Puteți susține ziarul Informația Harghitei și, implicit, această pagină de Internet
prin direcționarea către Fundația „Adevărul Harghitei”
a până la 3,5% din impozitul datorat.

Tiarra „X” sau maturizarea muzicii românești | Informația Harghitei - jurnal independent
joi , 28 martie 2024
Home » Cultură » Tiarra „X” sau maturizarea muzicii românești
Tiarra „X” sau maturizarea muzicii românești

Tiarra „X” sau maturizarea muzicii românești

Deși este site-ul unul ziar județean, scriu această impresie pentru a atrage atenția că acestei zone îi lipsește ceva. Ceva ce avea cu ani în urmă și ce a dispărut odată cu trecerea anilor: muzica rock de calitate. După ce festivalul-concurs Bradul de Argint a dispărut, iar formații ca Scamp Hearth Killers, Korruption și băieții de la Defect și-au pus chitarele în cui, parcă totul s-a năruit în domeniul rock-ului. Astfel, în Harghita, singurii cunoscuți sunt cei de la L.S.D. – care niciodată nu vor putea să iasă din Secuime cu muzica lor – și ROLE. Doar că formația ROLE, după zeci de ani de activitate, se bazează pe preluări internaționale (a se vedea concertul de Zilele orașului Miercurea-Ciuc din 2012).

Nici vecinii din Covasna nu o duc mai bine, singurul bastion rămas în picioare fiind Mercedes Band. Doar că lipsa lor de profesionalism a fost dovedită în momentul în care au lansat albumul bilingv – română/maghiară. Și iată cum această formație păcălește publicul: eu ascultând albumul Cu ochii închiși în limba română am pretenția ca aceleași versuri să le aud și în concert; doar că dacă concertul are loc în Secuime, atunci albumul Cu ochii închiși devine Csukott szemmel, moment în care, pentru mine, concertul nu-și mai are sens. Iar pentru a se înțelege mai bine: cum ar fi ca Rammstein să cânte Du Hast, la Paris, în franceză doar pentru a înțelege și cei din Hexagon?

Așadar, să ne îndreptăm puțin atenția către alte zări, unde muzica nu are etnie.

 

De-a lungul anilor, muzica românească a avut câteva nume mari cu care ne-am putut mândri și despre care putem spune, liniștiți – adaptând vorbele lui George Călinescu care spunea despre nuvela „Alexandru Lăpușneanu” că „ar fi devenit o scriere celebră ca şi Hamlet, dacă literatura română ar fi avut în ajutor prestigiul unei limbi universale” –  că dacă ar fi avut de partea lor o limbă universală (adică, să fi fost mai dinspre vest ori să fi avut de partea lor chiar și un public mai dinspre „vest” ) oricând ar fi concurat cu marile formații ale lumii.

Iar primele nume la care m-aș referi ar fi Phoenix, Mondial și chiar Roșu și Negru. Bineînțeles, nu se poate lăsa pe dinafară Celelalte Cuvinte.

A urmat apoi perioada post comunistă, când muzica românească a încercat să se readapteze. Au apărut formațiile românești rock de metal – de la Scamp Heart Killers și Korruption până la Grimegod, Abigail, GOD sau Avatar. Unele au dispărut pe parcurs, altele și-au întrerupt activitatea, relansându-se după câțiva ani, parcă, mai în forță, mai profesioniste și chiar reinventate.

Acum, dacă cineva mi-ar spune să remarc câteva formații (rock – metal) românești, le-aș sublinia pe următoarele: Negură Bunget (pentru succesul reputat în străinătate), GOD și Bucovina (pentru introducerea cu brio a românismului în muzica metal), Trooper (pentru ridicarea nivelului heavy metal-ului românesc). Iar din listă nu ar lipsi Tiarra.

Am descoperit formația Tiarra din pură întâmplare. Căutând melodia Ielele de la Cargo, am găsit printre rezultatele afișate de youtube și Tiarra – Ielele. Linia melodică și, mai ales, vocea Andei (care se preta foarte bine pentru acea melodie) mi-au rămas în cap multă vreme.

La puțin timp după aceea am avut șansa să văd această formație, pentru prima dată, și live. Era la OST Fest, în 2012. Am rămas la concertele, dintr-un cort mai mic, care încheiau noaptea special pentru a vedea această formație. Atunci a fost a doua bilă albă.

A treia bilă albă a venit doi ani mai târziu, când am ascultat, pentru prima dată, melodia House of Tears. Claritatea instrumentelor îți lăsau convingerea că asculți o formație care a ridicat foarte mult standardul muzicii gothic-simfonice românești, cu multe influențe death și, pe alocuri, chiar progresive (care definește întreg albumul). Ca nivel de înregistrare, această melodie îmi aducea aminte de Cantafabulele celor de la Phoenix, care înregistraseră albumul în Germania.

A patra bilă albă a urmat tot în 2014, când am văzut formația Tiarra în concert pentru a doua oară. Era la Sibiu, la ARTmania.

Restul de 5 bile albe până la 10 le dau după ce am ascultat albumul „X” – adică 10 ani de activitate Tiarra – lansat recent.

Este un album despre care s-a scris deja foarte mult. Au făcut-o cei de la metalhead.ro (http://www.metalhead.ro/tiarra/tiarra—x—un-album-ce-trebuie-sa-il-aveti-aid-132638-l-1), au făcut-o cei de la rockstatd.ro (http://rockstadt.ro/recenzii/176-tiarra-x-cronica-de-album) și au mai făcut-o și alții.

Din acest motiv nu vreau să fac o analiză tehnică a acestui album, ci voi încerca să fiu foarte concis, spunând în câteva cuvinte impresia care mi-a lăsat-o. Un album de nota X, un album înregistrat profesionist, un album care merită să ajungă în topuri și care să fie promovat în străinătate. Un album care propune o experiență cum rar întâlnești la o formație metal românească.

Dintre piesele care mi-au atras în mod special atenția aș enumera (în ordinea apariției pe album): To feel again, House of Tears, When the roses are gone, Burn!, Pain knows our names, When she cries, Hard to left go, No more sun, Swan song (!), Beneath the scars și Lost in the crowd.

Tot legat de album, aș dori să mai punctez un aspect. Modul în care a fost promovat (și încă se mai promovează) acesta. De la campania agresivă (în sensul bun al cuvântului) de pe facebook, materialele promoționale și până la turneul în forță prin 7 orașe din țară, cu bilete de intrare la concert personalizate evenimentului.

Referindu-mă la concertul de promovare de la Brașov (Rockstadt), la care am și fost, singurul regret a fost publicul destul de puțin, în ciuda biletului foarte ieftin. Tocmai din acest motiv spun că dacă ar fi avut de partea lor acea limbă universală  – iar prin limbă universală fiecare înțelege ce vrea – Tiarra ar fi cântat la Brașov în fața unui public mult mai numeros.

În loc de concluzie: prin prestația avută, atât la Brașov, cât și la Sibiu (la ARTmania), Tiarra s-a înscris pe lista scurtă cu formații românești pentru care m-aș deplasa în altă localitate să o văd live.

 

Albumul „X” conține piesele: 1. To feel again; 2. House of Tears; 3. When the roses are gone; 4. Burn!; 5. Broken Echoes II; 6. Cold; 7. Pain knows our names; 8. When she cries; 9. Hard to let go; 10. No more sun; 11. Swan Song; 12. And the rain; 13. Beneath the Scars; 14. Lost in the crowd.

Tiarra este formată din: Anda – voce; Alex – voce; John – clape; Tudor – chitară; Corina – vioară; Iulia – violoncel; Adi – chitară bass; Cristi – tobe.

Bineînțeles, nu trebuie uitat managerul Olivia Vlădoianu, căreia (cel mai probabil) i se datorează o bună parte din ceea ce se întâmplă acum cu această formație pe plan național.

Mult succes în continuare!

 

P.S.: La cei 30 de lei, albumul celor de la Tiarra și celelalte materiale promoționale ar merita cumpărate măcar pentru a ajuta muzica metal românească, a ajuta această formație care își sacrifică mult timp pentru a face o muzică de calitate, de un nivel ridicat!

 

Comentarii:

comentarii

One comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.