Secerişul ca odinioară, reconstituit la Sărmaş | Informația Harghitei - jurnal independent
joi , 17 octombrie 2019
Home » Cultură » Secerişul ca odinioară, reconstituit la Sărmaş
Secerişul ca odinioară, reconstituit la Sărmaş

Secerişul ca odinioară, reconstituit la Sărmaş

De la bobul de grâu la călcâiul de pâine…

Au fost vremuri când, în satele de munte de pe valea Mureşului, pâinea era un produs de lux, păstrat cu grijă în lada de lemn şi pe care oamenii nevoiaşi nu o gustau decât duminica sau la sărbători. La Sărmaş a fost pus în practică un proiect inedit, care reconstituie anevoiosul drum al bobului de grâu către cuptorul de pâine, aşa cum se făcea cu un veac în urmă. Proiectul se întinde pe întreg ciclul agricol, de la arat şi semănat, până la măcinatul la moară şi sfinţirea pâinii la biserică.

Ioan Cristian Ţăran, iniţiatorul proiectului şi preşedinte al Asociaţiei Mureşului Superior, ne-a spus că a dorit să pună în practică această idee la el acasă, în Sărmaş, nu doar din motive sentimentale, ci şi pentru a le arăta celor tineri cât de greu şi cât de mult munceau părinţii şi bunicii lor pentru un călcâi de pâne, cum se spune în zonă.

După ce în primăvară s-a arat cu plugul cu boi, acum, în miez de august, grâul a fost secerat, aşa cum se obişnuia din bătrâni. La seceriş au venit şi mulţi tineri pentru a da o mână de ajutor, dar şi pentru a afla cum se lucra pe vremuri. „Dacă nu aş fi văzut acum, pe viu, cum se lucrează, nu mi-aş fi dat seama cât de greu se făcea pâinea pe vremea bunicilor mei”, ne-a mărturisit Ştefania Mândru.

Un păstrător al tradiţiilor de pe Valea Mureşului, Dumitru Ciobotă, îşi aduce aminte de secerişul de odinioară…„Gazda care ara prima era şi prima la secerat. Chema fete şi femei din sat la seceriş, iar pe feciori îi punea la legat snopii. Şi făcut clăiţe… După ce gătau de secerat se făcea o cununiţă pe care, de obicei, o purta pe cap fata gazdei, apoi după ce se făcea joc la gazdă acasă, cununa era pusă la icoană şi boabele rămase, în primăvară erau semănate din nou”

La poalele Călimanilor abia acum era perioada secerişului, pentru că la munte, din cauza frigului de peste iarnă, grâul nu era semănat decât primăvara. Secerişul se termina cu cântec şi joc la casa gazdei, unde se făcea o cunună din spice, despre care povestea Dumitru Ciobotă. Dar munca va continua… Când se vor usca snopii, se va treiera cu batoza, apoi se va măcina făina la moară şi se va coace pâinea, ca în cuptoarele bunicilor, cu foc cu lemne, ca pe vremuri. Pâinea va fi sfinţită la biserică, aşa cum se obişnuia cândva şi cum numai bătrânii satului îşi mai aduc aminte. Asociaţia mureşeană intenţionează să scoată la lumină şi alte obiceiuri uitate ale satelor de pe Valea Mureşului Superior, cum ar fi nunta tradiţională sau meşteşugurile de odinioară.

I.C. Sărmăşanu

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.