România şi războaiele de imagine: Portretul unui agent de influenţă (8)

„Poate că omul e făcut numai din cuvintele lui…”
László Tőkés

Fost colaborator a două servicii de informaţii comuniste – al Securităţii şi al AVO, serviciul de informaţii ungar – fost episcop reformat, fost preşedinte de onoare al UDMR, fost vicepreşedinte al Parlamentului European, fost soţ adulterin (fost, pentru că soţia sa a divorţat de el) şi fost cavaler al Ordinului Steaua României, László Tőkés a fost, este şi va fi, în calitate de agent de influenţă, un vector al războaielor psihologice şi de imagine împotriva României.

În final, voi analiza ceea ce ar fi putut fi capodopera carierei agentului de influenţă László Tőkés: „Ţinutul secuiesc – Tibetul României”, o combinaţie elaborată de dezinformare şi intoxicare.

Ea a fost executată ca la carte, conform definiţiei de dicţionar a termenului: „dezinformarea constă în manipularea opiniei publice în scopuri politice, prin folosirea de informaţii tratate cu mijloace deturnate”.

O trecere cronologică în revistă a evenimentelor este concludentă. În luna aprilie 2010, europarlamentarul László Tőkés l-a invitat pe Tendzin Gyaco, cel de-al 14-lea Dalai Lama, să viziteze localitatea Chiuruş din judeţul Covasna, unde s-a născut lingvistul Kőrösi Csoma Sándor, considerat un „sfânt” (bodhisattva) de cei de credinţă budistă, şi să ţină o conferinţă urmată de manifestările comemorative în municipiul Sfântu-Gheorghe.

La primă vedere, totul poate părea gestul unui politician care încearcă să acumuleze capital politic prin parazitarea unei personalităţi cu mare notorietate, laureată a Premiului Nobel pentru pace. În fapt, a fost vorba de o diversiune bine pusă la punct. Ideea vizitei a fost atent elaborată, nu doar în biroul de la Bruxelles al europarlamentarului Tőkés, după cum se poate lesne ghici…

Mecanismul acţiunii consta în translarea semnificaţiei politico-emoţionale a conceptului controversat de „Tibet”, cu tot ce presupune el, spre aşa-zisul Ţinut secuiesc şi acreditarea faptului că acesta ar fi un fel de Tibet al României.

Complementar, vizita urmărea, prin intoxicare, compromiterea relaţiilor dintre România şi Republica China – foarte sensibilă la cele două aspecte, Tibet şi Dalai Lama.

Pentru amorsarea dezinformării a fost folosit faptul că în toamna anului 2010 urma să aibă loc în Ungaria o vizită a lui Dalai Lama cu care László Tőkés avea să se întâlnească oficial la Budapesta. Încărcătura mediatică a vizitei lui Tendzin Gyaco – acesta este numele „civil” al celui de-al 14-lea Dalai Lama – urma să potenţeze vizita acestuia în „Ţinutul secuiesc”.

Vizita din septembrie 2010 a lui Dalai Lama la Budapesta a avut loc la invitaţia Societăţii Ungare pentru Ajutarea Tibetului şi a fost minuţios organizată.

Ea a început cu conferinţa „Introducere în budismul tibetan” ţinută de Dalai Lama în faţa a circa 11.000 de persoane pe o arenă sportivă din capitala Ungariei şi care a fost repetată în ziua următoare. Tendzin Gyaco a mai ţinut apoi alte două conferinţe. La toate cele patru conferinţe, doar o parte dintre spectatori au plătit biletul, o mare parte primind bilete gratis, ceea ce presupune o acţiune de propagandă subvenţionată.

În cursul vizitei, care a fost intens mediatizată, Dalai Lama a primit din partea lui Gábor Demszky, primarul general al capitalei ungare, diploma de cetăţean de onoare al Budapestei şi la invitaţia Grupului Parlamentar de Prietenie Ungaro-Tibetan, a ţinut în Parlamentul Ungariei o cuvântare. Tot în Parlamentul Ungariei, Dalai Lama s-a întâlnit cu László Tőkés, ajuns vicepreşedinte al Parlamentului Europei la iniţiativa Fidesz, partidul de guvernământ din Ungaria. Presa nu a avut acces la întrevedere.

Rezumând, în aprilie 2010, László Tőkés îl invită în nume personal pe cel de-al 14-lea Dalai Lama ca, în toamnă, să viziteze localitatea Chiuruş din „Ţinutul secuiesc”, unde, în secolul al XIX-lea, s-a născut lingvistul Kőrösi Csoma Sándor, autor al unui dicţionar englez-tibetan.

Vizita a fost programată să aibă loc imediat după vizita intens mediatizată a lui Dalai Lama din luna septembrie în Ungaria. În mod evident, cele două vizite ale lui Dalai Lama au fost coordonate astfel încât cea din Ungaria să o potenţeze politic şi mediatic pe cea din România.

În contextul acesta este evident că scopul real al vizitei lui Dalai Lama, care pe lângă ceremonia de comemorare a lingvistului maghiar, cuprindea şi alte acţiuni, era să ofere ocazia lui László Tőkés de a internaţionaliza problema autonomiei teritoriale pe criterii etnice a „Ţinutului secuiesc”, care, conform declaraţiilor sale repetate, ar fi… „Tibetul României”. Nu mai trebuie subliniat faptul că această acţiune politicianistă care folosea conotaţiile negative ale aşa-zisei „probleme a Tibetului” ar fi afectat în mod cinic nu numai imaginea României, dar şi a Chinei.

Se poate trage concluzia că un scop complementar al vizitei a fost încercarea de înrăutăţire a relaţiilor româno-chineze, contându-se pe faptul că România va avea o reacţie inadecvată – de acceptare a vizitei lui Dalai Lama – ceea ce nu s-a întâmplat datorită reacţiei ferme a Ministerului Afacerilor Externe. Acesta a accentuat faptul că România consideră Tibetul ca o parte inalienabilă a Chinei şi că astfel de vizite, oficiale sau „particulare”, nu se realizează decât prin intermediul MAE român.

Reacţia biroului de presă al lui Dalai Lama a fost cât se poate de adecvată: arătând că nu doreşte ca această vizită să fie un prilej de disensiuni, a anunţat că liderul spiritual budist renunţă la vizită. După tonul comunicatului, este foarte probabil ca Dalai Lama să-şi fi dat seama că s-a intenţionat folosirea sa într-o acţiune de manipulare, aşa cum a mai fost folosit, atât el, cât şi „problema Tibetului”, ca instrument de şantaj mediatic de mai multe puteri, îndeosebi din G7, în relaţia cu China.

Surse: publicaţia „Temesvártol Brusszellig” (De la Timişoara la Bruxelles), elaborată de biroul europarlamentarului László Tőkés, ziarele centrale ungare Népszabadság, Népszava, Magyar Hirlap, Agenţia Ungară de Presă MTI, Radio Kossuth, Duna TV.

***

Una dintre acţiunile recente care reconfirmă statutul de agent de influenţă al lui László Tőkés, devenit eurodeputat Fidesz, sunt declaraţiile făcute la 21 aprilie la o reuniune ţinută în oraşul Eger: „Zi de zi, se poate observa cum românii îşi şterg opincile pe drepturile maghiarilor”, „de decenii întregi, maghiarii sunt victimele unei agresiuni verbale care poate fi comparată doar cu antisemitismul verbal” (sic!) şi „(…) opinia publică internaţională trebuie trezită la realitate pentru a înţelege că maghiarii nu luptă pentru drepturi cuvenite minorităţilor, ci pentru însăşi existenţa lor”. Sursă: www.egerhirek.hu.

Sunt cuprinse în aceste formule logomahice toate cele trei coordonate ale dezinformării: diabolizarea adversarului, prin debitarea de cât mai multe invective şi acuzaţii inventate la adresa acestuia, maniheismul, prin crearea de două tabere, a celor buni care sunt victimele celor răi şi ţinta, care este opinia publică internaţională (Vladimir Volkoff, Tratat de dezinformare, p. 126).

Şi o ultimă menţiune: după ştiinţa mea, ocupaţia de agent de influenţă nu este incriminată de codul penal al nici unei ţări! Nu există nici un delict de dezinformare sau influenţă.

Singura soluţie pentru a fi combătută subversiunea realizată prin dezinformare ar fi organizarea unor echipe de cercetători – psihologi, sociologi, jurnalişti, experţi în contra-ingerinţă, care, „studiind dezinformarea caz cu caz, disecând, urcând până la pseudo-informaţia iniţială, reperând procedeele de dezinformare utilizate, să reconstituie doctrina din aplicaţiile sale şi să acţioneze în consecinţă” (Vladimir Volkoff, Dezinformarea, armă de război, p. 17).

Dorin SUCIU

Comentarii:

comentarii