Români din comunitățile istorice la Hramul Mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului” de la Izvoru Mureșului | Informația Harghitei - jurnal independent
vineri , 15 noiembrie 2019
Home » Religie » Români din comunitățile istorice la Hramul Mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului” de la Izvoru Mureșului
Români din comunitățile istorice la Hramul Mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului” de la Izvoru Mureșului

Români din comunitățile istorice la Hramul Mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului” de la Izvoru Mureșului

Români din Serbia, Ucraina, Bulgaria și din Republica Moldova au participat, alături de localnici și de oameni veniți de pe Valea Mureșului Superior, din Bacău și din alte zone îndepărtate ale țării, la Hramul Mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului” de la Izvoru Mureșului, supranumită „Mănăstirea Românilor de Pretutindeni”.

Credincioși, mulți îmbrăcați în portul tradițional românesc, unii cu tricolorul în mâini, s-au adunat în curtea Mănăstirii de la Izvoru Mureșului încă de aseară, asistând la prohodul Adormirii Maicii Domnului și la priveghi, potrivit obiceiului strămoșesc. Credința a fost mai puternică decât ploaia rece și de durată care s-a pornit pe înserat și s-a oprit cu puțină vreme înaintea Sfintei Liturghii, pentru a reveni, la finalul acesteia, la fel de sâcâitoare.

Un costum cu totul deosebit atrage atenția de la distanță. Dintr-una într-alta aflu că este vechi de aproape două secole. Rafila Moldovan, femeia care-l poartă este în vârstă, dar atitudinea-i mândră și dreaptă mă duce cu gândul la frumoasele românce de altădată. A venit tocmai din județul Mureș, de la Idicel-Pădure. „Mă trage sufletul aici, aici am găsit liniștea și împăcarea, iar azi e zi mare, că Sfânta Maria e scara care o să ne urce la ceruri, dacă o să merităm. Ne rugăm, să ajungem măcar lângă scară. Costumul îl am de la străbunica, are la 170 de ani, că eu demult îl îmbrăc, daʾ o fost păstrat, că o văzut două războaie, a fost în lădoi, ascuns. Dac-ar putea el să povestească ce-o văzut, că el ar știi mai multe decât mine…”, zâmbește tainic femeia.

Bunica Anica are 85 de ani, e încovoiată de timp și de patimi și trage după ea un coș cu cozonaci, portocale, mere și prescuri. Susținută de toiag, aprinde lumânări și dă de pomană. „Mulțumesc luʾ Dumnezău, merg cu bățuʾ, daʾ vin la slujbă, nu numai azi, ci în fiecare duminică, să dau câte ceva de pomană pentru părinții, frații și surorile mele care s-au dus în ce ceea lume”, ne spune femeia.

Participanții la Universitatea de Vară de la Izvoru Mureșului ajung și ei la mănăstire.

„Vin în primul rând pentru această mănăstire, pentru aceşti oameni minunaţi, pentru aceste bătrânele care par că sunt nişte Sfinte Duminici, aici, la Izvoru Mureşului. Este al treilea an când vin şi, dacă aş putea, aş veni cu toată familia, pentru că într-adevăr este locul unde a coborât Dumnezeu. Și simt această energie, această emoţie pe care o port şi vreau să o duc cu mine acasă, şi la ai mei, la românii mei de acolo”, mărturisește Alina Chiriac Ivaşcu din Republica Moldova.

Ca în fiecare an, și-a umplut geanta cu icoane, pe care le va dărui apropiaților. „Este frumos că putem să simţim această comuniune, această solidaritate între noi, românii care venim din toate zonele istorice, de pe acolo unde locuiesc români”, a continuat tânăra. Anțărț, îmi povestește Alina, a înregistrat, ca amintire, predica episcopului, care vorbea despre Sfânta Maria Născătoare de Dumnezeu și a dus-o la Chișinău, unde colegele ei „au plâns cu lacrimi grele, ascultând-o”.

Pentru românii de peste hotare, care participă an de an la lucrările Universității de Vară de la Izvoru Mureșului, Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” este reperul credinței strămoșești, al românității prezente în fiecare gând și în inimile lor. Acumulează emoții pozitive şi bucuria aflării împreună cu „frații de aici și de pretutindeni”, simțindu-se „acasă” și nu ca minoritari.

„Eu de multe ori am spus că Izvoru Mureşului este a doua casă pentru mine. În fiecare an sunt aici. Noi, în Valea Timocului, fiind mulţi ani sub Biserica Ortodoxă Sârbă, o să avem Sf. Maria și pe stil vechi, deci sărbătorim de două ori. Aici, la Mănăstirea Maicii Domnului, la Mănăstirea Românilor de Pretutindeni, am venit cu toţii, ne simţim mai mult români, simţim că suntem alături de fraţii noştri, de Biserica noastră ortodoxă, care nouă ne-a lipsit de aproape 200 ani”, ne spune Zavișa Jurj din Timoc (Serbia).

Tot de acolo a venit și dr. Predrag Balașevici. „Pentru noi, românii din afara României, din ţinuturile istorice ale României, mai ales pentru românii din Timoc, este mare lucru că ne aflăm la o mănăstire într-o zi mare, alături de frații noștri, fiindcă noi de sute de ani nu am avut posibilitatea să ne rugăm în limba română, să auzim o slujbă în limba română”, evocă el amare vremuri.

Filip Ivo Gheorghiev participă pentru prima oară la Universitatea de Vară de la Izvoru Mureșului. Privește în jur și o emoție surprinzătoare i se citește pe chip. Ascultă toaca dătătoare de viață duhovnicească și rezonează puternic la frumusețea locului care i se dezvăluie privirii. Pentru el, trăirile sunt mult mai puternice, fiindcă românii din Bulgaria nu sunt recunoscuți ca minoritate națională, nu au nici un drept identitar și nici parte de slujbe în limba maternă. „E un loc minunat, un loc unde dăinuie spiritul românesc, aici, unde se strâng o dată-n an românii de pretutindeni, mai ales cei din comunitățile istorice, români care trăiesc în afara Țării Mamă, dar care o iubesc nu mai puțin decât cei din România. Trăiesc o mare bucurie să ascult Sfânta Liturghie în limba mea maternă, în limba română”, rostește tânărul.

Liturghia la ceas de mare sărbătoare creștină a fost oficiată de Episcopul Covasnei și Harghitei, PS Andrei Moldovan, împreună cu un sobor de preoţi, iar în învățătură, PS Daniil, fost Episcop Locțiitor al Episcopiei Dacia Felix din Serbia, a îndemnat la smerenie, compasiune și iubirea aproapelui, virtuți pe care mare parte a societății le-a pierdut. „Fericiți cei ce împlinesc cuvântul lui Dumnezeu și îl păzesc pe el. Toate să se prefacă întru iubire, întru bunătate, întru smerenie, întru înțelegere, întru armonie și concordie, pentru că toți suntem fiii lui Dumnezeu, cu toții suntem chemați spre mântuire veșnică. În Împărăția lui Dumnezeu nimeni nu va intra cu ură, nici un român, nici un maghiar, nici un secui, în Hristos nu mai este german sau slav, ucrainean, bulgar sau sârb. Sunt aici frați români din jurul României, din Ucraina și Republica Moldova, din Serbia, din Bulgaria și din alte părți. De aceea, noi suntem datori să umplem vasele de piatră cu apă până sus și acest lucru înseamnă să-i dăm lui Dumnezeu toată dragostea și toată inima noastră, să iubim, cum zice Porunca Iubirii, din tot sufletul, din tot cugetul nostru, din toată inima”, a propovăduit PS Daniil.

La finalul Sfintei Liturghii, credincioșii au fost invitați la o agapă creștinească, în curtea mănăstirii, iar cei grăbiți au primit la pachet sarmale și cozonac.

Mănăstirea de la Izvoru Mureșului, ctitorie a fostului arhiepiscop al Covasnei şi Harghitei, ÎPS Ioan Selejan, acum mitropolit al Banatului, a fost întemeiată în anul 1996, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Prima Liturghie de Hram a fost celebrată în 15 august 2000, când biserica a fost sfințită de PF Teoctist, cel care, încântat de peisajul și florile cu care maicile obișnuiesc să împodobească ferestrele și curtea mănăstirii, a atribuit ansamblului religios de la poalele Hășmașului Mare supranumele de „Grădina Maicii Domnului”.

Lăcaşul de cult adăposteşte o raclă cu o parte din moaştele Sfântului Ierarh Nicolae și are cea mai mare suprafaţă de pictură în frescă din România, toate clădirile fiind împodobite în interior cu picturi bogate prin tematică şi culoare, suprafața totală de frescă depășind 2.000 de metri pătrați.

DANIELA MEZEY

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.