Simpozion aniversar la Mănăstirea românilor de pretutindeni | Informația Harghitei - jurnal independent
miercuri , 8 iulie 2020
Home » Societate » Simpozion aniversar la Mănăstirea românilor de pretutindeni
Simpozion aniversar la Mănăstirea românilor de pretutindeni

Simpozion aniversar la Mănăstirea românilor de pretutindeni

Miercuri, la Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului de la Izvoru Mureşului a avut loc simpozionul Episcopia Covasnei şi Harghitei – 25 de ani de la înfiinţare. În deschiderea lucrărilor episcopul locului, PS Andrei, a vorbit despre iniţiatorii şi truditorii la punerea pietrei de temelie, trecuţi dintre noi, „pentru că neamul românesc nu şi-a uitat niciodată înaintaşii plecaţi în veşnicie: vrednicul de amintire Patriarhul Teoctist al României, care împreună cu Patriarhul Partenie al Alexandriei l-a instalat pe primul episcop al eparhiei tinere şi dinamice; pe vrednicul de pomenire Mitropolit al Ardealului Antonie şi pe cei doi protopopi din această parte de ţară: părintele Constantin Gane şi Gheorghe Răţulea, pe fostul prefect de Covasna Vlad Căşuneanu”.

A mulţumit apoi mitropolitului Ioan, prezent la simpozion şi „care a păstorit timp de 2o de ani această episcopie, părintelui Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, episcopului Siluan al Ungariei şi locţiitor al Eparhiei Daciei Felix, pentru dragostea cu care au răspuns invitaţiei, reprezentanţilor ministerelor, între care dna Lelia Oanţă, Directoare a Agenţiei pentru Strategii Guvernamentale din cadrul Secretariatului General al Guvernului şi Cătălin Raiu, consilier la Secretariatul General pentru Culte, fostului prefect Doru Voşloban, generalului Crăciun Leucea, „care au urnit căruţa episcopiei”, clerului şi tuturor credincioşilor.

Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a spus în mesajul său, citit de PS Siluan, că această eparhie tânără este situată „în inima României, un teritoriu canonic străvechi, cu o contribuţie semnificativă la formarea poporului român. În aceste ţinuturi daco-romane, care au cunoscut creştinismul încă din secolul al IV-lea s-au dezvoltat de timpuriu vechi organizări bisericeşti româneşti. Care însă după cucerirea Transilvaniei de către unguri în secolele XI-XIII, au avut o evoluţie politică vitregă, prea puţin favorabilă românilor ortodocşi. Din cauza acestor schimbări, precum şi a politicii ulterioare de oprimare şi deznaţionalizare a românilor ortodocşi, a prozelitismului practicat de confesiunile romano-catolică şi reformată, vorbitoare de limbă maghiară, populaţia românească de credinţă creştin ortodoxă din acest spaţiu a devenit cu timpul minoritară”.

PS Nicodim a făcut un excurs academic asupra provenienţei şi înţelesului termenului de episcop, care vine din limba greacă (epi – deasupra, peste şi scopein – a privi, a examina, a cerceta, a-şi ridica privirea, a observa, cu înţelesuri multiple pe parcursul timpului: a vizita pe un bolnav sau pe un prieten, are şi sensul de a examina, a privi cu multă atenţie, ocrotitor, supraveghetor, observator, păzitor, purtător de grijă). Zeii grecilor erau socotiţi ocrotitori ai oamenilor, ocrotitori şi păzitori ai cetăţii şi ai popoarelor şi erau numiţi episcopi; tot aşa erau numiţi bărbaţii de frunte care se îngrijeau de treburile obşteşti, înalţii demnitari, funcţionarii superiori ai statului din Atena.

Referindu-se la importanţa culturii în devenirea unui neam, ÎPS Ioan a spus: „În cultură se ascund marile taine ale unui neam”, continuând să povestească o întâmplare veche cu multiple semnificaţii: „Banatul, între anul 1552 şi 1716 a fost paşalâc turcesc. Sfântul Iosif de la Partoş a fost Mitropolit al Banatului pe la 1650-1653, era născut din neam valah în Croaţia de astăzi în localitatea Ragusa şi în perioada când a fost aşezat mitropolit la Timişoara, paşa din cetate a trimis înaintea lui 30 de călăreţi să-l întâmpine. Un paşă musulman! Care era taina? ţŞi mitropolitul şi paşa se născuseră în acelaşi sat şi amândoi, viitorul mitropolit şi viitorul paşă, au fost botezaţi cu numele Iacob de preotul din satul lor. Sf. Iosif şi-a urmat drumul mânăstirii şi al vieţii bisericeşti, celălalt Iacob a trecut la religia musulmană şi aşa s-au întâlnit amândoi la Timişoara. Aici, în spaţiul transilvan, din mila lui D-zeu românii au scăpat şi n-a fost niciodată paşalâc, dar veţi trage dvs. concluziile: sub turci românii nu şi-au pierdut limba şi nici credinţa – şi din nefericire în acest spaţiu românii şi-au pierdut, mulţi dintre ei, şi limba şi s-au clătinat şi în credinţa lor. Nu s-a întâmplat cumva să-şi piardă vreun român din Banat dulcele său grai. Nici sub turci şi nici sub austrieci! Mai mult: am găsit un document în care împăratul de la Viena, spre toamnă, când începeau şcolile, a dat o circulară să întrebe dacă acestea au lemne de foc pentru iarnă. Dar nu s-a interesat numai de şcolile austriece, ci se punea clar acolo întrebarea dacă şi şcolile românilor au lemne. Deci Viena nu s-a gândit niciodată să distrugă, să cotropească sufletele românilor, şi Banatul a avut marele avantaj că multă vreme a fost sub ocrotirea directă a împăratului, n-a fost lăsat de izbelişte. De aceea În Declaraţia de război din 14 august 1916 trimisă ministrului de externe de ambasadorul nostru de la Viena, acolo, românii spun că nu declară război Austro-Ungariei pentru că vor să-şi mute graniţele, ci pentru că ungurii n-au manifestat bunăvoinţă faţă de românii din Transilvania. Aceasta era motivaţia! Viena de multe ori a trimis scrisori la Budapesta şi îi atenţiona să fie mai permisivi şi să ia exemplul din Banat (…) Aşa se face că nu avem în Banat sate unde să nu se ştie limba română sau să nu fie credincioşi ai Bisericii noastre”.

„Cu durere şi cu tristeţe trebuie să vă spun că, în afară de iniţiativa înfiinţării Episcopiei în 1994, nu am văzut, timp de 20 ani, o strategie a autorităţilor de stat române referitoare la acest spaţiu românesc (…), ci tot timpul a trebuit să plecăm undeva, pe malurile Dâmboviţei, tot cerşind, tot cerşind câte ceva: nişte bani pentru o manifestare, nişte lucruri în domeniul culturii, dar încă nu a fost cineva din autorităţile române care să pună pe hârtie o strategie de păstrare a identităţii şi culturii româneşti în acest spaţiu. Fără cultură românească, acest spaţiu va fi şters de pe harta României. De aceea vă îndemn – şi îl rog pe Dumnezeu să vă ajute – să ţineţi harta României întreagă, aşa cum am primit-o de la înaintaşi”, a spus în încheiere Mitropolitul Banatului la simpozionul care a avut loc la mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului”” de la Izvoru Mureşului.

Prefectul Harghitei, Jean-Adrian Andrei, a subliniat realitatea că actualul mitropolit al Banatului a clădit în zonă „cetatea spiritului românesc”, „cu voinţă nemărginită, cu înţelepciune şi cu sacrificii” şi a arătat că Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei este „o entitate extrem de importantă pentru această zonă, unde trudim atâta cât putem şi cât suntem lăsaţi să ţinem drapelul tricolor… Nu e o zonă uşoară, nu e o zonă pentru oricine, e o zonă de impact, greu încercată, dar suntem convinşi că unitatea poate confirma zicala buturuga mică răstoarnă carul mare. Episcopia a fost partenerul care a susţinut toate proiectele noastre, de pildă peste 50 proiecte româneşti în anul Centenarului (…) Biserica este cea care ne uneşte şi la necaz şi la bucurie şi aşa trebuie să rămână”.
Prof. dr. Ioan Lăcătuşu a prezentat expoziţia foto-documentară „Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei – 25 de ani în slujba comunităţii româneşti din sud-estul Transilvaniei” şi a fost prezentat filmul documentar „File din istoria Eparhiei Covasnei şi Harghitei”, realizat cu sprijinul arhivei Televiziunii Române. A avut loc lansarea volumului „Repere identitare româneşti din judeţele Covasna şi Harghita”, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, de Ioan Lăcătuşu şi Erich Mihail Broanăr, volum apărut cu binecuvântarea Episcopului Andrei al Covasnei şi Harghitei, la Editura Eurocarpatica, Sfântu Gheorghe, 2019, cu sprijinul Guvernului României, prin Secretariatul General al Guvernului.

La simpozionul de la Izvoru Mureşului au fost prezentate, în două secţiuni, integral sau în sinteză, 33 de comunicări ştiinţifice care au abordat aspecte privind păstorirea credincioşilor ortodocşi din aceste părţi ale ţării, istoria bisericească şi a slujitorilor ei, mărturii inedite despre demersurile pentru înfiinţarea episcopiei, contribuţia acesteia la dezvoltarea cercetării istorice româneşti, misiunea Bisericii Ortodoxe în zona multietnică şi pluriconfesională a Covasnei şi Harghitei, dăinuirea şi afirmarea identităţii româneşti şi a spiritualităţii ortodoxe pe aceste meleaguri etc.

Consemnare de M. GROZA

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.