Scrisori de la cititori: „Vor exista persoane nepuse în legalitate şi în 2016” | Informația Harghitei - jurnal independent
vineri , 13 decembrie 2019
Home » Economic » Scrisori de la cititori: „Vor exista persoane nepuse în legalitate şi în 2016”
Scrisori de la cititori: „Vor exista persoane nepuse în legalitate şi în 2016”

Scrisori de la cititori: „Vor exista persoane nepuse în legalitate şi în 2016”

Către Informaţia HARGHITEI,

Subsemnatul Ţifrea Vasile, domiciliat în comuna Voşlăbeni, jud. Harghita, personal m-am implicat în procesul de retrocedare a terenurilor confiscate de regimul comunist în perioada ’45-’48 şi respectiv ulterior prin acte normative speciale sau hotărâri judecătoreşti. Astfel aş dori să fie cunoscută şi părerea celor care s-au aflat de partea cealaltă a baricadei în acest proces descris foarte romanţios în cele trei numere ale ziarului d-voastră, respectiv 5989/27.11.2015, 5991/04.12.2015 şi 5992/08.12.2015, intitulat „DESPRE DEFICIENŢELE CARE AU ÎNCETINIT ŞI ÎNGREUNEAZĂ ÎN CONTINUARE FINALIZAREA PROCESULUI DE RETROCEDARE ÎN JUDEŢUL HARGHITA”.

Mă voi referi aici în special la COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR CORBU – cu care avem litigii în instanţă din anul 2004 şi care nu s-au încheiat nici până-n prezent.

Ca principale cauze în acest domeniu aş menţiona: 1. permisivitatea legii; 2. nepriceperea, indolenţa şi chiar complicitatea celor chemaţi să transpună în practică aceste legi, atât persoane fizice, cât şi persoane juridice.

Legea 18/1991, pe lângă documentele concrete prevăzute ca: extrase de carte funciară, evidenţele din registrul agricol de la data naţionalizării, respectiv evidenţele CAP de la data colectivizării, mai prevedea şi orice alte documente care justifică dreptul de proprietate – inclusiv declaraţii de martori.

Întrucât legea nu specifica care documente sunt mai pertinente, Comisiile locale abilitate a face retrocedările puteau în mod legal să înceapă a retroceda şi pe bază de declaraţii „eu martor ţie, tu mie şi noi doi lor”, astfel că în cele din urmă cei cu extrase de CF nu mai au unde să fie puşi în legalitate.

Astfel, în cazul nostru, din 14 capi de familie deposedaţi în 1948 care figurau în CF ajung să fie puse în legalitate 99 persoane fizice şi din cele cinci persoane juridice ajung să fie puse în legalitate 6 persoane juridice, care în loc să fie puse în posesie cu suprafaţa de 96 ha vegetaţie forestieră, ajung să primească 380 ha.

Omisiunea a caracterizat în toată această perioadă persoanele fizice care au făcut analiza în cele trei articole şi care au fost puse să conducă instituţii ca: COMISIA JUDEŢEANĂ DE FOND FUNCIAR, OCPI şi ANRP, DIRECŢIA SILVICĂ.

D-l prefect, în calitate de preşedinte al Comisiei judeţene de fond funciar, înfiinţată cu scopul de a îndruma, coordona şi controla COMISIILE LOCALE, deşi a fost sesizat de comiterea unor nereguli şi chiar infracţiuni de unii membri ai comisiilor locale cu complicitatea Comisiilor judeţene, care au validat aşa-zisele nereguli, nu s-a implicat în verificarea şi luarea de măsuri, de sancţionarea celor care se fac vinovaţi de comiterea acestora.

Orice reclamaţie se rezuma să fie verificată tot prin intermediul celor pe care-i reclamai. Astfel se explică faptul că după 24 de ani de la apariţia Legii 18/1991, sunt în posesia a două sentinţe judecătoreşti, respectiv Sentinţa civilă 581/2004 şi Sentinţa civilă 1168/2010, sentinţe civile rămase definitive şi irevocabile şi care nici până-n prezent nu au fost puse-n executare. Dacă o hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă nu este pusă-n executare, atunci o simplă reclamaţie cum să fie luată în considerare?

Să vă dau doar un exemplu: în 2008 deschid acţiune judecătorească în baza Legii 247/2005. După circa un an de judecată, Comisia judeţeană comunică faptul că ei încă nu au luat nici o hotărâre cu privire la contestaţiile noastre depuse în baza acestei legi, deşi în realitate trecuseră trei ani şi dumnealor aveau obligaţia să se pronunţe în 30 de zile de la primirea acestora. În baza acestei adrese judecătoria respinge acţiunea ca fiind prematură. După această acţiune au urmat încă doi ani de audienţe la Prefectură până am intrat în posesia Hotărârii nr. 1/14.01.2010, pe care am reuşit să o atac în instanţă şi în baza căreia am obţinut Sentinţa civilă 1168/2010, care bine-nţeles a avut aceeaşi soartă ca cea din 2004.

Cu toate că în 2013 a apărut Legea 165, care făcea referire şi la reclamaţiile aflate pe rolul instanţei, atât Comisia locală, cât şi Comisia judeţeană nu s-au implicat în rezolvarea situaţiei. Ba mai mult, ne-a chemat în judecată – „Motivul – CERERE ÎN REALIZAREA DREPTULUI” – la punctul 4 din ordonanţa de efectuare a expertizei solicitau să se stabilească ce suprafaţă de teren a deţinut defunctul RUGINĂ TOADER – la naţionalizare, acţiune care susţin chipurile că nu este în constatarea dreptului, ci în realizarea acestuia. Direcţia Silvică care se angajează să apere cu atâta înverşunare proprietatea publică a statului nu observă nici după efectuarea expertizei că a participat la retrocedarea ilegală a mai mult de 290 ha pădure numai persoanelor juridice, nemaipunând în calcul persoanele fizice şi asta numai într-o singură parcelă în care noi figurăm la OCPI, respectiv 18127 din CF 1209 Ditrău.

Am solicitat Instituţiei Prefectului în nenumărate rânduri sprijinul în punerea în executare a celor două sentinţe, de fiecare dată primind acelaşi răspuns: executarea celor două sentinţe depinde de modul de soluţionare a D 1712/2012, în care s-a pronunţat TRIBUNALUL JUDEŢEAN HARGHITA şi a decis că acest proces nu are legătură cu cele două sentinţe, răspunsul este acelaşi.

În aceste situaţii bine-nţeles că vor exista persoane nepuse în legalitate şi după data de 01.01.2016. Şi aşa cum am precizat la începutul acestui articol, cei vizaţi că nu au fost îndreptăţiţi la retrocedarea de păduri imediat după ce-au intrat în posesia acestora le-au tăiat ras fiindcă pădurea avea peste 100 de ani, aşa se explică şi faptul că în 1991, când s-a făcut amenajamentul silvic întreaga suprafaţă era pădure, iar în 2013 din această suprafaţă 129 ha era deja păşune sau cosire, în consecinţă: prinde orbul, scoate-i ochii!

Şi la toate acestea, încă o întrebare: Cine aprobă bani la aceste comisii atât pentru specialişti, experţi, cât şi pentru avocaţi pentru a purta atâtea procese, precum şi pentru amenzile ce le plătesc pentru neexecutarea unor hotărâri judecătoreşti?

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.