Un succes nesperat la finele primului an de activitate

 Interlocutor: Biró László, directorul Complexului de înot şi polo din Miercurea-Ciuc

 – Domnule director, complexul pe care îl aveţi în grijă ca director a împlinit un an şi o lună. Sunt sigură că aţi făcut bilanţul activităţilor la sfârşitul anului, prin urmare puteţi să dezvăluiţi cititorilor ziarului Informaţia Harghitei câteva date din care să înţelegem cu toţii dacă aţi avut un an bun sau dimpotrivă.

– Eu spun că am avut un an bun şi cifrele vă vor convinge că am dreptate. În primul an de activitate am avut 107.000 de vizitatori, cam 7.800 pe lună. Trebuie să spun şi faptul că la început am avut şi fluctuaţii, în sensul că în primele luni am înregistrat o creştere a numărului de vizitatori până în luna iulie, când numărul a scăzut până la aproape 10.000 de vizitatori, apoi pe perioada concediilor, în a doua parte a lunii august şi începutul lunii septembrie numărul a scăzut şi mai mult şi am ajuns până la 5.000 de vizitatori, adică la jumătate.

– Oare această scădere a numărului de vizitatori pe timpul verii se datorează şi ştrandurilor?

– Ştrandurile nu ne influenţează pentru că specificul nostru nu este de ştrand. Aici vin doar cei care vor să înoate. Este un loc unde oferim oamenilor posibilitatea să petreacă cele 3 ore în mod sănătos, civilizat, într-un mediu curat şi plăcut.

– De ce doar 3 ore?

– Pentru că biletul care costă 12 lei este valabil 3 ore. Dacă se depăşeşte acest timp percepem o suprataxă care este de 3 lei pentru fiecare jumătate de oră de depăşire. Şi, puteţi să mă credeţi, 3 ore este un timp suficient pentru a înota.

– Mai spre sfârşitul anului 2013, la activitatea obişnuită din complex, din câte ştiu, s-a mai adăugat ceva. Spuneţi dumneavoastră ce anume.

– Cu sprijinul Consiliului local Miercurea-Ciuc în luna octombrie 2013 am dat în funcţiune cele două saune: o saună finlandeză şi o saună cu infraroşu. Cu aceste două saune am atins un succes nesperat de mare, foarte mulţi vizitatori vin mai ales pentru saună. Se impune să menţionez că sauna nu poate fi folosită separat decât împreună cu piscina, adică se cumpără bilet de înot şi separat bilet pentru saună.

– Detaliaţi, vă rog, prin ce se deosebeşte sauna finlandeză de sauna cu infraroşu…

– Sauna finlandeză este o saună clasică în care sunt două sobe care degajă căldură în plus se mai toarnă apă peste pietrele din sobă şi se cheamă că ar fi saună cu aburi. Sauna cu infraroşu este diferită, nu este cald, ci numai senzaţie de cald de la radiaţiile de infraroşu emise de panourile radiante, deci efectul este cam acelaşi, senzaţie de cald şi începi să transpiri.

– Nu vă spun o noutate referitor la faptul că nu pentru toată lumea este recomandată sauna. Cum faceţi să evitaţi eventualele accidentele?

– Cei ce vin la complexul de înot trebuie să ştie că intrarea în piscină – deci nu numai la saună – se face pe propria răspundere. Pentru copiii care vin la bazin cerem să aducă aprobarea scrisă a părinţilor atunci când nu vin însoţiţi. Aşadar, pentru copii răspunderea trebuie să şi-o asume părinţii. Aş preciza faptul că sauna nu este recomandată pentru cardiaci şi aceştia ar face foarte bine ca înainte să se folosească de saună să-şi consulte medicul de familie dacă îi poate sau nu dăuna.

– De curiozitate, cine sunt cei care vin la complex pentru înot şi pentru saună?

–Vin oameni de toate vârstele, cu menţiunea că la saună copiii nu au voie. La mijlocul zilei, de la ora 13:00 la ora 15:00, cu ultima intrare la ora 14:00 şi ieşire la ora 16:00, vin pensionarii care contra-cost de 7 lei au o perioadă de înot de 2 ore. Cu părere de rău trebuie să spun că, dacă mă uit în registrele noastre, constat că numărul pensionarilor care folosesc această oportunitate este destul de scăzut, în jur de 6-7 la sută din totalul vizitatorilor; e bine, totuşi, că vin.

– Se poate vorbi de-acum că aveţi vizitatori fideli?

– Desigur, avem vizitatori despre care pot spune că vin cu regularitate zilnic.

– După un an de zile de activitate care este opinia dumneavoastră, se justifică existenţa acestui complex în Miercurea-Ciuc?

– Numărul de vizitatori este edificator. Eu spun că se justifică această investiţie care a lipsit din oraşul nostru. Avem foarte mulţi copii care învaţă să înoate, în plus avem programul Consiliului local în cadrul căruia elevii din clasele III-IV, din toate şcolile din oraş învaţă să înoate sub îndrumarea profesorilor plătiţi de Consiliul local, profesori cu specializare de înot. Pe lângă aceşti profesori mai avem şi 10 instructori care se ocupă cu însuşirea de către copii a tehnicii de înot şi, de-acum, am ajuns în faza în care avem copiii dintre cei care aici au învăţat să înoate şi care acum vin la antrenament. Investiţia se justifică prin faptul că ea serveşte tuturor, oameni din oraş, mai tineri, mai în vârstă, din zonă chiar. Şcolile din împrejurimi, nu numai cele din oraş, îşi fac programări, se fac excursii numai cu scopul de a veni la piscină să înoate. Deocamdată, chiar dacă facem parte din categoria polo, nu avem activitate pentru această ramură sportivă. Concepţia noastră este următoarea: copiii să înveţe mai întâi să înoate, să crească şi când vor fi crescut, din rândul lor să facem o echipă de polo.

– Ce credeţi, în viitor veţi rămâne la numărul de vizitatori atins sau la un număr mai mare?

– Se poate majora numărul şi vă spun pe ce mă bazez: am constatat că în urma programelor de învăţare a copiilor să înoate, tot mai mulţi părinţi aleg, nu să stea pe scaun să-şi aştepte odrasla, ci, dacă tot au venit la bazin, profită şi ei de posibilitatea de a înota. Tocmai ăsta este unul din avantajele pe care le generează programul de învăţare a copiilor să înoate.

– Am senzaţia că locuitorii din Miercurea-Ciuc au început să se familiarizeze cu acest sport, greşesc cumva?

– Nu greşiţi, doar că această familiarizare va mai dura vreun an-doi, pentru că oamenilor din Ciuc şi zonă le-a lipsit această cultură a înotului, cultura acestui sport acvatic. Să recunoaştem cinstit, nu prea le aveam noi pe astea. Dar avem deja oameni – spre exemplu, echipa de triatlon – care vin la ora 06:00, în grup de 20-30 de sportivi, şi înainte de a merge la lucru îşi fac antrenamentul. Apoi, mai vin sportivii de performanţă de la cluburile din oraş, bazinul de înot servind drept alternativă de antrenament pentru sportivi.

– Reuşiţi să vă autofinanţaţi?

– Nu am ajuns încă să ne autofinanţăm, încă avem nevoie de sprijinul financiar al Consiliului local. Trebuie ştiut faptul că cheltuielile sunt foarte mari, totul este automatizat, reglat, astfel încât temperatura apei şi aerului din interior să nu se modifice, să nu avem probleme cu copiii mai ales, să nu răcească. Reuşim, la această oră, să ne autofinanţăm în proporţie de aproximativ 80 la sută.

– Într-un an de zile aţi avut evenimente?

– Am avut trei concursuri, în toamnă am avut concurs pentru elevi şi juniori, un concurs naţional cu participanţi din Bucureşti, Cluj-Napoca şi Tg. Mureş, în iarnă am avut concursul de evaluare al elevilor la sfârşitul semestrului I şi de dată recentă am avut iarăşi un concurs, de data asta mai mult de interes local şi, la sfârşitul acestei săptămâni de după Rusalii (14 iunie) vom avea un concurs de evaluare a elevilor din clasele III-IV, un concurs inter-şcoli pe plan orăşenesc. Vor participa 120 de elevi, cei care au depăşit faza precalificărilor.

– Este greu să fii director, să fii managerul unui astfel de complex?

– Acum, greu sau uşor, depinde de unghiul din care priveşti această îndeletnicire. Cert este că avem foarte multe lucruri la care trebuie să fim atenţi, pentru că sunt foarte mulţi oameni, de toate felurile, care vin la piscină, iar noi trebuie să fim atenţi să menţinem igiena, curăţenia, condiţiile de temperatură a apei în bazinul mare (28 grade Celsius), în bazinul mic (30 grade Celsius), folosirea duşurilor şi la intrare şi la ieşirea din bazin. Multe, puţine, uşoare sau grele, toate acestea trebuie să funcţioneze ca unse.

– Dacă cineva, aflat în trecere prin oraş, doreşte să înoate pentru că, să zicem, are „o fereastră” până la întâlnirea de afaceri, cum se poate descurca neavând la el cele necesare pentru înot?

– Simplu, la recepţie va găsi contra-cost toate cele necesare – slip, prosop, papuci, articole pe care la plecare le va lua cu el pentru că le-a plătit şi îi aparţin.

– Aş dori ca d-l Török Attila, unul dintre instructorii de înot, să-mi vorbească pe scurt despre programul de învăţare a înotului.

– În programul claselor III-IV avem cuprinse 7 şcoli, adică în jur de 800 de elevi; aceştia, în vârstă de 9-10 ani, vin la lecţia de înot, desigur avem o programare astfel încât într-o zi participă elevii unei singure şcoli, maxim două şcoli, câte două clase, lecţia fiind de 45 de minute. Programul are continuitate în sensul că elevii care acum sunt în clasa a III-a, la anul, din septembrie, vor fi elevii din clasa a IV-a în cadrul programului care începe în septembrie.

– Aţi amintit de 800 de elevi, această cifră este mică sau mare?

– Este o cifră care, cred eu, va fi din ce în ce mai mare, şi pentru faptul că elevii plătesc doar 3 lei de persoană dacă vin la bazin în forma organizată de şcoli, pot să vină şi grupuri în afara programului, dar aceştia vor plăti 6 lei/persoană.

– Care sunt stilurile pe care le învaţă copiii?

– Încercăm să-i învăţăm stilurile craul, bras şi spate, stiluri pe care elevii le însuşesc în aceşti doi ani cât durează programul pentru elevi.

– În acest prim an aţi observat printre micii înotători vreunul care ar avea şanse să devină un campion?

– Printre aceşti elevi sunt şi foarte buni, dar nu au cum să ajungă la performanţe, pentru aceştia este prea târziu, deoarece pentru performanţă înotul se învaţă de la 3-4 ani, nu de la 9 ani. Prin urmare, pentru campioni va trebui să treacă vreo 8-10 ani, atunci vom putea eventual vorbi de perfomeri dacă, desigur, părinţii îşi vor aduce copii să înveţe să înoate la această vârstă de 3-4 ani; cu atât mai bine cu cât vor veni mai devreme. Eu sunt optimist, cândva vom avea şi campioni!

AURELIA ILUŢ

Comentarii:

comentarii