Sesiunea Ştiinţifică Anuală a Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, ediţia a XVIII-a – Arheologie şi Etnografie românească (II) | Informația Harghitei - jurnal independent
joi , 19 mai 2022
Home » Cultură » Sesiunea Ştiinţifică Anuală a Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, ediţia a XVIII-a – Arheologie şi Etnografie românească (II)
Sesiunea Ştiinţifică Anuală a Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, ediţia a XVIII-a – Arheologie şi Etnografie românească (II)

Sesiunea Ştiinţifică Anuală a Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, ediţia a XVIII-a – Arheologie şi Etnografie românească (II)

MNCR a desfăşurat online o serie de evenimente cuprinse în cea de-a XVIII-a ediţie a Sesiunii Ştiinţifice Anuale a MNCR. Vorbim despre colocviul ştiinţific cu tema „Patrimoniul etnografic din Carpaţii Răsăriteni: cercetare, conservare şi valorizare” (9 decembrie), colocviul ştiinţific „Arheologia perioadei de trecere de la epoca târzie a fierului la epoca romană în Dacia: contacte şi conflicte în secolele I-II p. Chr.” (10 decembrie) şi mesele rotunde cu temele Managementul integrat şi salvgardarea patrimoniului arheologic. De la concepte teoretice la bune practici şi aplicabilitate; Natura, tipologia şi valenţele patrimoniului arheologic (11 decembrie) şi Cooperarea actorilor principali ai salvgardării patrimoniului arheologic – deziderat imposibil? (13 decembrie). Din însumarea acestor evenimente au rezultat aproximativ 30 de ore de expuneri şi dezbateri legate de cercetări, proiecte şi probleme legate de patrimoniu.

Secţiunea Arheologie, cu tema „Arheologia perioadei de trecere de la epoca târzie a fierului la epoca romană în Dacia: contacte şi conflicte în secolele I-II p. Chr.”

Pe 10 decembrie a avut loc colocviul ştiinţific online cu tema „Arheologia perioadei de trecere de la epoca târzie a fierului la epoca romană în Dacia: contacte şi conflicte în secolele I-II p. Chr.” în cadrul Sesiunii Anuale de Comunicări Ştiinţifice a MNCR. Colocviul, al cărui organizatori au fost arheologii MNCR dr. Magdalena Ştefan, dr. Alexandru Popa şi dr. Dan Ştefan, şi-a propus aducerea împreună a unor domenii de cercetare obişnuite să-şi dezvolte, cel mai adesea, discursuri separate.

„Arheologiile epocii fierului şi epocii romane tratează însă, chiar dacă din perspective diferite, numeroase teme comune. Războaiele daco-romane sunt cu adevărat cele mai dramatice şi faimoase dintre acestea, dar ele reprezintă doar un punct culminant pentru contacte şi interferenţe petrecute la scară macro-regională începând cu două secole şi jumătate mai devreme, precum şi un moment de cotitură pentru cele care vor avea loc pe parcursul următoarelor două secole”, informează organizatorii. Secţiunea a cuprins, ca de fiecare dată, nume importante ale cercetării arheologice româneşti. „Anul acesta ne-am bucurat în mod special de prezenţa proaspeţilor premiaţi de Academia Română, domnii Aurel Rustoiu şi Sorin Cociş, cercetători la Institutul de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj-Napoca. Am descoperit că poate fi extraordinar de productiv să pui în aceeaşi cameră de lucru specialişti în epoca fierului, specialişti în epocă romană, arheologie cu istorie, ori spaţiu intracarpatic cu extracarpatic şi sud dunărean. S-a discutat despre strategii de atac, cronologii nuanţate, corelări în fenomenele vizibile în cultura materială pe spaţii largi, colonizări, aculturaţie, moşteniri, conservare, schimbare, incendii, demografie, arme, importuri, inspiraţie, Domiţian, cetăţi, asedii, castre, drumuri, fibule… Având în vedere importanţa temelor discutate şi calitatea rezultatelor, participanţii şi organizatorii au decis de comun acord, publicarea în anul 2022 a studiilor prezentate într-un volum, sub egida Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni”, sublinia dr. Magdalena Ştefan. Evenimentul a fost moderat, pe rând, de fiecare dintre cei trei organizatori.

Autorii şi temele discutate:

Mariana Egri, Statut şi autoritate în Transilvania la sfârşitul epocii fierului – rolul reţelelor regionale; Florian Matei-Popescu, Ovidiu Ţentea, Din nou despre stratopedon: regatul lui Decebal între cele două expediţii dacice; Ovidiu Ţentea, Documentarea armatelor romane în zonele de câmpie: fortificaţii temporare, împrejmuiri, anexe; Aurel Rustoiu, Tezaurele de argint „dacice” din Moesia Superior. Conexiuni culturale „transfrontaliere” în Clisura Dunării de la Augustus la Traian; Coriolan Opreanu, Evoluţia geografiei politice şi dinamica demografică la nordul Dunării în secolele I-II p. Chr.; Andreea Drăgan, Frontiere contemporane şi graniţe antice. Arheologia conflictelor şi interacţiunilor din secolul I p. Chr. la Porţile de Fier; Sorin Cociş, Augustus Bărbulescu, Fibulele de la Ocniţa (Buridava) – producţie locală şi importuri; Daniel Spânu, Câteva tipuri de fibule de la Poiana şi relevanţa lor cronologică şi culturală; Dan Ştefan, Dava de la Poiana în contextul relaţiilor dintre daci şi romani la Dunărea de Jos; Sebastian Matei, Târcov – o aşezare dacică din secolul I p. Chr. din Subcarpaţii Buzăului; Eugen Teodor, Graniţa răsăriteană a Daciei romane şi „aculturaţia”; Horea Pop, Urme din războaiele romanilor cu dacii?; Paul Pupeză, Caesar oppidum expugnavit… Câteva scenarii despre sfârşitul Cetăţii Zânelor; Iosif Vasile Ferencz, Secvenţe ale unor confruntări militare la Ardeu, la începutul secolului II p. Chr. din perspectiva unor descoperiri arheologice; Alexandru Popa, Importuri romane în Dacia; Magdalena Ştefan, Dan Ştefan, Defileul Oltului din Munţii Perşani – o cale de acces pentru romani în timpul războaielor dacice?

Masa rotundă cu tema Managementul integrat şi salvgardarea patrimoniului arheologic. De la concepte teoretice la bune practici şi aplicabilitate (11 decembrie)

În cadrul discuţiei conduse de dr. Valerii Kavruk,în care participanţii au dezbătut aspecte legate de Managementul integrat al patrimoniului arheologic, s-au urmărit aspecte teoretico-metodologice, căutându-se răspunsuri la antiteze precum Patrimoniu versus vestigii?/Mobil versus imobil?/Cultural versus natural?/Cercetarea PC versus cercetarea fundamentală?/Managementul PC versus cercetarea PC?/Salvgardarea versus protejarea.

A urmat o serie de studii de caz susţinute de dr. Corina Borş (MNIR) – Tărtăria – Podu Tărtăriei vest. Pledoarie pentru salvgardarea integrată a unui sit arheologic din perioada mijlocie a primei epoci a fierului (cultura Basarabi), conf. univ. dr. Valentin Bottez (Universitatea Bucureşti) – O abordare multi-instituţională şi interdisciplinară: cercetarea și managementul arheologic al microzonei arheologice Beidaud, dr. Magdalena Ştefan (MNCR) – Teme complexe de cercetare arheologică: tumulii antici monumentali cu elemente de arhitectură subterană, dr. Aurora Peţan (Fundaţia Dacica) – Implicaţiile redelimitării cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei cu ajutorul cercetărilor multidisciplinare asupra managementului acestui sit serial aflat în Lista UNESCO şi dr. Victor Bunoiu (DJC Timiş) – Cartând viitorul trecutului – Protejare prin identificare.

Masa rotundă Natura, tipologia şi valenţele patrimoniului arheologic

În acest cadru au fost discutate teme precum Natura, valenţele şi tipologia peisajelor saline hibride din Transilvania dr. Valerii Kavruk, MNCR; Valenţele naturale, arheologice şi etnografice ale peisajului Orheiul Vechi – prof. dr. Gheorghe Postică, Universitatea Pedagogică de Stat Ion Creangă, Chişinău; Arealul carstic din Cheile Vârghişului – potenţialul arheologic – dr. Marian Cosac, dr. George Murătoreanu (Universitatea Valahia, Târgovişte), dr. Dan Buzea (MNCR); Cariera istorică de calcare de la Măgura Călanului – geosit şi obiectiv arheologicdr. Valentina Cetean, Institutul Geologic al României; Un peisaj cultural în Subcarpaţii Curburii: geoparcul Ţinutul Buzăului scurtă prezentare a unei iniţiative recente dr. Elena Roxana Munteanu, Muzeul Judeţean Buzău; Arheologia, mediul înconjurător şi culturile arheologice. Studiu de caz: Monteoru şi Žuto Brdo Gârla Mare dr. Mihai Constantinescu, Institutul de Antropologie Fr. I. Rainer, Bucureşti.

„Cu toţii ştim că starea patrimoniului arheologic din România este deficitară şi cu toţii dorim s-o ameliorăm. Înţelegem totodată că această ameliorare nu este posibilă fără reformatarea cadrului legislativ necesar salvgardării patrimoniului arheologic. Acesta, precum se ştie, rămâne mult în urma nivelului teoretic atins de cercetarea arheologică internaţională de avangardă. Ne-am propus o discuţie colegială, din punct de vedere teoretic şi practic, critic şi constructiv, unele probleme teoretice şi metodologice cheie privind patrimoniul arheologic din România, evident apelând la experienţa internaţională şi românească. Pe scurt, temele aflate în prim-planul mesei rotunde sunt tafonomia vestigiilor arheologice sau din ce şi cum se nasc şi cum se transformă vestigiile arheologice înainte să devină parte a patrimoniului arheologic; ce cuprind vestigiile arheologice dincolo de urmele materiale ale activităţii umane? În ce raporturi se află patrimoniul arheologic cu alte categorii de patrimoniu cultural şi natural? Care este potenţialul real al patrimoniului arheologic, în ce mod acesta poate fi pus în valoare şi cine sunt stakeholder-ii şi posibilii beneficiari ai acestuia? Fără a lămuri aceste aspecte, în mod temeinic şi în concordanţă cu stadiul actual al cercetării de avangardă în domeniul arheologiei şi ştiinţelor conexe, nu vom reuşi să ajustăm în mod corespunzător noţiunile şi conceptele care ar trebui să stea la temelia legislaţiei şi politicilor privind cercetarea şi salvgardarea patrimoniului arheologic, şi totodată, nu vom izbuti să convingem societatea şi factorii de decizie din ţară că patrimoniul arheologic este o resursă deosebit de preţioasă de dezvoltare ştiinţifică, culturală, socială şi economică”, a dorit să precizeze printre altele Dr. Valerii Kavruk, moderatorul evenimentului.

Masa rotundă Cooperarea actorilor principali ai salvgardării patrimoniului arheologic – deziderat imposibil?

Participanţii, arheologi şi reprezentanţi ai Direcţiilor judeţene pentru cultură din Tulcea, Bistriţa-Năsăud, Dâmboviţa, Ialomiţa, Brăila şi Hunedoara, au discutat principalele probleme cu care se confruntă practica arheologică în România zilelor noastre, printre care inexistenţa aproape totală a ofiţerilor specializaţi din cadrul poliţiei de patrimoniu, marea problemă a practicii libere desfăşurate fără oprelişti de către arheologi amatori şi detectorişti, care nu fac altceva decât să aducă prejudicii, scăderea şi accelerarea scăderii în timp a formării personalului de specialitate (arheologi profesionişti, conservatori, restauratori), precum şi problema legislaţiei în domeniu, rămasă mult în urmă. Dezbaterea a încercat să identifice probleme şi să propună idei de pus în practică în ce priveşte salvgardarea patrimoniului arheologic.

Cosmina Marcela OLTEAN

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.