Universitatea de Vară de la Izvoru Mureşului: Educaţia în limba maternă, prioritatea românilor de pretutindeni

Învăţământul în limba maternă pentru românii din afara graniţelor, fie că sunt majoritari în Republica Moldova, fie că sunt minoritari în Ucraina, Ungaria, Serbia, Bulgaria, Macedonia, Albania, Croaţia sau Grecia, trebuie să rămână o preocupare constantă pentru autorităţile statului român, au susţinut participanţii la cea de-a XVI-a ediţie a Universităţii de Vară de la Izvoru Mureşului

În Ucraina se înregistrează cel mai mare regres faţă de situaţia anterioară. Acolo, în secolul XX, românii au avut 282 de unităţi de învăţământ în tot atâtea localităţi, iar din acestea au rămas în prezent 77, unele sub riscul de a fi închise prin comasarea şcolilor, determinată de o reformă administrativ-teritorială care prevede trecerea la comune mai mari, ori la judeţe.

„Asta înseamnă, de fapt, diluarea elementului românesc şi suprimarea unor unităţi şcolare, în special a şcolilor primare din satele îndepărtate sau izolate. Marea problemă pe care o ridică Ucraina pentru românii de acolo vine din faptul că anul trecut a fost adoptată noua Lege a Educaţiei, care, la articolul 7, prevede trecerea treptată la învăţământul monolingv, în limba ucraineană. Drept urmare, părinţii, din raţiuni practice, vor decide într-o mare majoritate să îşi dea copiii din clasa I în ucraineană”, a explicat Vlad Cubreacov, preşedintele Asociaţiei „Răsăritul Românesc” din Republica Moldova.

O soluţie ar putea fi învăţământul în şcolile private. Minoritatea maghiară – a doua minoritate neslavă după români în Ucraina – are foarte multe unităţi şcolare şi preşcolare private în limba maternă, înfiinţate de asociaţii. La rândul lui, statul maghiar a acordat un sprijin consistent pentru construcţia de clădiri noi, astfel încât există 61 de grădiniţe private cu instruire în limba maghiară.

„Au chiar şi o universitate privată la Ujgorod, unde poate fi susţinut şi doctoratul, ei au, practic, unităţi de învăţământ private în limba maghiară la toate nivelurile. Şi în toate aceste unităţi de învăţământ se acordă o atenţie specială studiului aprofundat al limbii ucrainene”, a precizat Vlad Cubreacov.

Spre deosebire de minoritatea maghiară, românii din Ucraina nu au nici o grădiniţă şi nici o şcoală privată, să nu mai vorbim de universitate privată.

În Serbia există învăţământ în limba română numai în provincia autonomă Voivodina, la nord de Dunăre, unde trăiesc doar 9% dintre reprezentanţii comunităţii româneşti. Românii din Timoc, însumând 91 de procente, nu au nici o instituţie de învăţământ cu predare în limba română.

În Albania sunt 2 unităţi şcolare cu predare în limba română, în vreme ce în Macedonia aromânii nu au nici o instituţie de învăţământ în limba română sau în dialectul aromân. Există, însă, ore de limbă română sau de dialect aromân într-un număr extrem de redus de unităţi şcolare.

În Ungaria există câteva şcoli şi un singur liceu, Liceul „Nicolae Bălcescu” de la Gyula. Specialiştii prezenţi la Universitatea de Vară au afirmat că „deşi ni se spune că ar exista învăţământ în limba română în Ungaria, acesta nu există; este învăţământ clasic, în limba maghiară, cu studierea Limbii şi literaturii române ca materie, ca disciplină distinctă şi, la fel, a Religiei ortodoxe”. Privind din punct de vedere al principiului reciprocităţii, situaţia minorităţii maghiare din România este cu totul alta.

În Grecia, unde au existat peste 100 de şcoli şi licee în limba română începând din a doua jumătate a secolului al XIX-a, după 1948 învăţământul în limba română şi în dialectul aromân au încetat să mai existe.

În Bulgaria, stat membru NATO şi al Uniunii Europene (UE), există un liceu românesc, la Sofia, a cărui clădire se află în proprietatea statului român. Însă, în comunităţile locale de români aflate pe malul Dunării, la Vidin şi în jurul acestui oraş, în Timocul Sârbesc şi în alte regiuni, nu există învăţământ în limba română.

Cea mai bună situaţie din punct de vedere al educaţiei în limba maternă se înregistrează în Republica Moldova, unde trăiesc, potrivit statisticilor prezentate, aproape 60% dintre românii din afara actualelor graniţe. Aici, predarea limbii materne, indiferent care ar fi aceasta, este reglementată prin lege. Dincolo de Prut, există două tipuri de învăţământ: de limbă română, majoritar, şi învăţământul în limba rusă, celelalte minorităţi – ucraineană, găgăuză, bulgară, evreiască etc. – fiind integrate cultural în minoritatea rusă, care este cea de-a patra comunitate etnică din Republica Moldova, după români, ucraineni şi găgăuzi.

George Simion, liderul Platformei Unioniste Acţiunea 2012, o mişcare care militează pentru unirea Republicii Moldova cu România, a apreciat faptul că educaţia reprezintă o prioritate pentru statul român, dar a adăugat că, pe lângă clădiri, în Republica Moldova sunt şi profesori, pentru care a solicitat de la statul român un supliment la salariu „care ar face diferenţa într-un stat falimentar, abandonat de toată lumea, inclusiv de Europa”.

George Simion a pledat, la rândul său, pentru educaţie în limba română în Ucraina. „Situaţia din Ucraina nu poate să rămână aşa, în fiecare an se închid şcoli cu predare în limba română, conform unui plan sistematizat. Este planul educaţional al statului ucrainean şi dacă acesta vrea să vină către România, iar Ucraina nu mai are aceleaşi politici duşmănoase, pe care le avea până în momentul izbucnirii conflictului din estul ţării, faţă de România, atunci va trebui să le spunem că numărul de şcoli existente în 1990, după căderea URSS, trebuie să rămână acelaşi, pentru că românii noştri de acolo nu au dispărut. Avem comunităţi româneşti tocmai bune de trimis în război când e cazul, dar atunci când este vorba despre asigurarea drepturilor elementare, uităm”, a declarat liderul marşului pentru unirea Basarabiei cu România.

În ceea ce priveşte prezenţa mass-media de expresie românească în afara graniţelor ţării, liderul Platformei Unioniste Acţiunea 2012 a amintit că politica statului român este de a avea un spaţiu internaţional comun, şi a criticat România, „care nu a făcut nimic” în acest sens, din 2016 şi până în prezent.

„Nu s-a făcut nici un demers real, în afară de două conferinţe plictisitoare, pentru a susţine concret presa română din Republica Moldova. Granturile oferite de Ministerul pentru Românii de Pretutindeni pentru mass-media: cu 10.000-15.000 de euro nu poţi să faci televiziune, că despre asta vorbim în secolul comunicării, nu poţi să ai o politică reală de a contrabalansa cele 80% de televiziuni în limba rusă, într-un stat în care ponderea etnică este de 80% români. Este o crimă, un genocid cultural ceea ce se întâmplă în Republica Moldova din punct de vedere mediatic, nu avem televiziuni care să expună punctul de vedere al românilor”, a arătat George Simion.

De un an şi jumătate există TV Moldova, care, potrivit acestuia, „merge pe calea cea bună”. Anul trecut, cu ajutorul donaţiilor, a pornit şi 10 TV, iar la începutul lui 2018 s-au văzut şi primele beneficii ale acestui post: „oameni, sătui de propaganda existentă şi de televiziunile care făceau partizanat unui partid sau altul, au început să aprecieze ce se face acolo”.

„Avem acest mic bastion al românismului şi al ideii de unire, dar nu este suficient şi în aceste condiţii, mesajul meu este că spaţiul informaţional a fost abandonat de statul român şi vrem acţiuni concrete pentru mass-media românească în Republica Moldova şi în tot spaţiul românesc. Nu o să rezolvăm niciodată problematica românilor de pretutindeni, dacă aici, în ţară, nu există interes şi un public care să creeze presiune suficient de mare pe subiectul românilor de pretutindeni”, a mai spus Simion.

Vlad Bileţchi, preşedintele Asociaţiei Obşteşti „UNIREA – ODIP” şi activist civic cunoscut în Republica Moldova ca promotor activ al valorilor româneşti, a relatat că „persoane care sunt împotriva românilor” au găsit modalitatea „perversă” de a-i lipsi de limba maternă, neacordând suficienţi bani pentru întreţinerea/reabilitarea şcolilor. Totodată, a reclamat lipsa de preocupare faţă de profesori şi „pulverizarea cadrelor didactice de calitate pe întreg teritoriul republicii”.

„Nu s-au preocupat de antrenarea şi ghidarea cadrelor didactice, astfel încât să fii profesor în Republica Moldova nu este absolut deloc atractiv. Nu există tineri care să vrea să fie profesori în raioanele din Republica Moldova”, a afirmat Bileţchi.

El şi-a susţinut afirmaţiile dând exemplul satului românesc Aluatu din raionul Taraclia, „unde există un plan de deznaţionalizare şi de stârpire a educaţiei în limba română”, după trecerea celorlalte şcoli din satele apropiate la sistemul mixt de predare moldo-rus, „o mare dorinţă şi un mare vis al sovieticilor de a distinge România de Republica Moldova şi de a-i da o altă formă”.

În opinia sa, statul moldovenesc şi statul român pot identifica „cu uşurinţă” soluţii, tânărul sugerând acordarea de sprijin financiar pentru profesori, strategii şi mecanisme pentru stimularea celor care vor preda „pentru un an sau o jumătate de an” în şcolile din raioanele Republicii Moldova.

Despre sprijinul şi bursele acordate de statul român tinerilor moldoveni care studiază în România spune că sunt „binevenite şi nu prea”. Problema este că, odată ce obţin diploma recunoscută la nivel european, majoritatea tinerilor absolvenţi de studii superioare nu se mai întorc acasă, migrează oriunde în lume, specializându-se în companii internaţionale. Exodul masiv al tinerilor nu este benefic Republicii Moldova, susţine preşedintele Asociaţiei Obşteşti „UNIREA – ODIP”. Vlad Bileţchi susţine că acordarea burselor în Republica Moldova şi înfiinţarea de extensii ale universităţilor din România în această ţară ar stopa părăsirea în masă a republicii.

„O soluţie pe care o cerem este ca cel puţin o parte a acestor burse să fie alocate în Republica Moldova, fără a mai fi nevoie ca tinerii de aici să emigreze în România şi în acest sens să se facă mai multe extensii ale şcolilor şi universităţilor din România în Republica Moldova. Cu alte cuvinte, nu mai pleacă tinerii din RM în România, ci vin profesori din România în Republica Moldova, vine susţinerea financiară prin intermediul burselor, prin intermediul salariilor pentru a sprijini educaţia în Republica Moldova, pentru că, în cele din urmă sau în cele dintâi, este cel de-al doilea stat românesc. Iar în cele din urmă să nu ne pomenim cumva, după Unire, cu o discrepanţă enormă la nivel educaţional care deja există şi se simte. (…) Statul român poate susţine acest lucru, poate modifica condiţiile de acordare a acestor burse şi exact acest lucru îi cerem. Şi odată cu aceste burse va deveni şi mai clar cine susţine, de fapt, viitorul acestei ţări”, a explicat Vlad Bileţchi.

Situaţia mass-media din Republica Moldova este arhicunoscută, tematica fiind abordată în fiecare an la Universitatea de Vară de la Izvoru Mureşului: televiziuni partajate politic, aparţinând fie unor oameni de afaceri, fie politici, care le folosesc ca pe un instrument de capacitare, de campanie electorală şi de fidelizare către un partid sau altul. Indubitabil, este nevoie şi de televiziuni, radiouri şi publicaţii în limba română, de spaţiul comun informaţional despre care se vorbeşte de multă vreme, dar funcţionarea lor este extrem de costisitoare, iar finanţările greu de găsit.

„Marea majoritate nu are cea mai vagă idee despre ce se întâmplă în România, nu există televiziuni care să transmită ştiri despre evenimentele politice, sociale, culturale din România, astfel încât să dispară discrepanţa la nivel de cunoaştere reciprocă – şi există destui oameni interesaţi ca această discrepanţă să nu dispară. Atâta timp cât noi nu vom cunoaşte ce se întâmplă în România, cât timp România nu va cunoaşte zilnic ce se întâmplă în Republica Moldova, cu atât mai mult se vor adânci şi vor deveni mai abrupte malurile Prutului”, a apreciat preşedintele Asociaţiei Obşteşti „UNIREA – ODIP”.

Tânărul a povestit că în prezent, în republică sunt 27 de posturi TV ruseşti, care transmit zilnic „gunoi şi noroi mediatic”, spunându-le moldovenilor că Republica Moldova nu este stat românesc, că tendinţele de a se uni cu România sunt „fasciste”, catalogându-i cu acelaşi apelativ pe românii cu care se învecinează la vest şi în special pe cei care susţin unirea, gratulându-i, totodată, cu calificative precum „ocupanţi, criminali şi sărăntoci” care vor să se salveze unindu-se cu Republica Moldova.

„Aşa se făcea şi pe vremea Cortinei de fier, care susţinea că Republica Moldova este bogăţia pământului şi toţi râvnesc la ea. Ne lega la ochi şi ne bătea la cap că suntem cei mai fericiţi, cei mai bogaţi, cei mai buni, iar când a căzut Cortina de fier, am descoperit că suntem cei mai săraci şi la coada întregii civilizaţii. Aceste lucruri continuă astăzi în Republica Moldova. (…) Avem nevoie de televiziuni româneşti care să transmită adevărul, să transmită cum se trăieşte în România, ce înseamnă România, cu bune şi rele, aşa cum este ea, care să invite şi să stârnească curiozitatea cetăţeanului moldovean să viziteze România”, a punctat tânărul Bileţchi.

Au fost şi alţi vorbitori, unii au reiterat necesitatea educaţiei în limba maternă şi a existenţei surselor de informaţie publică în limba română pentru românii care trăiesc în comunităţile istorice din jurul frontierelor şi Balcani. Alţii au apreciat implicarea României în sprijinirea învăţământului şi repararea unor instituţii şcolare, dar au fost şi vorbitori care au făcut comparaţie între modul în care Ungaria îşi sprijină cetăţenii, minoritari în alte state, şi felul în care o face România, şi balanţa a închinat în defavoarea celei din urmă, „pentru că nu a reuşit să facă în aşa fel ca românii să aibă şcoli în limba maternă”.

Universitatea de Vară de la Izvoru Mureşului a fost organizată de Centrul Cultural Topliţa, împreună cu Centrul European de Studii Covasna-Harghita din Sfântu Gheorghe, în parteneriat cu Asociaţia „Răsăritul Românesc” din Republica Moldova, Alianţa pentru Centenar şi Federaţia Organizaţiilor Româneşti din Centrul şi Sud-Estul Europei, cu sprijinul financiar al Ministerului pentru Românii de Pretutindeni, Institutului „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni şi al Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, precum şi al altor parteneri.

DANIELA MEZEY

Comentarii:

comentarii