Rucsandra Maria Şăulean – a rămas un suflet profund românesc | Informația Harghitei - jurnal independent
sâmbătă , 19 octombrie 2019
Home » Cultură » Rucsandra Maria Şăulean – a rămas un suflet profund românesc
Rucsandra Maria Şăulean – a rămas un suflet profund românesc

Rucsandra Maria Şăulean – a rămas un suflet profund românesc

Aproape fiecare generaţie care a trecut pe la Colegiul „Octavian Goga” din Miercurea-Ciuc a avut „un vârf”, uneori mai discret, alteori extrem de pregnant. Din această ultimă categorie face parte şi Rucsandra Maria Şăulean, pe care colegii de generaţie o numeau familiar Sanda şi care, din folkista liceană, a evoluat spre alte multiple genuri muzicale – folk, muzică corală, blues, mai întâi la Cluj-Napoca, unde şi-a făcut studiile şi unde a predat câţiva ani, iar din anul 2006 în Canada.

Am cunoscut-o în 1990, când, în calitate de reporter al Studioului de Radio din Tg. Mureş, încercam să fac cunoscute ascultătorilor acestui radio cu acoperire regională tot ce era demn de atenţie, din punct de vedere cultural-spiritual în acest judeţ în care populaţia românească este minoritară. Primul contact a fost cu folkista Rucsandra Fărcaş – numele de fată – primele cântece înregistrate fiind „Fii lacrimilor tale”, precum „Şi mă duc”. Mai apoi  mi-a apărut sub o varietate derutantă de faţete: redactor al revistei şcolii, mâna dreaptă a dirijoarei corului bisericesc „Heruvimii”, dirijat de Nicoleta Târnoveanu, interpretă de muzică populară, artistă amatoare de teatru, recitatoare etc. Toate sub spectrul unei modestii perfect naturale şi al unui farmec adolescentin inconfundabil. Cu precizarea că, din punct de vedere material, era departe de a fi o răsfăţată a soartei.

Dar să-i dăm cuvântul Rucsandrei, aşa cum apare în articolul lui Doru Ionescu (Alterculturo), intitulat „Rucsandra Maria Şăulean continuă să cânte româneşte”:

La 16 ani (în 1994), o poveste frumoasă de dragoste în tabăra botoşăneană Codrii de Aramă m-a inspirat să-mi găsesc o chitară de împrumut la rudele înstărite (mult mai târziu mi-am permis să-mi cumpăr una) şi să-mi scriu primele cântece de folk. Curând după aceea am avut norocul si privilegiul să cânt la Radio Târgu-Mureş sub numele de Sanda Farcaş, descoperită de către Ştefan Danciu. În primăvara lui 1998, împreună cu alţi studenţi clujeni, am răspuns provocării lui Emeric Imre de a reînvia folkul în România. Susţinuţi de Victor Bercea (Casa de Cultură a Studenţilor din Cluj-Napoca), ne-am întâlnit cu Adrian Păunescu, care ne-a invitat apoi pe toţi la Bucureşti, ne-a primit călduros în casa lui şi, desigur, în emisiunea sa «Schimbul de Noapte», unde am cântat şi am povestit până târziu, alături şi de fiul său Andrei Păunescu. Atunci şi acolo s-a anunţat lansarea oficială a Cenaclului «Altfel» din Cluj-Napoca. N-am dormit nici unul dintre noi până dincolo de zorii zilei, ci am petrecut la aceeaşi masă cu marele poet şi familia sa. În vremurile de atunci, folkul pierduse teren în faţa altor genuri muzicale, de import, un sindrom naţional care a mai durat câţiva ani buni, dar ce s-a întâmplat în acea noapte sublimă (aş da orice să pot găsi cumva înregistrările de atunci) cu siguranţă a însemnat pentru mine începutul unei noi ere folk în România”.

În octombrie 2006, cu 7.000 euro împrumutaţi şi trei valize, eu şi soţul meu, Dacian Şăulean, ne-am mutat în Toronto, sătui de munca grea ce nu ne asigura un trai decent sau şansa de a avea un apartament al nostru, cât de mic. Muzica am adus-o cu mine, într-un «buzunar», ştiind ca va veni cândva ocazia să o pot despacheta… Ceea ce s-a întâmplat după doar patru zile de la sosirea noastră, când m-am alăturat unui cor bisericesc, apoi am fost invitată să cânt cu chitara la diverse evenimente de la YMCA – unde am lucrat în primii doi ani – şi, desigur, la numeroase ediţii ale Festivalului Românilor din Toronto organizat de parohia Bisericii Sf. Gheorghe în superbul Mel Lastman Square. De atunci încoace am avut bucuria să cânt piese vechi şi compoziţii proprii la foarte multe evenimente româneşti şi multiculturale din Canada şi SUA. În mai 2009 am lansat «Soul Inn», un album experimental cu piese jazz, blues şi bossanova, o experienţă complet nouă care mi-a lărgit perspectiva asupra muzicii clasice nord-americane”.

Scena canadiană este extraordinar de bogată în talente vocale şi acustice. Festivalurile de folk şi country sunt foarte populare. Reţeaua naţională de radio şi televiziune CBC promovează enorm de mult aceste genuri, ceea ce mă încurajează să îmi încerc şi eu norocul cu propriile piese, mai timid la început, dar prind eu curaj. Proiectele exclusiv româneşti sunt foarte mici în comparaţie cu cele ale altor etnii din Canada. Sunt mulţi artişti români foarte talentaţi în lumea jazz-ului, a muzicii clasice şi pop-rock, dar care s-au integrat, fireşte, în mozaicul canadian, pentru a-şi asigura o carieră muzicală de succes”.

Evident, printre aceşti artişti români, care şi-au găsit un loc propriu în mirifica Ţară a Arţarului, se numără şi Rucsandra. Pentru că nu este obligată să-şi asigure veniturile din activităţi strict muzicale, având, împreună cu soţul său, două firme lucrative, îşi poate permite să facă muzică după gustul şi talentul său.

Am avut bucuria să primesc de la Rucsandra înregistrarea evoluţiei sale din data de 1 octombrie a.c. la spectacolul „Free for All”(Libertate pentru toţi), cu ocazia „Zilelor culturii din Ontario”. Fiind limitată destul de strict în timp, Rucsandra a adus în faţa şi în inimile publicului prezent câteva din cântecele Mariei Tănase, pentru care are un adevărat cult.

Cităm dintr-o mărturisire a sa: „Am fost şi eu invitată să prezint în acest spectacol un mic tribut neamului românesc, în general şi Mariei Tănase, în special (a cărei zi de naştere o sărbătorim pe 25 septembrie), pentru talentul său extraordinar şi pentru influenţa pe care continuă să o aibă în lume, chiar şi după o jumătate de secol de la dispariţie. Nu îndrăznesc să mă măsor cu o aşa FEMEIE şi ARTISTĂ.  Dar o iubesc şi o admir fantastic de mult, cel mai mult din întreaga panoplie a talentelor artistice româneşti din toate vremurile. În 2013, când s-au împlinit 100 de ani de naşterea Mariei Tănase, le-am oferit românilor şi străinilor, numai melodii din repertoriul său, la toate evenimentele unde am fost invitată să cânt, chiar şi pe scena Bandshel din Central Park, din New York. A fost omagiul meu pentru o fiinţă «mai cuprinzătoare decât viaţa», cum spun englezi”.

De fapt, muzica populară românească este domeniul său preferat, judecând după numeroasele înregistrări pe care le-am găsit pe YouToube în special de la manifestarea din cadrul Pavilionului Românesc de la Carassauga Fast 2016, în care are două apariţii de largă respiraţie: un recital de muzică populară românească (inclusiv romanţe) intitulat „Cântece pentru inimă”, precum şi un recital de pop-operă, în duet cu Alex Pascu. În acelaşi timp nu uită prima ei dragoste, folk-ul, însă are şi compoziţii în limba engleză, ca de pildă „Before you Go” sau „You are the One”.

Cei ce cunosc şi îndrăgesc cântecele Rucsandrei aşteaptă cu emoţie şi interes apariţia CD-ului „Dor”, cuprinzând cântece vechi, dar şi compoziţii proprii mai noi.

ŞTEFAN DANCIU

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.