Români şi unguri în Transilvania, înainte şi după Trianon (13)Patriotismul ungurilor se măsura în funcţie de dârzenia revizionistă | Informația Harghitei - jurnal independent
sâmbătă , 8 august 2020
Home » (Inter)Național »
Români şi unguri în Transilvania, înainte şi după Trianon (13)
Patriotismul ungurilor se măsura în funcţie de dârzenia revizionistă
<h5><i>Români şi unguri în Transilvania, înainte şi după Trianon (13)</i></h5>Patriotismul ungurilor se măsura în funcţie de dârzenia revizionistă

Români şi unguri în Transilvania, înainte şi după Trianon (13)
Patriotismul ungurilor se măsura în funcţie de dârzenia revizionistă

  • Interviu cu prof. univ. dr. Petre Ţurlea, istoric

– O lungă perioadă după 1918 politica internă şi externă a Ungariei a fost subsumată ideii revizuirii graniţelor stabilite după destrămarea dualismului. Existau şi voci lucide în acest concert?

– Ungaria a decis să ignore realitatea de la Alba Iulia – aceea că Unirea fusese realizată de poporul Român – şi Marile Puteri doar o recunoscuseră. Era convinsă că modificarea sau anularea unui act semnat de acestea era mai uşor de obţinut decât schimbarea hotărârii unui popor. De aceea a făcut toate eforturile posibile pentru atragerea opiniei publice occidentale, a lumii politice şi culturale, a Societăţii Naţiunilor spre acceptarea ideii revizuirii Tratatului de la Trianon. Pentru aceasta, se străduia să ofere Occidentului două motive: suferinţele minoritarilor unguri din ţările succesoare şi unitatea monolitică a ungurilor în susţinerea revizuirii. Ca atare, în interiorul Ungariei s-a urmărit înregimentarea întregii populaţii sub stindardul revizionist. În acest scop s-au folosit şcolile, bisericile, instituţiile culturale, sportul, presa, armata, administraţia. Era o politică de stat, toate iniţiativele particulare subsumându-i-se. Patriotismul se măsura în funcţie de dârzenia revizionistă. Existau şi intelectuali unguri lucizi, mai ales în afara Ungariei, dar n-au putut influenţa direcţia guvernamentală, prin care s-au încurajat şi susţinut material foarte multe societăţi particulare având ţel acţiunea revizionistă.

O cifră aproape ireală: 1.000 de organizaţii revizioniste

Care erau societăţile cele mai active, cele mai radicale?

– În 1921, foarte activă se arăta o Federaţie a Ligilor de Apărare, care îşi desfăşura acţiunile şi în România, unde a făcut obiectul investigaţiilor Procuraturii Generale de pe lângă Curtea de Apel Timişoara. Între acţiuni se număra trimiterea de imprimate către România, „al căror conţinut cuprinde o provocare a minoritarilor unguri la săvârşirea crimei de înaltă trădare”. Pe plicurile expediate de la Budapesta era inscripţia „Ungaria ciuntită nu e ţară. Ungaria întreagă e paradis!”, aveau imprimată harta Ungariei mari cu inscripţia „Aşa a fost, aşa va fi!”. În 1922 se semnalează activitatea Societăţii Ungurii care se deşteaptă, apoi Liga Naţional Creştină, Asociaţia Turanică, Asociaţia Gabor Aron, Societatea Bărbaţilor Ardeleni, care-l avea preşedinte Pe Teleki Pál, Sfânta Coroană a Femeilor Maghiare (preşedinte de onoare Apponyi Albert), Organizaţia Revizionistă a Nobilimii, Societatea Maghiară a Secuilor. La sfârşitul anului 1928, Liga Maghiară de Revizuire (preşedinte scriitorul fascist Herczeg Ferenc) dorea să-şi subordoneze toate societăţile cu scop revizionist (fruntaşii erau magnaţi, ierarhi bisericeşti – cei mai activi erau ierarhii Bisericii Reformate, care, prin preoţii din statele succesoare, duceau o permanentă acţiune de orientare a activităţilor revizioniste – înalţi ofiţeri, demnitari, parlamentari. Avea fonduri foarte mari şi acţiunile ei au stârnit riposte în statele succesoare, unde au apărut ligi antirevizioniste. Într-o notă a Serviciului Special de Siguranţă din noiembrie 1935 se menţiona că Liga avea filiale în Cehoslovacia, România şi Iugoslavia, care-i îndemnau pe ungurii de acolo la greve, sabotaje, revolte şi „în caz de agravare a situaţiei, să fie gata de a ataca chiar pe capii autorităţilor”. Mai era Liga Naţională Maghiară, sub influenţa catolicilor, organizaţia Vitézi Szek (preşedinte de onoare Horthy Miklos). În condiţiile existenţei atât de multor organizaţii cu scop revizionist, s-a simţit nevoia unei coordonări unice. Astfel a apărut Federaţia Organizaţiilor Sociale (Társadalmi Egyesületek Szövetság – T.E.Sz.) care înglobase la început 400 de organizaţii cu un total de 4.260.000 de membri, iar după doi ani de existenţă, în T.E.Sz. intraseră aproape 10.000 de organizaţii revizioniste şi filiale ale acestora. La sfârşitul anilor ′20 preşedintele ei era Baross György, membru al mişcării fasciste a lui Imrédy Béla. Sucursalele T.E.Sz. din Transilvania erau conduse în special de evrei.

„Dacă aş avea un copil, l-aş creşte în cea mai sălbatecă ură…”

Dacă sursele maghiare dau 4,26 milioane de revizionişti cuprinşi în doar 400 de organizaţii, câţi or fi fost în cele 10.000? Asta înseamnă aproape întreaga populaţie matură a Ungariei de după Trianon…

– Datele oferite de aceste organizaţii trebuie privite cu reţinere. Conducerile lor erau tentate să raporteze un număr mult mai mare de membri, un număr mult mai mare de acţiuni şi de legături în străinătate – asta atât pentru a ieşi în evidenţă, cât şi pentru a avea acces la fonduri în competiţia acerbă cu celelalte organizaţii revizioniste. Dar oricum, numărul organizaţiilor cu astfel de preocupări şi al membrilor lor era îngrijorător de mare pentru o ţară care-şi croia pentru întâia dată destinul de stat naţional. Unele organizaţii au avut continuitate şi în anii ′30, altele s-au transformat, au apărut altele noi. În Transilvania, pe lângă activitatea intensă a Ligii Revizioniste, se mai semnalau acţiunile propagandistice ori subversive ale Ligii pentru Integritatea Ungariei, Grupul monarhist, Liga creştinilor sociali, Comitetul Ţării pentru Propagandă, Federaţia iredentistă maghiară, Liga Tineretului Maghiar, Uniunea Ligilor de Apărare, Societatea Maghiarilor din Străinătate, Liga pentru Apărarea Teritoriului, Confederaţia Turanică, Federaţia de Sânge, Crucea Dublă, asociaţiile Levente etc.

– Parcurgând cele trei volume ale cărţii dumneavoastră Români şi Unguri,reeditată cu ocazia centenarului Marii Uniri, m-a surprins duritatea propagandei revizioniste făcute în rândul copiilor. Erau acolo îndemnuri la ură care azi ar fi considerate penale…

– În primul rând, cărţile de citire pentru clasele primare conţineau texte semnate de însuşi preşedintele Ligii Revizioniste Maghiare, Herczeg Ferenc (care, în treacăt fie vorba, a reînceput să fie predat la orele de literatură din Ungaria): „Dacă aş avea un copil, l-aş creşte în cea mai sălbatecă ură împotriva jefuitorilor ungurimii. Cine nu ştie să urască, nu ştie nici să iubească(…) Nu există odihnă, nu există plăcere, nu există sărbătoare în Ungaria, atât cât piticii cu picioare de lut ne strivesc”. Cărţile de citire conţineau versuri precum „Vechiul lanţ al Carpaţilor/ L-au rupt vecinii josnici/ Şi-n timp ce noi lâncezim/ Uşor au devenit stăpâni/ Liftele pe pământul nostru”. Sau: „Tinerii maghiari vor distruge graniţele fixate de moşnegii de la Paris şi veţi vedea că vom preschimba pacea semnată la Trianon”. Toţi elevii erau obligatoriu abonaţi la Magyar Kulpolitika, revista Ligii Revizioniste – şi din nici un manual şcolar nu lipsea Crezul iredentist, care începe şi se sfârşeşte cu versurile „Cred într-un Dumnezeu, cred într-o Patrie,/ Cred într-o veşnică dreptate dumnezeiască,/ Cred în reînvierea Ungariei!”.

Agenţii Siguranţei Române blochează tentativa înarmării clandestine a Ungariei cu armament italian

– Care era statutul armatei în Ungaria de după Trianon, era implicată şi ea în acţiunile revizioniste?

– Prin Tratat, Ungaria avea dreptul la 35.000 de militari. Dacă populaţia civilă maghiară era îndoctrinată de puzderia de organizaţii revizioniste, sarcina de a îndoctrina armata şi-a luat-o statul. Militarilor li se ţineau în permanenţă conferinţe programate de Marele Stat Major având ca subiect îndreptăţirea existenţei Ungariei Milenare, eroismul ungurilor care s-au luptat mereu cu „popoarele inferioare”, injusteţea Tratatului de la Trianon, rolul civilizator al ungurilor în trecut şi viitor etc. Se făcea propagandă şi instruire ofiţerilor, apoi ostaşilor, pentru necesitatea revizuirii hotărârilor internaţionale; toţi trebuiau să aibă o permanentă disponibilitate pentru o eventuală acţiune războinică de recuperare a teritoriilor pierdute. Pentru a ocoli reglementarea foarte restrictivă de a avea 35.000 de militari, controlată de Marile Puteri, s-au folosit mai multe organizaţii în interiorul cărora se făcea pregătire militară, dar care se aflau în afara armatei oficiale. Tinerii erau pregătiţi în cadrul Uniunii Regnicolare pentru Apărarea Ungariei, Alianţei Ungare Iredentiste şi mai ales de organizaţiile Levente, unde erau înscrişi, obligatoriu, toţi tinerii între 14 şi 21 de ani.

Ungaria a încălcat în dese rânduri restricţiile impuse de Tratatul de la Trianon, mai ales cu ajutorul Italiei. Unele au fost descoperite şi prezentate amplu în presa ţărilor succesoare direct ameninţate ori au generat comisii de anchetă sub egida Societăţii Naţiunilor. În 1928 a fost descoperită cea mai mare tentativă de înarmare clandestină: cantităţi mari de arme urmau a fi aduse din Italia, dar au fost blocate în Austria. La descoperire, un rol important l-au avut agenţii Siguranţei Române. (Va urma)

Interviu de Mihail GROZA

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.