Salonul Harghitean 2016: Valenţele convieţuirii | Informația Harghitei - jurnal independent
duminică , 25 august 2019
Home » Cultură » Salonul Harghitean 2016: Valenţele convieţuirii
Salonul Harghitean 2016: Valenţele convieţuirii

Salonul Harghitean 2016: Valenţele convieţuirii

Botár László, curatorul celui de-al IV-lea Salon Harghitean, a definit încă de la începutul verii cuvântul-cheie pentru creaţiile trimise în 2016 pentru această expoziţie: Convieţuire. Iată noţiunea de bază oferită creatorilor plastici din judeţul Harghita, sau celor care activează în altă parte, dar îşi au originea pe aceste meleaguri, sau sunt simpatizanţi ai activităţii creative de aici şi, totodată, fac parte din diferite formaţiuni profesionale ale artiştilor plastici, atât din ţară, cât şi de peste hotare.

Mă gândeam, oare ce s-ar fi întâmplat dacă această invitaţie ar fi avut lansarea înainte de 1989. Probabil, se încadra în cele două sensuri ale noţiunii, folosite exclusiv în perioada amintită: convieţuirea armonică între poporul român şi minorităţile naţionale conlocuitoare, respectiv găsirea unui modus vivendi paşnic, fără războaie, dintre cele două sisteme mondiale, capitalist şi socialist. Dar după Revoluţia din decembrie 1989, noţiunea convieţuirii s-a schimbat şi în România. Pe de o parte, s-a deschis lumea şi pentru noi, în anii care au trecut de atunci, nu numai că puteam citi, dar puteam şi vedea prin proprii noştri ochi, prin propria noastră experienţă, cum se desfăşoară convieţuirea grupurilor etnice şi a popoarelor diverse în diferite locuri ale globului, iar pe de altă parte, puteam să ne dăm seama: convieţuirea are mult mai multe sensuri, decât noţiunile sociale uzuale referitoare la asimilare, integrare, excludere, trăire în societăţi paralele şi aşa mai departe. Omul trebuie să convieţuiască şi cu peisajul, cu natura, cu mediul mai îngust sau mai larg, în care îşi desfăşoară activitatea. Dar existenţa umană este inseparabilă şi de trecut şi de viitor.

ulianaE drept, din ce în ce mai puţin, dar încă trăiesc sub acelaşi acoperiş mai multe generaţii, sub ochii noştri tradiţiile se perpetuează în prezent, sau renasc, în timp ce unele dispar definitiv în prezentul cotidian. Religiile se apropie sau se îndepărtează, şi trebuie să convieţuim laolaltă cu o serie de caractere omeneşti, pe care uneori suntem tentaţi să le evităm, alteori să le condamnăm, dar aproape în permanenţă suntem presaţi de viaţă la soluţii de compromis. Şi colac peste pupăză: artiştii plastici trebuie să convieţuiască cu grijile cotidiene ale existenţei, cu diminuarea timpului pentru creaţie, deşi ei ar dori exact invers, aşa cum cele mai strălucitoare idei creative devin muribunde din cauza lipsei posibilităţilor de valorificare. În zilele noastre, în urma discuţiilor publice despre migranţi şi emigranţi, despre cei care fug de ororile războaielor, despre cei care caută un loc de muncă mai bine plătit, suntem tentaţi să limităm problematica convieţuirii numai la aceste fenomene, la această mişcare peste graniţele europene a grupurilor etnice mai mici sau mai mari, sau eventual la punctele de ciocnire ale civilizaţiilor şi ale religiilor.

Din fericire, cei aproape cincizeci de artişti, care au trimis la salon lucrările lor, din care a selectat juriul, n-au căzut în această capcană simplistă. Expozanţii, prin cele mai diferite genuri plastice, prin diverse tonalităţi de expresie, prin semnele, semnalele, simbolurile şi metaforele limbajului vizual, prin diferite alte instrumente specifice au găsit aproape totalitatea sensurilor de convieţuire.

Şi al IV-lea Salon Harghitean al artelor vizuale aşa va deveni un loc de întâlnire extrem de interesant nu numai pentru diferite generaţii de artişti, dar şi pentru publicul larg, iubitor de artă, care poate să descopere noile valenţe ale lumii lui interioare şi exterioare.

Székedi Ferenc

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.