Un brad alb stă de veghe de aproape 500 de ani în Parcul Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş | Informația Harghitei - jurnal independent
miercuri , 21 octombrie 2020
Home » Agricultură/Ecologie » Un brad alb stă de veghe de aproape 500 de ani în Parcul Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş
Un brad alb stă de veghe de aproape 500 de ani în Parcul Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş

Un brad alb stă de veghe de aproape 500 de ani în Parcul Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş

 

Un brad a cărui vârstă a fost estimată la aproape 500 de ani a fost descoperit, recent, în Parcul Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş şi a devenit imediat vedeta unui traseu tematic, în încercarea iubitorilor de natură de a-l proteja de hoţii de lemne.

Are 40 de metri înălţime, trunchiul său poate fi cuprins doar de braţele a trei oameni şi este cel mai bătrân arbore identificat până acum în Parcul Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş.

La bradul secular am ajuns foarte uşor, dinspre oraşul Bălan, folosind o maşină de teren a Parcului Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş şi fiind însoţită de directorul parcului, Hegyi Barna, şi de doi dintre rangerii din zonă, Bereczky Reymont şi Laczkó Zoltán. Aici se ajunge foarte uşor şi pe jos, cei mai mulţi dintre drumeţi folosind această variantă.

Aveam în plan să mergem la Piatra Singuratică, obiectiv turistic foarte iubit în zonă, dar mi s-a spus că facem o oprire la un popas amenajat pentru turişti şi la o potecă tematică, fără să mi se dezvăluie exact despre ce e vorba.

După ce trecem pe lângă popasul amenajat pentru turişti lângă un mic izvor, la care mulţi îşi potolesc setea înainte de a urca pe creste, pornim pe o potecă străjuită de arbori din specii diferite, de la frasin şi fag până la mesteacăn şi salcie şi îmi atrage atenţia panoul pe care stă scris: „Poveştile seculare ale celui mai bătrân brad din Parcul Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş”. Priveliştea este superbă şi aproape nu-mi vine să cred că la o distanţă atât de mică de căile de acces se ascunde o pădure atât de frumoasă. După aproximativ 400 de metri, în faţa ochilor mi se înfăţişează, semeţ, o minune de arbore. Este uriaş, aproape nu-i vezi vârful şi e atât de impresionant încât primul impuls a fost să merg şi să-l îmbrăţişez.

Mi se spune că a fost descoperit recent, din întâmplare, în timpul patrulării rangerilor prin parc şi reprezintă un mister cum de a scăpat, până acum, de tăietorii de lemne. Analizând înălţimea, grosimea, solul în care îşi are înfipte rădăcinile seculare, s-a ajuns la concluzia că are aproape 500 de ani.

„Am dat peste el patrulând pe teren, din greşeală, pur şi simplu. Ne-a atras atenţia dimensiunea sa deosebit de mare. Ceea ce este interesant este că este la margine de drum, nu este într-un loc ascuns, este într-un loc accesibil şi nu a fost tăiat până acum. Are o înălţime de 40 metri, o circumferinţă de aproape cinci metri şi diametrul este de 2 metri şi 10 cm”, îmi explică Bereczky Reymont.

La rândul său, directorul parcului, Hegyi Barna, îmi spune că în parc nu sunt exemplare mai mari de arbori, întrucât pădurile naturale, virgine, se află în zone cu strat subţire de sol şi arborii nu au putut ajunge la mărimi considerabile.

 

„În parc nu sunt exemplare atât de mari. Pădurile naturale, virgine, au rămas cele care sunt pe stânci, în zonele greu accesibile, iar arborii nu pot ajunge la această mărime pentru că nu au nici cantitatea de hrană şi nu pot să-şi susţină greutatea în solul acela”, explică Hegyi Barna.

Pentru că şi-au dat seama imediat că arborele poate oricând să fie tăiat, mai ales că este la limita parcului, zona nefiind strict protejată, rangerii l-au inclus într-un proiect, au amenajat o potecă tematică, au amplasat mai multe bănci în jurul trunchiului său uriaş şi i-au invitat pe iubitorii de natură să-i asculte poveştile.

„Eu am aproape 500 ani, talia la bază are aproape cinci metri şi diametrul trunchiului meu depăşeşte doi metri. Cândva şi eu am fost un brăduţ firav, am avut locul meu la poalele Hăşmaşului Mare, binecuvântat de soare şi adieri blânde de vânt. Fraţii mei mai înalţi, ceilalţi pini şi brazi care creşteau în jurul meu, îmi şopteau poveşti zi şi noapte. Am avut tot ce mi-aş fi dorit şi, totuşi, nu eram fericit pentru că doream foarte mult să fiu ca tovarăşii mei mai înalţi. S-a întâmplat ca securea oamenilor să mă ocolească timp de jumătate de mileniu şi mi s-a împlinit visul”, îşi spune povestea, de pe un panou situat în apropiere, bradul alb cu dimensiuni impresionante.

Tot de acolo mai aflăm că bradul alb este un arbore de talie mare, care face parte din specia cea mai înaltă de conifere din Europa. Este o specie foarte longevivă, care trăieşte până la 700-800 ani, poate depăşi 50-60 metri înălţime, cu diametrul trunchiului de până la doi metri. Preferă locurile cu umbră, cu climat răcoros şi este mai rezistent la vânt decât molidul.

Bradul secular îi mai atenţionează pe cei care ajung în preajmă că un exemplar de talia sa poate produce cantitatea de oxigen necesară pentru trei oameni, „de aceea este importantă păstrarea şi ocrotirea semenilor mei, a pădurilor naturale virgine şi existenţa codrilor seculari”.

Aşezată pe o bancă, la câţiva metri de bătrânul arbore, mă gândesc la câte întâmplări istorice a asistat, la câte bucurii şi tristeţi a fost martor şi câte poveşti minunate a auzit, dar pe care putem doar să ni le imaginăm.

Directorul Parcului Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş, Hegyi Barna, îmi dezvăluie că un astfel de exemplar poate cădea foarte uşor pradă tăietorilor de lemne şi de aceea a fost nevoie de un proiect de protejare, mai ales că ştie pădurari invidioşi că trebuie să exploateze doar copaci uscaţi sau doborâţi, iar un asemenea exemplar, „din care s-ar scoate multe transporturi de lemne”, trebuie să rămână în picioare.

Şi pentru că ocrotirea naturii se învaţă din primii ani, în proiectul de protejare a bradului de 500 ani, finanţat în cadrul programului Spaţii Verzi al Fundaţiei pentru Parteneriat din Miercurea-Ciuc, au fost atraşi numeroşi copii din zonă, care au participat la activităţi de informare şi de instruire de tip Junior Ranger, au mers în excursii, li s-au arătat arbori seculari şi li s-a explicat cât este de important să fie protejate pădurile virgine.

De asemenea, o atenţie deosebită a fost acordată şi arborilor seculari din zona Cheile Bicazului, zeci de copii din judeţul Neamţ fiind implicaţi în activităţi de informare şi conştientizare, în cadrul unui proiect finanţat de firmă care exploatează calcar în zonă.

Parcul Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş are o suprafaţă de 6.800 de hectare, dispunând de bogăţii naturale şi peisagistice deosebite, precum Lacu Roşu, Cheile Bicazului, Hăşmaşu Mare sau Piatra Singuratică. Tot aici au fost identificate 1.147 de plante superioare, dar şi toate carnivorele mari din România, cum ar fi râsul, lupul sau ursul.

Mii de turişti străbat, anual, traseele din Parcul Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş, admiră peisajele extraordinare şi se odihnesc la umbra unor arbori seculari, care le şoptesc poveşti neştiute şi îi îndeamnă să protejeze pădurile virgine ale României. (Gina Ştefan, Agerpres)

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.