duminică , 17 decembrie 2017
Home » Cultură » Volumul 22 din colecţia „Profesioniştii noştri” este dedicat sociologului, arhivistului şi cercetătorului Ioan Lăcătuşu, la 70 de ani
Volumul 22 din colecţia „Profesioniştii noştri” este dedicat sociologului, arhivistului şi cercetătorului Ioan Lăcătuşu, la 70 de ani

Volumul 22 din colecţia „Profesioniştii noştri” este dedicat sociologului, arhivistului şi cercetătorului Ioan Lăcătuşu, la 70 de ani

În cadrul celei de-a XXIII-a ediţii a Sesiunii Naţionale de Comunicări Ştiinţifice „Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie. Cultură. Civilizaţie”, ţinută în acest an la Hotelul „Bradul” din staţiunea Covasna, a fost lansat volumul 22 din seria „Profesioniştii noştri”, editată de Centrul European de Studii Covasna-Harghita, dedicat sociologului, arhivistului şi istoricului Ioan Lăcătuşu cu prilejul împlinirii a 70 de ani de viaţă. Volumul – conceput sub forma unui documentar biobibliografic aniversar – numără nu mai puţin de 964 de pagini şi este coordonat de dr. Vasile Lechinţan şi prof. Vasile Stancu, care de altfel l-au şi prezentat în cadrul Sesiunii. Cartea omagială a apărut cu binecuvântarea şi sprijinul PS Andrei, episcopul Covasnei şi Harghitei.

Cercetătorul clujean Vasile Lechinţan a spus că „e vorba aici de o trăire plină de înaltă umanitate, de credinţă şi de zidire. Toate aceste calităţi se află în acest volum de peste 900 de pagini. E vorba de o frumoasă viaţă trăită atât de intens pentru noi şi pentru ţară. Sunt cu totul de acord cu această formă, în care volumul să nu cuprindă numai studiile, ci şi înregistrarea altor aspecte, chiar de viaţă cotidiană. Nu ne rămâne nouă, editorilor şi coordonatorilor volumului, decât să trecem în revistă principalele aspecte ale tematicii propuse cititorilor şi să selectăm materialul imens şi să-l ordonăm tematic, respectiv să creionăm câteva aspecte importante din viaţa celui omagiat, pe care toată lumea l-a recunoscut drept lider al românilor din această parte şi toată lumea şi-a exprimat speranţa că în el văd o renaştere naţională, o rezistenţă, o dăinuire a noastră în acest spaţiu”.

În calitate de vechi răsfoitor de hrisoave, istoricul clujean a spus, cu oarecare regret, că, dacă fiecare personalitate ar avea, la zi, o astfel de documentaţie, care rămâne peste veacuri, cercetătorul epocii nu ar mai trebui să adune datele de care are nevoie din frânturi de documente disparate din epoca respectivă. „Cât de minunat ar fi să avem astfel de volume, completate cu scrisori, mesaje, fotografii, interviuri care să fi fost dedicate, să zicem, unor clujeni precum Lucian Blaga, Iuliu Haţieganu, Sextil Puşcariu, Onisifor Ghibu, Pavel Dan şi atâtor altor mari personalităţi ale vemii”, a conchis Vasile Lechinţan.

Prof. Vasile Stancu a afirmat că în acest volum, Ioan Lăcătuşu e privit diferit, sub o altă formă şi din alte puncte de vedere. Apar aici 1.500 de nume, care vorbesc despre Lăcătuşu sau i se adresează în vreun anume fel. Cartea are în total 12 capitole, inclusiv unul intitulat Atacuri din presa maghiară. „Personal, cred că istoria apariţiei volumului de faţă a început odată cu lansarea volumelor I şi II, la cea de-a XVIII-a Sesiune Naţională de Comunicări Ştiinţifice Românii din sud-estul Transivaniei. Istorie. Cultură. Civilizaţie. Atunci, o serie de informaţii şi surse privitoare la profesionistul Ioan Lăcătuşu nu-şi găsiseră locul în cele 1.263 de pagini ale volumelor publicate, realitate suplinită, în parte, de actualul volum, datorită faptului că o mare parte din informaţiile deţinute nu se încadrau în structura stabilită de iniţiatorii colecţiei, impunându-se astfel perfecţionarea acesteia. Înşişi participanţii la lansarea volumelor au subliniat, în intervenţiile lor, fapte, informaţii, faţete ale personalităţii sale neremarcate în paginile dedicate profesionistului Ioan Lăcătuşu. Mai mult, pentru cei care-l cunosc, care ştiu foarte bine că omul Ioan Lăcătuşu nu poate să stea, nu are astâmpărul necesar (pacea, tihna, odihna), fapt care se reflectă, în propria-i conştiinţă, în datoria faţă de neamul său, fiind la vârsta deplinei maturităţi a manifestării personalităţii sale, angrenat profund în activitatea de cercetare ştiinţifică şi valorificare a studiului în noi lucrări de referinţă pentru istoria românilor, conectat deplin la realităţile locurilor şi ale societăţii civice româneşti prin mii de oameni şi zeci de organizaţii neguvernamentale, era clar că oglinda profesionistului nu era completă şi va trebui desăvârşită în viitor. Ca atare, a continuat prof. Vasile Stancu, prezentul volum şi-a propus să completeze, acolo unde a fost posibil, prin noi scrieri, documente, informaţiile – dar şi să scoată în relief, prin tuşe noi, cu accente mai puternice, tabloul personalităţii profesionistului Ioan Lăcătuşu adăugând noi şi bogate subcapitole biobibliografice precum: Gânduri la 70 de ani; Cuvântări, alocuţiuni, comunicări; Prefeţe, argumente şi cuvinte lămuritoare; Recenzii privitoare la scrierile sale; Referinţe; Ecouri în mass-media”.

În seara cu pricina, Ioan Lăcătuşu a primit multe mesaje de suflet, începând cu cel al PS Gherghel, episcopul romano-catolic de Iaşi, până la un Hronic colectiv, tipărit în limba şi după modelul documentelor medievale, alcătuit şi citit de prof. Vilică Munteanu, cel mai longeviv şef de instituţie din Bacău, în care se spune printre altele: „Iată-ne înfăţoşaţi aice, nu departe de castrul roman Angvstia şi lângă Valea Zânelor, în frumusăţea de oraş Covasna, vro câţiva prieteni, slujbaşi ai hrisoavelor vechi şi noi, dar şi cu solii de la mulţi alţii care, din binecuvântate pricini, nu au putut să ne hie alăturea. Şi după ce am purces la drum din toate zările ţării ne-am adunat ca să te cinstim, aşa, după datina noastră veche, românească, cu câte-un pocal de Cotnărel în mânurile noastre, pre domniia ta, ca să-ţi dorim mulţi ani îmbelşugaţi cu sănătate, cu putere de muncă, pentru că vedem că nu prea vrei să binevoieşti a te hodini. Dacă noi ne-am pornit de pe la căşile noastre pentru că te ştim şi te cunoaştem drept un om de bază, de vază, om de cinste pentru neamul şi sufletul românesc, pentru credinţa noastră creştină, carele încă de când ai văzut, în satul moldovenesc din care te tragi, lumina soarelui şi ochii maicii tale, nu ai avut astâmpăr şi tot ai pus câte ceva la cale. Da bun!”. (Consemnare de M. Groza)

(În numărul de mâine revenim cu o amplă relatare de la ediţia a XXIII-a a Sesiunii Naţionale de Comunicări Ştiinţifice „Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie. Cultură. Civilizaţie”)

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*