Zbor întrerupt

După ce părea că şi-a întins aripile spre a prinde un culoar bun către cel mai înalt pisc al carierei sale, frumoasa blondă din politica de vârf a României a aterizat forţat înainte de a-şi atinge ţinta, exact acolo unde şi-ar fi dorit cel mai puţin…

Cum s-a întâmplat, cum nu s-a întâmplat acest lucru nu pot eu să mă pronunţ, mai ales că unii dintre cei în măsură să o facă au spus deja ceea ce aveau de spus. Pe mine mă surprinde doar întâmplarea, ştiind că doamna avea destulă experienţă în a se menţine pe linia de plutire…

Îmi amintesc, de pildă, cum privea dânsa lumea de sus, inspirând aerul rece şi tare al munţilor, alături de un primar sau alt primar cu care împărtăşea bucuria inaugurării unei telegondole, şi n-a păţit nimic…

Îmi mai amintesc apoi de zborurile ei line care au propulsat-o, treaptă cu treaptă, de pe scaunul de consilier al primarului general al Capitalei, în cel de ministru care avea în responsabilitate gestionarea unei părţi importante a fondurilor europene şi guvernamentale. Şi ce credeţi, că i-a fost uşor?!

Asta ca să nu mai vorbesc despre sarcinile de partid şi despre protecţia înaltă de care se bucura dânsa, stârnind deopotrivă admiraţia şi invidia celor din jur care, nu de puţine ori, lăsau loc bârfei de fiecare zi. Ce vremuri, ce imagine…

Colegi, unul şi unul, care acum la vreme de restrişte tac, întorc armele împotriva ei sau, şi mai rău, abandonează partidul încropit la repezeală de liderul său neoficial, spre a-i asigura doamnei ascensiunea către Cotroceni. Şi când mă gândesc câte declaraţii de dragoste a primit în perioada ei de glorie, mai că nu îmi vine să cred! Vă amintiţi, de exemplu, de primarul care i-a mărturisit că doarme cu poza ei sub pernă, sau de fostul ministru de Externe, coleg de cabinet cu eroina mea, care nu-şi mai găsea cuvintele potrivite pentru a o pune într-o lumină cât se poate de favorabilă, deşi făcea parte din elita oamenilor de cultură ai acestei ţări? Sigur că vă amintiţi, că doar aşa ceva nu vezi în fiecare zi pe ecranul televizoarelor. Problema e, unde sunt ei acum, de ce tac şi de ce fac pasul înapoi?!

Cinstit ar fi dacă v-aţi aminti la fel de bine şi despre… zborurile ministrului către locuri în care, în momente dificile ale vieţii lor, existau şi oameni ce aveau nevoie de ajutor. A ezitat vreodată dumneaei să li-l acorde?! Gândiţi-vă numai la ziua în care, luată pe nepregătite, a ajuns într-un judeţ inundat în pantofi cu tocuri foarte înalte. Dar ce e rău în asta?! Aşa a fost să fie şi nu a fost degeaba pentru că, odată întoarsă la treburile ţării, invidiata blondă le-a trimis şi doamnelor cu care tocmai se întâlnise, tot pantofi cu toc. Asta, presupun eu, pentru că, înalte fiind, aceste încălţări asigurau o protecţie bună a piciorului faţă de solul cu cel mai înalt grad de înnămolire, unul comparabil cu cel pe care păşeau atunci mulţi politicieni ai vremii…

Dincolo însă de ce cred eu, gazetarii cârcotaşi şi nu numai ei afirmau că pantofii aceia ar fi fost o „pradă” a ANAF-ului, pe care doamna ministru împreună cu şeful de acolo au încadrat-o la rubrica „soluţii potrivite pentru asemenea ocazii”. Acum să nu mă întrebaţi dacă lângă pantofi au ajuns în zonă şi poşete de firmă, că chiar nu ştiu, aşa că trec la următorul… zbor.

Unul de poveste, care l-a făcut până şi pe preşedintele-jucător să-şi întrerupă discursul televizat pentru a se minuna de isprava protejatei sale, care, citez, „a dat dovadă de mult curaj”. Vorbesc, se înţelege despre zborul cu paraşuta şi aterizarea la punct fix…

Întrebarea e: a fost el făcut prea devreme pentru a atinge paraşutista ţinta sau a fost făcut într-o zi nefastă pentru curajoasa eroină?! Oricare ar fi răspunsul, un lucru e cert: drumul ei către Palat s-a încheiat, poate chiar înainte de a începe, iar cel către un spaţiu politic curat s-a oprit într-un hăţiş specific doar pădurilor tropicale!

Povestea succintă a acestui zbor întrerupt mi-a adus însă în memorie o altă poveste, cu o altă eroină, la fel de blondă şi la fel de frumoasă, care a ajuns în închisoare direct din fotoliul de prim-ministru al unei ţări vecine, pentru „abuz de putere”.

Această doamnă, politician şi om de afaceri abil, avea în cabinetul ei o statuetă a Ioanei d’ Arc, memoriile fostului premier britanic Margaret Thatcher şi o carte despre fostul secretar de stat american, Madeleine Albright, toate femei puternice pe care ea şi le alesese ca model în viaţa publică.

Ce modele avea frumoasa noastră doamnă politician nu ştiu, dar ştiu că mi-a rămas în minte una dintre expresiile ei celebre: „Suntem urmaşii lui Traian (!), ai lui Traian Băsescu…”.

Acestea fiind spuse, eu plec în căutarea unei telegondole aici, în Harghita, construită pe vremea doamnei ministru, alături de care se aflau atunci şi miniştri ai UDMR, iar dacă nu o găsesc trag o fugă până la Piatra Neamţ, unde, sunt sigură, telegondola a fost inaugurată pe vremea când primar era Pinalti, fostul coleg de partid al blondei noastre, aflat acum după gratii. Fostul am spus…

ŞTEFANA DRĂGHICI

 

Comentarii:

comentarii