Zestrea poetică a Bălanului, mai bogată cu două volume | Informația Harghitei - jurnal independent
duminică , 25 august 2019
Home » Cultură » Zestrea poetică a Bălanului, mai bogată cu două volume
Zestrea poetică a Bălanului, mai bogată cu două volume

Zestrea poetică a Bălanului, mai bogată cu două volume

Am pornit la aşternerea pe hârtie a acestor rânduri cu regretul că avalanşa de obligaţii pe care le are ziarul în preajma sărbătorilor ne limitează drastic spaţiul de care dispunem. De aceea rândurile dedicate celor două volume, prezentate miercuri, la Bălan, se constituie, de această dată, mai degrabă într-un semnal de apariţie decât într-o cronică.

Oarecum ciudat, dat fiind faptul că talentul poetic al profesorului şi inginerului Ioan Roman este binecunoscut, nu doar la Bălan, urbea sa de suflet şi de o viaţă, ci în întreg judeţul, precum şi prin alte părţi, unde l-au purtat varii manifestări spirituale, este prima dată când poeziile lui sunt puse între coperţile unei cărţi. Numele acestei prime apariţii editoriale este Oaza mea de linişte”, nume care te duce, parcurgând cele aproape 80 de poezii, la minunata sa familie, cu o aură aparte pentru doamna Rodica Roman, muză şi reazem în egală măsură, cea care după felul cum a vorbit despre creaţia soţului părea să fi vegheat naşterea fiecărui vers.

Poetul Ionel Simota a conturat cu inspiraţie şi căldură esenţa volumului lui Ioan Roman: „…Oaza mea de linişte este o frumoasă mărturisire a poetului, cuprins de frământării mature şi autentice, ardere întru poezie, întru naşterea versului, un fel de testament arghezian, în care Ioan Roman este, mai mult decât mărturiseşte, un munte de iubire şi lumină, fiind vizibilă preocuparea supremă de a lăsa o urmă, în timp, celor dragi şi apropiaţi”.

Pătrunsă adânc în înţelegerea creaţiei lui Ioan Roman, Geta Mănilă a reliefat, cu plasticitate şi fantezie, virtuţile volumului de faţă.

Dimensiunile, la superlativ, ale poeziei lui Ioan Roman au fost puse într-o lumină unică, minunată, de actriţa totală care este Camelia Paraschiv-Katai, de la Teatrul „Andrei Mureşanu” din Sf. Gheorghe.

Aflat la al doilea volum de epigrame, intitulat ,,Înţepături”, Mihai Păr, celălalt autor şi fiu semi-adoptiv al oraşului de la umbra Hăşmaşului Mare, prezent la emoţionanta manifestare, petrecută miercuri, la Bălan, dovedeşte cel puţin aceleaşi virtuţi ca în primul volum: spirit de observaţie de maximă acuitate, talent poetic, umor suculent, fantezie nelimitată. Filonul principal al sursei de inspiraţie îl constituie viaţa de zi cu zi, cu bune şi rele, mai ales cu ultimele, cu păcatele noastre, dar mai ales ale celor din jur.

Dar epigramele e mult mai bine să fie citite, eventual văzute, decât povestite:

Dorinţă I

Nu cer huzur, nici trai fără nevoi,

Dar am un singur scop ce nu-mi dă pace:

Să fiu absent, prin orişice mijloace,

Când o să-mi sune ceasul… de apoi!

 

Unui coleg

Spun toţi că e un tip bizar,

De multe ori de ne-nţeles:

Deşi gândeşte foarte rar,

Se răzgândeşte… foarte des.

 

Altă constatare

Luna, din tării stelare,

Varsă jarul peste sat…

Merg ţăranii la culcare,

Iară hoţii, la furat.

 

Dorinţă II

Pe criza asta ce se-ascute,

Pentru-a salva din milioane,

Ei să ne vândă avioane,

Noi să plătim… cu paraşute

 

Din păcate, nu vă putem spune, în acest moment, unde puteţi găsi cele două volume, dar se intenţionează şi o întâlnire a autorilor cu cititorii din Miercurea-Ciuc şi atunci se va rezolva şi această chestiune.

DAN LUDUŞAN

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.