Puteți susține ziarul Informația Harghitei și, implicit, această pagină de Internet
prin direcționarea către Fundația „Adevărul Harghitei”
a până la 3,5% din impozitul datorat.

Români şi unguri în Transilvania, înainte şi după Trianon (3)Manifestări ostile statului reîntregit: refuzul jurământului şi refuzul însuşirii limbii oficiale | Informația Harghitei - jurnal independent
vineri , 29 martie 2024
Home » (Inter)Național »
Români şi unguri în Transilvania, înainte şi după Trianon (3)
Manifestări ostile statului reîntregit: refuzul jurământului şi refuzul însuşirii limbii oficiale
<h5>Români şi unguri în Transilvania, înainte şi după Trianon (3)</h5>Manifestări ostile statului reîntregit: refuzul jurământului şi refuzul însuşirii limbii oficiale

Români şi unguri în Transilvania, înainte şi după Trianon (3)
Manifestări ostile statului reîntregit: refuzul jurământului şi refuzul însuşirii limbii oficiale

  • Interviu cu prof. univ. dr. Petre Ţurlea, istoric

– Cum s-a făcut şi cât a durat transferul de putere în Transilvania?

– Şi după 1 Decembrie 1918 cei mai mulţi funcţionari unguri acţionau ca şi cum Transilvania ar fi făcut parte din Ungaria. Încercau să împiedice organizarea noii administraţii din iniţiativă proprie, dar şi în urma ordinelor primite de la guvernele ungare Károly, Béla Kun sau Horthy, întrucât acestea doreau să demonstreze neviabilitatea noului stat român prin incapacitatea acestuia de a guverna Transilvania. Îi favorizau şi anumite condiţii specifice, întrucât odată cu înfiinţarea Austro-Ungariei, în 1867, a fost dusă o politică permanentă de maghiarizare a tuturor funcţionarilor publici. Dau spre exemplu un Ordin circular confidenţial al Direcţiei Regionale Ungare a Poştelor şi Telegrafului Timişoara: „Cu cea mai mare severitate ordonăm (…) ca până la noi dispoziţiuni să nu se angajeze în serviciul Poştei şi telegrafului sau ca factori poştali persoane auxiliare, persoane de naţionalitate română sau cu sentimente româneşti. Aceste persoane să fie folosite exclusiv pentru serviciul poştal de manipulare, iar activitatea lor să fie sever controlată (…) În cazul că s-ar ridica cea mai mică bănuială asupra lor, aceştia să fie imediat suspendaţi din serviciu (…) Acest ordin este strict confidenţial…”

Aşa că personalul Căilor Ferate împiedica mişcarea normală a trenurilor, au fost menţinute denumirile maghiare ale gărilor, timp de câţiva ani ştampilele căilor ferate au fost în maghiară, ca şi cele cu denumirea „Ungaria” folosite în Justiţie, la oficiile stării civile etc.

– Este adevărat că funcţionarii maghiari refuzau să depună jurământul faţă de statul român?

– Era un fapt cotidian, de la Budapesta se transmitea ordinul de interzicere a depunerii jurământului către România Mare, interzicerea oricăror acţiuni în interesul acesteia şi împiedicarea activităţii în domeniile esenţiale. Consiliul Dirigent a încercat să ia măsuri preventive încă din decembrie 1918, dar cum majoritatea funcţionarilor din serviciile publice refuzau să semneze declaraţiile de loialitate, termenul pentru semnarea documentelor s-a prelungit până la 1 mai 1919. Abia în vara lui 1919 s-a trecut la luarea jurământului de credinţă şi de la funcţionarii publici din justiţie, administraţie şi învăţământ.

La Judecătoria de Ocol şi Tribunalul Arad un singur judecător a depus jurământul, iar la parchetul Arad toţi procurorii au refuzat. „Faptul că s-au găsit aproape toţi funcţionarii judiciari să refuze jurământul dovedeşte o concepţie cu totul eronată şi un spirit de şovinism care abia acum ne face pe noi, românii, să vedem cât de puţin obiectivă a fost distribuirea dreptăţii pe timpul Justiţiei maghiare”, scria ziarul Românul, care afirma că la fel se întâmplă lucrurile în toată Transilvania.

La Oradea, unde 90 la sută din funcţionarii publici erau unguri (din care 35 la sută evrei maghiarizaţi), cei mai mulţi au refuzat depunerea jurământului şi s-au manifestat foarte ostil faţă de statul român. Aceeaşi ostilitate era vizibilă la studenţii în drept din oraş, la medici, liceeni, aristocraţi, preoţi şi pastori, industriaşi, foşti ofiţeri din armata austro-ungară.

– Există date despre acest fenomen din actualele judeţe cu majoritate maghiară?

– În judeţele cu populaţie secuiască toţi funcţionarii publici au refuzat jurământul. La Tribunalul Odorhei nimeni nu l-a depus, constatându-se că acolo era „un focar de şovinism”. Situaţia s-a rezolvat prin aducerea câtorva judecători şi procurori de origine română: astfel, la 18 decembrie 1919, după o lungă pauză, la Tribunalul Odorhei va avea loc primul proces ţinut în limba română. Probleme deosebite au fost şi la Târgu Mureş, unde, de asemenea, aproape în totalitate erau doar funcţionari unguri. Până la urmă această situaţie, care punea sub semnul îndoielii însăşi Unirea Transilvaniei cu România, nu mai putea fi acceptată şi ea s-a tranşat la începutul lui martie 1920: funcţionarii care au refuzat jurământul au fost disponibilizaţi. Se păstrează listele cu numele acestora.

– După acceptarea jurământului lucrurile ar fi trebuit să decurgă normal…

– Nicidecum! Cei reveniţi la posturi au adoptat altă formă de protest: au refuzat să înveţe limba română. În august 1921 se constata – într-un raport către Ministerul Justiţiei – că în Parchetul General Târgu Mureş era un sigur procuror care cunoştea limba oficială a statului. Iar în 1922 se constata că nici un pompier din Târgu Mureş nu cunoştea limba română. Organismele statului român constatau că în spatele tuturor acţiunilor se afla propaganda Budapestei, adesea aceste constatări fiind publicate în ziarul Patria. Funcţionarii unguri care au refuzat jurământul şi şi-au pierdut slujbele au fost îndemnaţi să plece în Ungaria, unde au fost aşezaţi, cu familiile lor, la marginea Budapestei, în barăci improvizate, un fel de lagăre prost întreţinute. Totul cu o premeditare cinică, întrucât mai mulţi ani starea jalnică a lagărelor a fost folosită de propaganda maghiară: ziarişti, oameni politici filomaghiari din Occident erau duşi să vadă mizeria din lagărele funcţionarilor fugiţi din Transilvania şi să se convingă de „barbaria valahă”.

– Păi limba română nu este cunoscută nici astăzi, la peste un secol de la Unire…

– Asta dovedeşte toleranţa unică a acestui popor. Şi atunci, în anii de după Unire, autorităţile române erau îndreptăţite să aplice măsuri coercitive, dar cunoaşterea limbii oficiale a tot fost amânată, lăsându-se mari perioade de timp pentru însuşirea ei. Au fost acceptaţi unguri inclusiv în organismul Unirii, Consiliul Dirigent. Aici, unul dintre şefii Biroului Jandarmeriei, lt. col. József, provenea din Jandarmeria ungară, iar şeful Biroului Judiciar era maghiarul Bárdossy. Arhiva Consiliului Dirigent, la toate resorturile, conţine foarte multe documente în limba maghiară, care era admisă alături de cea română, până ce funcţionarii o învăţau pe aceasta din urmă. Gazeta Oficială a Consiliului Dirigent era publicată în trei limbi, română, maghiară şi germană. S-a aprobat deschiderea, pe lângă fiecare şcoală secundară şi medie, a cursurilor de limba română predate de profesori plătiţi de stat. Universitatea Populară Vălenii de Munte a lui Nicolae Iorga a organizat cursuri gratuite pentru 2.000 de minoritari care voiau să înveţe limba, majoritatea unguri. În prelegerile de deschidere a Universităţii Populare, Iorga spunea „Noi nu căutăm să vă câştigăm, concetăţeni saşi şi unguri, pentru a fi ceea ce nu sunteţi şi ceea ce aveţi datoria să nu fiţi. Aveţi întâia datorie de a fi credincioşi Naţiei voastre, s-o iubiţi în tot trecutul ei, în binele şi nenorocirile ei (…) Cetăţeni, însă, aveţi datoria de loialitate…”

Cu toate acestea, atmosfera antiromânească printre ungurii din Transilvania a fost inflamată şi de hotărârea introducerii în programa obligatorie a limbii române în iulie 1919 – şi apoi a Istoriei Românilor şi Geografiei României. Mare rezistenţă la predarea celor trei materii s-a înregistrat în şcolile confesionale, care erau foarte numeroase în Transilvania. De fapt, rezistenţa la învăţarea limbii române a fost aproape generală, expresie a antiromânismului cultivat de secole în masele maghiare. (Va urma)

Interviu de Mihail Groza

Comentarii:

comentarii

One comment

  1. Atmosfera antiromânească durează și astăzi! Vedeți declarațiile primarului din Gheorgheni, Mezei Janos (pe jumătate român!). Extremiștii unguri nu știu decât de bici. Învățați de Attila, nu de români!

Leave a Reply to Vlase Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.