Universitatea de Vară de la Izvoru-Mureşului: despre românii din Ucraina, din Valea Timocului şi incompetenţa statului român | Informația Harghitei - jurnal independent
vineri , 6 decembrie 2019
Home » Societate » Universitatea de Vară de la Izvoru-Mureşului: despre românii din Ucraina, din Valea Timocului şi incompetenţa statului român
Universitatea de Vară de la Izvoru-Mureşului: despre românii din Ucraina, din Valea Timocului şi incompetenţa statului român

Universitatea de Vară de la Izvoru-Mureşului: despre românii din Ucraina, din Valea Timocului şi incompetenţa statului român

Una dintre concluziile primei zile a Universităţii de Vară de la Izvoru-Mureşului a fost aceea că statul român este incompetent în ceea ce priveşte relaţia cu românii aflaţi fie în regiunile istorice, fie plecaţi, de bună voie sau obligaţi, în ţări îndepărtate, precum Noua Zeelandă ori Canada. „Statul român, din păcate, e un stat îngenuncheat; îngenuncheat de propria incompetenţă, de proprii politicieni care nu văd mai departe decât interesul propriu”, spunea Eugen Popescu, preşedintele executiv al Fundaţiei Naţionale a Românilor de Pretutindeni.

 Românii din Nordul Basarabiei
Prima dezbatere a celei de-a XII-a ediţii a Universităţii de Vară de la Izvoru-Mureşului a adus în scenă o problemă a cărei importanţă a crescut odată cu conflictul dintre separatiştii ruşi şi Ucraina. Despre Comunităţile româneşti din Ucraina, între presiunea asimilaţionistă a Ucrainei şi ameninţările Rusiei au vorbit scriitorul Vasile Tărâţeanu şi Anatol Popescu.
Preşedintele Senatului Uniunii Internaţionale Comunitatea Românească din Ucraina şi preşedintele Fundaţiei Culturale „Casa Limbii Române”, Vasile Tărâţeanu, a prezentat situaţia românilor din Nordul Bucovinei, din zona Cernăuţi.

„Ne aflăm între ciocanul rusesc şi nicovala ucraineană – spunea Vasile Tărâţeanu. Am avut de suferit din toate timpurile. Noi, românii din Nordul Bucovinei, care suntem înstrăinaţi de patria noastră istorică de 200 şi ceva de ani, am pierdut de la un an la altul. Numărul nostru, în loc să crească, a scăzut dramatic prin diverse politici de asimilare, de deznaţionalizare, iar în perioada sovietică, nu numai de discriminare, ci şi de masacrare a românilor din Nordul Bucovinei – prin lichidarea multor şcoli şi deznaţionalizarea noastră forţată, deoarece românii din multe sate au fost lipsiţi de posibilitatea de a învăţa limba maternă”.

Vasile Tărâţeanu spunea că la începutul anilor ’90, odată cu destrămarea URSS, românii de acolo sperau că vor avea mai multe drepturi, mai multe libertăţi şi că legătura cu patria istorică, România, va fi mai strânsă. Se visa la o circulaţie fără vize, chiar fără paşapoarte, pentru că dorinţa era de a fi cât mai aproape de patria mamă. Dar toate aceste vise s-au risipit cu fiecare an ce trecea. Aşa s-a ajuns, de exemplu, ca numărul şcolilor cu predare în limba română să scadă, în 20 de ani, de la 92 la 69, iar în locul claselor cu predare în limba română se înfiinţează clase cu predare în limba ucraineană. Motivarea autorităţilor: „limba română nu are viitor în Ucraina şi trebuie învăţată limba ucraineană ca să deveniţi miniştri în Ucraina”. Bineînţeles că românii n-au ajuns miniştri în Ucraina, dar în schimb au început să-şi piardă identitatea, iar copiii încep să nu se mai înţeleagă cu bunicii.

Vasile Tărâţeanu mai povestea cum s-a încercat să se deschidă măcar un teatru în Cernăuţi; tineri din Ucraina studiaseră la Târgu-Mureş, astfel că se putea asigura o trupă de actori, însă autorităţile nu le-au aprobat cererea. Eşecuri au fost şi în ceea ce priveşte deschiderea unei universităţi sau măcar crearea unor facultăţi cu predare în limba română, deşi la începutul anilor ’90 erau strânse peste 200.000 de semnături în acest sens, iar preşedinţii României, Moldovei şi Ucrainei ajunseseră la un acord.

În finalul prezentării, scriitorul Vasile Tărâţeanu a vorbit despre motivul declanşării conflictului armat dintre Ucraina şi separatiştii ruşi. Fostul regim din Ucraina, condus de Viktor Ianukovic, iniţiase o lege prin care li se acordau dreptul minorităţilor naţionale să folosească limba maternă în administraţia statului, în acele zone în care reprezentau un procent important. Dar, după victoria din Maidan, noua conducere a statului a abrogat această lege, ceea ce a stârnit nemulţumirea celor peste 11 milioane de ruşi. A fost, practic, spunea Vasile Tărâţeanu, momentul aşteptat de Putin pentru a interveni în Ucraina.

 Românii din Sudul Basarabiei
Anatol Popescu, preşedintele Asociaţiei Basarabia – asociaţie înfiinţată în 2006 ca răspuns la refuzul autorităţilor ucrainene de înfiinţare a unui Centru Cultural Român ori Moldovenesc la Ismail – a vorbit despre soarta celor 50.000 de români din Sudul Basarabiei. O zonă în care soarta românilor este cu mult mai grea decât a celor din Cernăuţi. Acesta acuza autorităţile statului român de lipsă de interes faţă de românii din acea zonă, totul învârtindu-se în jurul politicii.

„Politica statului român, dacă există una, referitoare la românii din Sudul Basarabiei ţine de nominalizarea pe criterii politice a unui secretar de stat sau a altuia. Este strigătoare la cer atitudinea unor diplomaţi români sau reprezentanţi ai Ministerului de Externe cu privire la limba română şi la identitatea românească în Sudul Basarabiei. Să dau un exemplu, nu mi se pare normal ca la recepţia de Ziua Naţională a României să fie invitaţi preşedinţi de asociaţii româneşti reprezentative din zonă printr-o invitaţie în limba rusă”, spunea Anatol Popescu.

Acesta amintea şi cazul taberelor organizate, pe banii statului român, la Sulina, pentru românii din Basarabia. Departamentul pentru Românii de Pretutindeni a dat mână liberă Consulatului General al României de la Odessa să se ocupe cu distribuţia acestor locuri. Dar cum acest Consulat nu se află în Sudul Basarabiei, iar activităţile instituţiei sunt mai mult cu rusofonii, aşa se face că o treime din copiii care ajung în taberele plătite de statul român sunt ruşi.

Anatol Popescu s-a mai plâns de imposibilitatea creării unor legături mai puternice cu românii din Nordul Basarabiei, din cauza celor 1.000 de km, cât îi despart, fiind aproape imposibilă crearea de programe comune.

În final, acesta spunea că nu doreşte ca românii de acolo să fie declaraţi ca făcând parte din diaspora şi cerea celor două state româneşti – România şi Republica Moldova – să aibă un acord de colaborare pentru a veni în sprijinul comunităţilor româneşti din Ucraina. Asta, pentru că, afirma Anatol Popescu, „noi n-am fost niciodată parte a Republicii Moldova; noi suntem români băştinaşi, autohtoni în Sudul Basarabiei, în Cernăuţi”.

 Despre incompetenţa şi nepăsarea statului român

La finalul primei teme dezbătute, moderatorul întâlnirii, Eugen Popescu – preşedintele executiv al Fundaţiei Naţionale a Românilor de Pretutindeni – a avut câteva concluzii, aducând acuze dure statului român.

„În legătură cu Departamentul pentru Românii de Pretutindeni – spunea Eugen Popescu – în opinia mea, un singur cuvânt caracterizează această instituţie în momentul de faţă şi acela este incompetenţa. Incompetenţă care, din păcate, afectează milioane de români, pentru că este o instituţie fundamentală a statului român care este căpuşată de oameni incompetenţi, de oameni care habar nu au ce se întâmplă în comunităţile româneşti şi care se transformă, uneori, într-o anexă a Consulatelor Româneşti de prin diverse zone. România trimite diverşi consuli – uneori cu misiuni diverse, nu numai consulare – care îşi fac tot felul de relaţii în zona comunităţii – în general, oameni care le sunt supuşi lor sau care fac afaceri cu ei – şi atunci consulii respectivi recomandă Departamentului numai asociaţii sau lideri care fac parte din reţeaua lor restrânsă, dar care nu reprezintă interesele comunităţii din zonele respective. Acelaşi lucru se întâmplă în Sudul Basarabiei, în Timoc şi zone din Europa de Vest.

Incompetenţa care caracterizează personalul diplomatic pe care România îl trimite în aceste zone este foarte mare. Nu ştim de ce. Poate este o altă instituţie în spatele Ministerului de Externe care impune aceşti incompetenţi trimişi în diverse locuri. Ar trebui să ştim acest lucru, pentru că într-un stat normal, civilizat, european, Ministerul de Externe face politicile, nu instituţiile care sunt ascunse în spatele Ministerului de Externe.

Nu ştiu de ce Titus Corlăţean acceptă lucrurile astea. Poate vine pe aici şi ne explică. Însă lucrurile sunt foarte grave pentru că, iată, sunt grav afectate comunităţi importante, strategice.

Situaţia românilor din Sudul Basarabiei a fost parte a discuţiei din CSAT. CSAT-ul este acea instituţie care se ocupă, la nivelul Administraţiei Prezidenţiale, de securitatea naţională. În momentul în care ofensiva rusească venea şi a fost ocupată Crimeea, mulţi specialişti au considerat că este doar o primă etapă a Rusiei în ceea ce priveşte Sudul Basarabiei, urmând a doua şi a treia. Etapa a doua ar putea să fie aceea a ocupării până la gurile Dunării a Sudului Ucrainei. În zona respectivă nu este o populaţie majoritar ucraineană. Este un amestec de populaţie – bulgari care sunt complet rusificaţi; găgăuzi, care sunt în strânsă legătură cu găgăuzii din Rep. Moldova, supuşi Moscovei. Deci, este o populaţie care poate fi foarte uşor atrasă într-o a doua etapă a Federaţiei Ruse pe sudul Ucrainei. În acel moment, singura noastră pavăză împotriva unei astfel de intervenţii sunt aceşti 124.000 de români moldoveni pe care noi trebuie să-i sprijinim, să-i întărim şi pe care noi trebuie să-i invocăm dacă Rusia face lucrul acesta.

Ei bine, statul român nu face absolut nimic pentru lucrul acesta. Institutul Cultural Român, prin doi oameni mai sufletişti – Adriana Gae şi Radu Baltasiu – încearcă să facă nişte proiecte acolo, dar este foarte puţin. Acolo trebuie instituţii mass-media, instituţii de învăţământ; dacă statul ucrainean le desfiinţează pe cele româneşti trebuie să meargă statul român să facă instituţii de învăţământ, aşa cum Ungaria vine şi face instituţii de învăţământ în limba maghiară în Bacău. Ungaria a construit, în doi ani, un liceu în Bacău. Aşa se fac lucrurile!

Statul român, din păcate, e un stat îngenuncheat. Îngenuncheat de propria incompetenţă, de proprii politicieni care nu văd mai departe decât interesul propriu şi nu văd interesul general naţional al românilor. Interesul nostru este aici, în Harghita şi Covasna, interesul naţional românesc este în Sudul Basarabiei şi la Cernăuţi, este în Timoc, este în Bulgaria, este în Peninsula Balcanică, este unde sunt sute de mii de români deznaţionalizaţi.

Statul român nu are o politică de apărare a identităţii naţionale, nu are o politică care să statueze că identitatea naţională face parte din interesul naţional românesc”.

 Românii din Serbia
Predrag Başasevic, preşedintele Partidului „Neamul Românesc” din Valea Timocului, a pus pe tapet, la Izvoru-Mureşului, problema românilor din Serbia. şi mai exact a nemulţumirii comunităţii faţă de consulul general al României de la Zeicear.

„Având în vedere problemele pe care le avem noi cu consulul general al României de la Zaicear, Iulian Niţu, şi problemele pe care le-a creat de la venirea în Serbia, de doi ani, adică a încercat prin toate modalităţile să strice tot ce a fost făcut bun în ani anteriori, creează noi lideri, noi organizaţii, încearcă să spargă organizaţiile vechi care au făcut ceva pentru românii din Serbia de răsărit, noi pentru asta cerem retragerea consulului de la Zaicear, pentru că dăunează grav atât comunităţii noastre, dar credem că dăunează grav şi Ministerului de Externe şi României printr-o politică pe care o pot numi anti-românească în Timoc”.

Consemnare de LIVIU CÂMPEAN

 

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.