Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
Una dintre cele mai spectaculoase vânători, în zona noastră şi nu numai, este cea la cerbul carpatin
Sezonul de vânătoare 2017-2018 este în plină desfăşurare în această perioadă, urmând să se încheie în luna mai a anului viitor. Chiar dacă este criticată de anumite asociaţii de mediu, vânătoarea de cerbi carpatini (sau comuni) e apreciată de vânători ca fiind una dintre cele mai spectaculoase din ţară.
La nivel naţional, în actualul sezon de vânătoare, cota de recoltare pentru specia de cerb comun, trofeu, aprobată din ordin de ministru, este de 716 exemplare. La nivelul judeţului au fost aprobate pentru vânătoare aproape 80 de trofee de cerb carpatin.
Pe teritoriul judeţului există 45 de fonduri cinegetice. Dintre acestea, trei fonduri de vânătoare sunt administrate de Direcţia Silvică (DS) Harghita: Voivodeasa (Ocolul Silvic Topliţa), Bistricioara (Borsec) şi Rezu Mare (Tulgheş).
Despre vânătoare la cerbul carpatin, în special, şi actualul sezon de vânătoare în judeţ, în general, am stat de vorbă cu directorul Direcţiei Silvice (DS) Harghita, ing. Cătălin Mutică. Acesta a explicat că, în trecutul nu foarte îndepărtat, o parte însemnată a fondurilor cinegetice din judeţ erau administrate de DS Harghita, care avea personal foarte bine specializat, dar şi în prezent „încă ne considerăm profesionişti în ceea ce înseamnă managementul cinegetic”.
Încă de la început, directorul DS a spus că vânătoarea e o activitate de sezon legată de silvicultură, „de care ne şi mândrim”. Iar cerbul este prima specie admisă la vânătoare şi „importantă pentru noi”. „Anual recoltăm între 10 şi 15 masculi pentru trofeu de cerb şi sperăm că şi anul acesta să fie un sezon de vânătoare bun”, a spus directorul DS.
Vânători din Germania, Belgia, Spania, Franţa
Majoritatea celor care vin să vâneze cerbi pe fondurile cinegetice ale DS Harghita vin din Europa de Vest, din ţări precum Germania, Belgia, Spania, Franţa. „Fondurile cinegetice ale Direcţiei Silvice Harghita adăpostesc o populaţie de cerbi destul de apreciată de cei din Vest. E o populaţie de cerbi care chiar trăieşte natural, fără să existe urme de intervenţie a personalului gestionar (hrănire suplimentară). În Vest, cerbul este crescut în semi-libertate”, a spus ing. Cătălin Mutică, precizând că trofeul recoltat de la cerbi crescuţi în ţarcuri sau în semi-libertate, chiar dacă arată bine şi e foarte greu, nu are aceeaşi valoare ca trofeele de la cerbi crescuţi natural. Acesta a declarat că, din acest punct de vedere, specialiştii DS Harghita nu administrează hrană animalelor decât pe perioada de iarnă, în momentul când sunt condiţii foarte grele. „Există o linie genetică carpatină foarte bună în fondurile de vânătoare de la Topliţa, Borsec şi Tulgheş, apreciate de străini, cu trofee destul de valoroase”.
Vânătorii care vin în Harghita, pentru satisfacerea hobby-ului, stau în judeţ, la o partidă de vânătoare, de la câteva zile până la maximum 10.
Preţurile nu sunt astronomice
În ceea ce priveşte preţurile, directorul Direcţiei Silvice a afirmat că „nu sunt astronomice”. Potrivit acestuia, o cauză a faptului că preţurile nu sunt exagerate ar fi şi faptul că, înainte, până în anul 2011, Romsilva deţinea 1/3 din fondurile cinegetice din ţară, restul de 2/3 erau la asociaţii de vânătoare, astfel preţul fiind dictat de Regia Naţională a Pădurilor şi era mai mare. „Când Romsilva avea o poziţie de monopol, preţurile erau destul de piperate, deoarece nu aveam concurenţă. Ei, în momentul de faţă, preţurile sunt dictate de asociaţiile de vânătoare şi trebuie să ne aliniem şi noi, căci altfel nu-ţi vin vânătorii, care au de unde să aleagă acum”, a spus directorul DS Harghita. În acest fel, preţul unui trofeu nu ajunge la zeci de mii de euro. În momentul de faţă, preţul unui trofeu de cerb porneşte de la 1.500-2.000 de euro şi poate ajunge, foarte rar, în cazul exemplarelor deosebite, la 7-8.000 de euro, după cum spunea ing. Cătălin Mutică.
Directorul instituţiei silvice a mai explicat că, în această parte a anului, e o perioadă foarte frumoasă pentru vânătoare, deoarece masculii de cerb, exemplarele foarte reuşite, se luptă între ei pentru supremaţia asupra cârdurilor de ciute. Şi în acest timp sunt mai vizibili, pot fi observaţi, evaluaţi. În momentul boncănitului, vânătorii se pot apropia mai mult, deoarece cerbii sunt un pic mai neatenţi.
Şeful DS a explicat că vânătorii nu urmăresc tot timpul trofeul, deoarece există şi cote de extras pentru selecţie (în acest an, pe fondurile DS, cota este de şapte exemplare), care se adaugă celor pentru trofeu, iar în timpul boncănitului, cerbii pot fi observaţi. Şi în funcţie de aspectul trofeului sau conformaţia trupului, dacă are defect, atunci pot fi recoltaţi pentru a nu transmite mai departe urmaşilor genele respective. „Sunt foarte mulţi străini cărora le spunem că în momentul respectiv nu se pot recolta cerbi pentru trofeu, deoarece avem autorizaţie de tip pentru selecţie – şi atunci merg în teren cu maestrul de vânătoare, monitorizează şi până nu văd un cerb care are o malformaţie, nu apasă pe trăgaci”.
Urşii şi mistreţii
Ing. Cătălin Mutică a vorbit, în acest context, şi despre urşi, o specie „care nici nu era admisă la vânătoare”. „Era recoltat în condiţii foarte clare”, a spus acesta, menţionând că în 2016 şi 2017 s-a instituit o regulă specială pentru ei (nu au fost aprobate cote de recoltare). Totuşi, în acest an, recent, a fost emis un ordin de ministru în care s-au aprobat 140 de exemplare pentru recoltare în întreaga ţară. Conform acestui ordin, pot fi recoltaţi doar urşii care provoacă pagube cu adevărat, în rândul animalelor, sau sunt periculoşi pentru populaţie. „Bănuiesc că, practic, cu această măsură, se elimină orice suspiciune referitoare la recoltarea urşilor în scopuri economice. (…) Noi sperăm să nu avem cazuri, deoarece urşii care sunt periculoşi, nu sunt chiar atât de uşor de recoltat. Dacă vor fi cazuri, vom uzita de dispoziţiile ordinului de ministru şi vom recolta”, a spus directorul instituţiei, concluzionând că nu se poate aduce un vânător străin, care are bani, pentru a recolta ursul care creează probleme.
Astfel că, din punct de vedere al vânătorii, mai rămâne mistreţul, „o specie dragă tuturor vânătorilor”. Însă, în ultima perioadă, şi această specie a intrat într-un con de umbră din punct de vedere cinegetic, datorită apariţiei în mai multe zone din ţară a pestei porcine africane. „Există un complex de măsuri, emise de autorităţile veterinare în domeniu, în privinţa modului cum se tratează vânătoarea la mistreţ în acest an. Practic, fiecare vânătoare trebuie să fie asistată de un medic veterinar. Acesta trebuie să observe modul cum se eviscerează, cum se păstrează, cum se manipulează carnea”, a conchis ing. Cătălin Mutică.
Şt. PĂTRÎNTAŞ
