult decât ambalaje colorate frumos. Vedeam bucăţele din sufletele calde ale oamenilor minunaţi care au contribuit la această activitate: colegi, foşti colegi, părinţi, profesori.
După ce am făcut cunoştinţă cu profesorii de la centru, ne-am înarmat fiecare cu câte trei ciocolate şi ne-am îndreptat către sala de sport a şcolii, unde ne aşteptau copiii. Când uşa sălii de sport s-a deschis, 55 de perechi de ochişori s-au aţintit asupra noastră.
Am strâns ciocolatele în mână, am inspirat adânc şi m-am îndreptat către trei băieţei. „Bună!”, am spus eu cu un zâmbet larg pe faţă şi i-am întins unuia dintre cei trei o ciocolată. Nu zâmbetul de pe faţă m-a impresionat, ci cel din ochişorii lui albaştri.
Am fost poftiţi să ne aşezăm şi să urmărim un mic spectacol organizat de copii, ceea ce ne-a surprins. Când aceştia au început să cânte şi să danseze, am simţit o căldură în tot corpul şi cu toţii i-am privit cu ochii umezi şi chipurile luminate de zâmbete. Nu am mai văzut până acum suflete atât de pure, sincere şi unite. În timp ce îmi opream o lacrimă să se rostogolească pe obraz, mi-am amintit de fulgii de nea. Un singur fulg de zăpadă rătăcit pe un geam se topeşte uşor, dar mai mulţi fulgi de zăpadă care dansează împreună formează pături pufoase de omăt. Da, am trăit acest lucru şi mi-aş dori ca mereu să dansăm împreună şi să aducem lumină acolo unde este întuneric.
Andreea SIRITEANU, clasa a XI-a B
Colegiul Naţional „Octavian Goga”
