„Rea şi aducătoare de rele este libertatea fără măsură, încăpută pe mâna nerozilor”

Aşa scria, în 1987, Nicolae Steinhardt. Iar afirmaţiile sale de atunci sunt parcă mai actuale acum ca niciodată. Fiindcă trăim o perioadă în care toate gunoaiele, toate scursurile societăţii cred că libertatea pe care românii şi-au câştigat-o, prin jertfă şi sânge, le dă dreptul să spună, dar să şi facă tot ce le trăzneşte prin cap. Iar dacă libertatea, care într-o societate sănătoasă, ar trebui să devină „bună, indispensabilă şi minunată”, în societatea noastră contemporană, încăpută pe mâna nerozilor, escrocilor şi şarlatanilor, libertatea se transformă într-o generatoare „de haos, de dezordine, de prostie”. Într-o astfel de societate bolnavă, libertatea nu mai este un factor care să contribuie ca omul să devină „o fiinţă liberă şi luminată de raţiune”, ci devine „un agent patogen, un element distructiv, o unealtă de descompunere”!

Citind toate aceste gânduri ale marelui filozof, mi-a venit în minte sloganul mizerabil şi imbecil lansat, cu ani în urmă de clujeanul – care s-a declarat „ardelean”, nu român! – anume „m-am săturat de România”! Păi, dacă dumnealui s-a săturat de România, cine îl opreşte să se ducă în lume, să-şi caute pe acolo norocul, precum fiul împăratului din poveste, dacă aici nu l-a găsit. Nu-l opreşte nimeni, domnule, ducă-se unde şi-a dus mutul iapa şi surdul roata!

Dar nu s-a dus şi nici nu are de gând să se ducă. Doar aşa, din când în când, până pe la Budapesta, al cărei sâmbriaş s-a dovedit a fi. Şi ştie el de ce nu se duce, atâta vreme cât prin intermediul unui post de televiziune are ocazia să-şi „împrăştie” ideile mizerabile, de slugoi aflat în slujba unor interese străine. Din păcate, ideile sale, repetate mereu, încep să prindă viaţă, pătrunzând în capul unor netoţi, care habar nu au că această ţară – România, s-a născut prin jertfa şi sângele vărsat de moşii şi strămoşii noştri. Şi, uite aşa, s-a născut şi începe să-şi facă simţită prezenţa, nu în rândurile ungurilor – ei sunt doar cei care agită şi apoi profită! – ci a românilor transilvăneni un aşa-numit „transilvănism”. Ideea „bolândă”, adică nebună, cum mai spunem noi, românii ardeleni, a fost lansată tot de ungurii iredentişti şi revizionişti, chiar imediat după 1918. Astfel aşa-zisul „transilvănism” nu este altceva decât o prelungire a ideologiei horthyste! Ea a fost resuscitată imediat după 1989, mai ales în presa iredentistă maghiară din România.

Prin ea se doreşte neapărat impunerea ideii că românii de dincolo de Carpaţi, adică acei „mitici” şi „sudişti”, sunt unii, iar noi, cei de dincoace de munţi, adică românii ardeleni, suntem alţii, net superiori celor de dincolo, din toate punctele de vedere. Această găselniţă cu iz segregaţionist nu are alt scop decât spargerea unităţii naţiunii şi destructurarea României! Ea este o vastă campanie propagandistică, iredentistă şi revizionistă, îndreptată direct împotriva poporului român. Astfel s-a ajuns ca sub ochii noştri, dar mai ales sub ochii politicienilor, orbi şi surzi, înfloreşte şi se dezvoltă cel mai deşănţat şi parşiv „transilvănism” adresat tuturor românilor, dar, în primul rând, românilor din Transilvania. El urmăreşte falsificarea istoriei adevărate a poporului nostru, ştergerea din memoria lor a noţiunilor de „patrie” şi de „patriotism”, înlocuind vechiul şi perimatul slogan leninist „proletari din toate ţările, uniţi-vă” cu noile idei ce ţin de „europenism”, „globalism”, „mondialism” etc. Oare mai putem numi „Istoria poporului român” ceea ce se predă azi în şcoală? Oare mai jură cineva credinţă poporului român şi României în afară de puţinii militari ce ne-au mai rămas şi de mai puţinii „aleşi” ai naţiunii? Cândva, nu foarte demult, acest jurământ era rostit, solemn, de întregul tineret al ţării. Şi, indiferent de etnie, simţea o responsabilitate! Atârna deasupra sa greutatea jurământului dat!

De ce ne-am mai mira acum că apar indivizi precum Csibi Barna, care şi-a permis gestul mârşav ce a scandalizat o ţară întreagă. Sau, mai recent, un clujean, Francsali Ernő, care a reluat vechile sloganuri de dezintegrare a ţării, susţinând că „regiunile istorice ale României au dreptul la autodeterminare – federalizarea României”! În numele cui vorbeşte acest derbedeu? În numele celor 20 de milioane de români? L-a împuternicit cineva să vorbească în numele lor? El se laudă că a adunat vreo 13.000 de semnături, ale românilor şi ungurilor din Cluj. Dar soarta unei ţări, a unui popor, poate fi hotărâtă de câţiva descreieraţi?! Culmea că individul declară, cu seninătate, că „vrem ca împreună să construim o ţară”! Cum adică? Să construim ceva ce există deja?! Cu toate că s-ar părea că în capul lui sec logica nu-şi găseşte locul, adevărul este că „ţara” la care se gândeşte el s-o construiască – împreună cu cine? – nu este în nici un caz România. De fapt o şi spune direct: „De 90 de ani Transilvania este degradată şi jefuită”! De cine? De România, desigur! Iată deci care sunt ideile ce se nasc sub imperiul unei libertăţi fără limite, a unei libertăţi fără măsură, „încăpută pe mâna nerozilor”! Aceasta este „libertatea rea şi aducătoare de rele”, asupra căreia atrăgea atenţia Nicolae Steinhardt.

Ilie ŞANDRU

Comentarii:

comentarii