Viaţa creştină: Predică la Duminica a V-a după Rusalii | Informația Harghitei - jurnal independent
luni , 18 octombrie 2021
Home » Religie » Viaţa creştină: Predică la Duminica a V-a după Rusalii
Viaţa creştină: Predică la Duminica a V-a după Rusalii

Viaţa creştină: Predică la Duminica a V-a după Rusalii

Evanghelia Duminicii a V-a după Rusalii ne spune, în puţine cuvinte, modul în care Mântuitorul Iisus Hristos Îşi arată iubirea Sa milostivă faţă de oamenii care sunt chinuiţi de demoni.

În Evanghelia de duminică se arată că omul stăpânit de duhurile rele se înstrăinează de Dumnezeu, de semeni şi de el însuşi. Locuirea în morminte era simbolul faptului că aceşti oameni îndrăciţi se aflau într-un fel de moarte spirituală. Au căzut din starea de comuniune cu Dumnezeu şi cu semenii, s-au însingurat şi s-au înstrăinat. Omul posedat de demoni nu mai este o persoană liberă. Facultăţile sale mintale şi simţirile sale sufleteşti sunt folosite de demoni, nu mai sunt folosite de omul propriu-zis. Omul posedat este înstrăinat de el însuşi, nu mai este el subiectul acţiunilor sale, nu mai este el însuşi subiectul gândirii sale, al vorbirii sale şi al mişcării trupului său. Sufletul şi trupul său sunt folosite de către duhurile necurate ca instrumente de a face lucruri rele.

Într-un sens mai larg, oamenii chinuiţi de demoni nu sunt numai cei posedaţi de aceştia, asemenea demonizaţilor din Evanghelie, ci şi oamenii stăpâniţi de păcate şi de patimi egoiste, ca înstrăinare de Dumnezeu şi de semeni. Adică oamenii care ascultă mai mult „de sfatul diavolului” şi de slujitorii lui, se despart de Dumnezeu cel milostiv, deoarece folosesc în mod rău, egoist, libertatea lor, trăind în păcate şi mai ales în indiferenţă faţă de suferinţa celor din jurul lor şi faţă de milostivirea lui Dumnezeu, care trebuie arătată oamenilor prin lucrarea noastră milostivă – prin faptele milosteniei şi ale bunătăţii.

Deci, omul se apropie de existenţa demonică sau diavolească, prin lipsa de iubire faţă de oameni, şi asemenea celor doi demonizaţi din Evanghelia de duminică, devin înfricoşători pentru semeni, prin răutatea pe care oamenii o manifestă în relaţiile lor cu aceştia.

Înţelegem, aşadar, că viaţa creştină înseamnă şi o luptă cu duhurile rele. Încă de la Botez avem un program duhovnicesc, acela al lepădării de Satana şi de toţi slujitorii lui şi al unirii cu Hristos. Acest program arată că în viaţa creştină există o luptă între Duhul lui Hristos primit la Botez şi duhurile rele, care-l ispitesc pe om şi-l îndeamnă să săvârşească răul. În Biserica noastră, prima dintre rugăciunile începătoare este rugăciunea Împărate ceresc, adresată Duhului Sfânt.

Omul singur nu poate lupta împotriva patimilor şi a duhurilor necurate care-l chinuiesc, din invidie şi din ură fată de el, ci este nevoie ca omul să fie în stare de comuniune vie cu Dumnezeu prin rugăciune şi prin post. De ce? Pentru că demonii nu se tem nici de cuvinte frumoase, nici de cuvinte aspre sau autoritare, ci se tem de smerenie, deoarece ei sunt mândri, dar mai ales se tem de prezenţa Duhului Sfânt în om, întrucât numai Duhul cel Sfânt şi Bun poate alunga duhurile necurate şi rele din oameni.

Numai prin rugăciune şi post pot fi alungaţi demonii, pentru că se tem numai de prezenţa lui Dumnezeu în om. Adică numai de harul Duhului Sfânt prezent în om se tem demonii înşelători şi chinuitori de oameni.

Iată, aşadar, de ce este necesar să înmulţim şi să cultivăm rugăciunea noastră, ca ea să devină dintr-o rugăciune adesea formală şi superficială, rugăciune fierbinte şi stăruitoare, care încălzeşte inima, luminează mintea şi pacifică simţurile. De asemenea, trebuie să postim, mai ales hrănindu-ne în primul rând cu prezenţa iubitoare a lui Hristos, prin citirea Sfintelor Scripturi, a Scrierilor şi Vieţilor Sfinţilor, prin împărtăşirea cu Sfintele Taine şi prin săvârşirea faptelor bune.

Însă postul şi rugăciunea trebuie să aibă ca temelie dreapta credinţă. Dreapta credinţă este mărturisirea dumnezeirii lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi, de asemenea, ea este vedere duhovnicească sau mod de cunoaştere şi trăire a realităţilor netrecătoare, a vieţii din împărăţia lui Dumnezeu.

Iată de ce Evanghelia ne îndeamnă la mai multă credinţă în Hristos. Deci, dacă suntem uniţi cu Hristos, duhurile rele nu au putere asupra creştinului. Dacă un creşti, se roagă dimineaţa, la prânz şi seara, şi foarte adesea spune „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!”, duhurile rele nu au putere asupra celui care este plin de harul iubirii lui Hristos. Dacă săvârşim fapte bune, dacă mergem la biserică, dacă ne împărtăşim mai des cu Sfintele Taine, ne întărim duhovniceşte şi putem lupta împotriva duhurilor necurate, spre slava Sfintei Treimi.

Preot Ioan Lupu – Parohia Imper

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.