Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
Pe la jumătatea celui de-al treilea deceniu al secolului trecut, primul Patriarh al României, Miron Cristea, ridica o clădire în centrul municipiului Topliţa. În cei peste 70 de ani trecuţi, timpul şi-a pus amprenta peste imobilul ce face parte din cadrul Şcolii Gimnaziale „Miron Cristea”. Reabilitarea clădirii a început acum 7 ani. Din 2008 s-a început să se lucreze sistematic la ea: mai întâi s-a rezolvat partea de încălzire, apoi s-a refăcut acoperişul, a fost realizată izolarea termică şi zugrăveala. Şi aşa, „bucată cu bucată, an după an, s-a reuşit popularea clădirii cu suflete şi minţi, astfel aducându-se culoare şi suflet”, cum spunea directoarea instituţiei de învăţământ, Anda-Elena Ianoşi.
Ideea a fost de a se crea în acea clădire o sală festivă în care elevii să poată să-şi prezinte programele artistice şi unde să fie aplaudaţi de membrii familiilor, în calitate de spectatori. Iar visul s-a realizat, luând naştere o sală „caldă şi primitoare” de 100 de locuri, ce poate fi suplimentată cu încă 20 de scaune.
Numai că acea clădire are mai multe încăperi, spaţii ce nu puteau fi lăsate goale. În aceste spaţii – ne spunea Anda-Elena Ianoşi – „am vrut să dăm nota aceea de cultură, de intelectualitate şi ne-am gândit că vizavi de sala festivă, cel mai nimerit este să avem o bibliotecă. Biblioteca e frumos amenajată, avem peste 16.000 de volume şi încă mai încap; fonduri ne mai trebuie ca să putem să multiplicăm numărul de volume existente”.
Altor două săli li s-au găsit întrebuinţare după întâlnirea cu fostul ministru al învăţământului Remus Pricopie. Punându-se de mai multă vreme problema necesităţii de a avea şi în Nordul judeţului clase de arte, la insistenţele primarului, s-a reuşit să se obţină un „da” din partea ministerului.
Astfel, acum doi ani au debutat primele grupe de arte vizuale (modelaj, pictură, grafică), câte una pentru clasele I-IV, respectiv V-VIII. Iar anul următor s-a reuşit demararea şi grupelor de muzică – de pian şi de vioară.
„Viorile – spunea Anda-Elena Ianoşi – le-am primit ca sponsorizare de la Gliga, iar pianinele le-am cumpărat şi suntem invidiaţi pentru ceea ce am reuşit să achiziţionăm, pentru că, într-adevăr, a meritat efortul şi sălile arată ca săli pentru muzică.
Copiii învaţă, sunt interesaţi, părinţii sunt mândri de ei, iar cu ocazia zilei şcolii (n.n. – a fost pe 23 octombrie) imnul ţării a fost cântat la vioară de către elevii din grupele de artă”.
Pe lângă renovarea clădirii, convingerea instituţiilor centrale şi judeţene de a se da undă verde pentru clase de arte în Topliţa, iar apoi găsirea materialului didactic (20.000 de lei au fost investiţi în clasa de arte vizuale şi mai puţin de 10.000 în cea de muzică), o dificultate a reprezentat-o asigurarea profesorilor specialişti.
„Am pornit cu grupa de arte plastice. Suciu Zorel a fost profesorul. Din păcate, s-a îmbolnăvit şi a trebuit să renunţe. Norocul nostru a fost că la clubul elevilor lucrează un băiat foarte dedicat şi care ştie să lucreze cu elevii şi a preluat el grupele”, preciza directoarea Şcolii Gimnaziale „Miron Cristea”.
„La muzică – continua aceasta – am tremurat şi am cam transpirat un pic până să găsim. Amalia Blănaru este cea care face pianul şi predă şi în Gheorgheni. La vioară, Bodor Levente este cel care-i învaţă pe copii. Au specializarea, au facultatea în domeniu, deci sunt profesionişti”.
Însă… „Nu ştiu ce se va întâmpla în semestrul al doilea – înţeleg că doamna profesoară trebuie să-şi ia concediu de studii jumătate de an pentru doctorat. Dar nu vreau să mă gândesc până acolo, ce vom face în semestrul în care ea va lipsi: dacă voi găsi resursele umane necesare ca să continuăm activitatea sau luăm o vacanţă prelungită până în septembrie”.
XXX
Pe lângă faptul că a reuşit transformarea clădirii construite la iniţiativa Patriarhului Miron Cristea într-un spaţiu dedicat culturii, Şcoala Gimnazială „Miron Cristea” se mai mândreşte cu ceva: în 1998 era singura şcoală din zona Topliţei care a implementat alternativa educaţională step-by-step. Iar dacă atunci se spunea că şcoala are învăţământ tradiţional şi step-by-step, raportul s-a schimbat, vorbindu-se azi despre învăţământ step-by-step şi tradiţional.
LIVIU CÂMPEAN
