Români şi unguri în Transilvania, înainte şi după Trianon (15) Propaganda ungurească în SUA, Italia şi Germania. Isteria provocată în urma declaraţiei de la Milano a lui Mussolini | Informația Harghitei - jurnal independent
sâmbătă , 8 august 2020
Home » (Inter)Național »
Români şi unguri în Transilvania, înainte şi după Trianon (15)
Propaganda ungurească în SUA, Italia şi Germania. Isteria provocată în urma declaraţiei de la Milano a lui Mussolini
<h5><i>Români şi unguri în Transilvania, înainte şi după Trianon (15) </i></h5>Propaganda ungurească în SUA, Italia şi Germania. Isteria provocată în urma declaraţiei de la Milano a lui Mussolini

Români şi unguri în Transilvania, înainte şi după Trianon (15)
Propaganda ungurească în SUA, Italia şi Germania. Isteria provocată în urma declaraţiei de la Milano a lui Mussolini

  • Interviu cu prof. univ. dr. Petre Țurlea, istoric

– La Washington se primiseră într-un singur an peste 91 milioane de pengő pentru propagandă. Cum se făcea acest lucru peste ocean?

– Propaganda revizionistă maghiară s-a extins treptat şi în SUA. În 1920 deja fusese înmânat Senatului american un memoriu semnat de 100.000 de cetăţeni americani de origine maghiară, cerând ca Washingtonul să nu semneze Tratatul cu Ungaria, în textul acestuia statele succesoare fiind ameninţate direct: „Statul Cehoslovac (…) nu va dăinui mult, iar România Mare va dispărea de pe harta Europei şi mai degrabă, căci pentru aceasta ne vom îngriji atât noi, cât şi vecinii bulgari”. Aproape concomitent, a fost inaugurată şi calea clericală de influenţare: misionari unitarieni au venit în Transilvania să constate „suferinţele religioase”, iar catolicii s-au mobilizat după vizita în America a episcopului Zadrowatz, apropiat al lui Horthy. Însăşi Societatea tuturor ungurilor din SUA, care-şi asuma rolul coordonator general al acţiunii revizioniste, avea ca preşedinte şi vicepreşedinte doi preoţi reformaţi. Iar biroul de propagandă de la Washington, finanţat de Budapesta, era condus de un preot catolic. Zeci şi sute de conferinţe pro-hungariste se ţineau în oraşele SUA, zeci de vizite aveau loc cu acest scop, inclusiv cea a lordului Rothermere. În toate acestea tonul prezentării era dramatic, fiind descrisă „situaţia teribilă” în care se găsea Ungaria datorită Trianonului. Acest val propagandistic a fost temperat oarecum de răsunătoarele conferinţe ale lui N. Iorga ţinute în marile oraşe americane – de la Columbia la Boston – finalizate cu primirea în audienţă de către preşedintele Hoover.

Pretenţiile Ungariei au fost îmbrăţişate de ţările cu regimuri dictatoriale, precum Italia şi Germania

– Cum se explică uriaşul succes al propagandei hungariste în Italia, ţară latină cu care avem atâtea legături istorice şi culturale?

Constatarea este că în ţările cu regim politic democrat, precum Franţa, SUA şi Marea Britanie, cu toată intensitatea propagandei revizioniste, nu s-a putut obţine o poziţie oficială a statelor respective în favoarea revizuirii Tratatului de la Trianon. În schimb, în ţările cu regimuri dictatoriale, Italia şi Germania, care ele însele aveau aspiraţii revizioniste, pretenţiile Ungariei au fost îmbrăţişate oficial. Potopul de delegaţii şi vizite ungare (de la organizaţii catolice la asociaţii ale agronomilor), articole din presă, broşuri, cărţi, conferinţe au găsit rezonanţă în rândurile unui public la fel de naiv uneori ca şi cel francez, care pica pradă celor mai sfruntate minciuni. Afirmaţii precum „în Ungaria au trăit atâtea naţionalităţi diferite, mii de ani, în pace unele cu altele, fără a se fi văzut vreodată o problemă naţională” erau crezute de un public neavizat. Totul era pus în slujba acestei propagande, inclusiv farmecul feminin. Iată ce scria Nichifor Crainic despre fenomenul pe care-l cunoscuse direct în anii 20: „În Italia frumoasele şi bogatele contese maghiare deschiseră saloane elegante la Roma, Florenţa şi în celelalte principale centre italiene, unde primeau pe politicieni, ziarişti şi savanţi, oferindu-le chiar graţiile, numai în interesul revizionismului”. Francesco Nitti, fost prim-ministru, a scris patru volume pe tema revizuirii Tratatelor. Mita ungară funcţiona ca unsă: profesorul universitar Tamaro luase, de pildă, 5.000 de lire pentru o carte revizionistă. Excedaţi de aceste acțiuni, Iorga şi Pârvan au înfiinţat, la Roma, instituţia care funcţionează cu succes inclusiv astăzi, Accademia di Romania. Cu toate că ministrul Titulescu făcuse o vizită la Roma, unde Mussolini îi promisese că „nu numai că Italia n-ar sprijini o acţiune maghiară contra României, dar chiar ar împiedica-o”, Italia a avut o tentativă majoră de a reînarma Budapesta, trimiţând, în 1928, cinci vagoane cu armament, ceea ce a produs un serios scandal diplomatic.

Mussolini primeşte două milioane de semnături de recunoştinţă din partea ungurilor

– Ce le promisese Benito ungurilor, încât aceştia voiau să graveze, într-o piaţă din Budapesta, cu litere de aur, un pasaj al discursului acestuia?

Discursul din 1 noiembrie 1936 de la Milano al lui Mussolini s-a produs într-un climat deja înfierbântat şi marchează momentul în care dictatorul italian s-a plasat public alături de revizionismul maghiar. Acesta spunea „Trebuie să recunoaştem că s-a tăiat prea mult în carne vie, prin determinările teritoriale ale Tratatului de la Trianon (…) Poporul maghiar merită o soartă mai bună. Nu numai din punct de vedere al echităţii universale, dar şi în interesul Italiei, este bine a se realiza această soartă mai bună poporului maghiar (…) Am avut alte dăţi prilejul să declar că tratatele nu sunt eterne. Nu e vorba de doctrine, este vorba despre constatarea unei realităţi istorice. Nici un tratat n-a fost vreodată etern”.

Discursul a trezit în Ungaria un uriaş entuziasm, presa era plină de elogii. Ducelui i se predau 2.000.000 de semnături de recunoştinţă. În 1937 era proiectată o vizită a Regelui Italiei, Victor Emanuel, la Budapesta. Acolo, în Piaţa deja numită Mussolini, trupele maghiare urmau să defileze – şi acolo urma să fie amplasată o placă comemorativă având gravat cu litere de aur pasajul din discursul de la Milano al lui Mussolini, în care acesta cerea dreptate pentru Ungaria. Dar statele democrate occidentale au avut o reacţie majoritar ostilă. Presa franceză se arăta intrigată: „Niciodată Mussolini nu a mers atât de departe în negarea oricărei legi internaţionale. Europa poate fi împinsă în barbarie şi haos”.

– În Germania nici nu era nevoie de propagandă, pentru că regimul nazist era el însuşi adept al revizionismului…

– Chiar în anul instaurării dictaturii hitleriste, Ungaria a luat în calcul posibilitatea ca Germania să devină factor esenţial în materializarea doleanţelor sale. Aşa se explică şi foarte rapida călătorie la Berlin a lui Bethlen István, la 8 martie 1933, ţinând o conferinţă a cărei concluzie era că „în Europa nu domneşte dreptatea”. Treptat, cele două ţări se vor apropia tot mai mult, tocmai pentru că aveau acelaşi ţel – şi vor forma, împreună cu Italia, tripleta care va impune modificarea tratatelor de pace. Astfel, deşi puţin intensă, propaganda maghiară în Germania a avut succesul cel mai mare, care, pentru România, se va traduce prin Dictatul de la Viena din 1940. Ungurii aveau două posibilităţi pentru refacerea Ungariei Mari: fie prin război cu statele succesoare, fie printr-o impunere a refacerii acesteia de către celelalte state ale lumii. După ce fusese înfrântă ruşinos de România în 1919 şi ajunsese să se autoconvingă că nu este capabilă de o revanşă militară, era clar că prima soluţie nu era realizabilă. Ca urmare, Budapesta a îmbrăţişat calea diplomatică, implorând ajutorul altor state, care să impună modificarea Tratatului de la Trianon. Când a venit prilejul, în 1938-1940, s-a aşezat în spatele forţei Germaniei şi Italiei, obţinând, datorită acestora, ceea ce revendicase timp de 20 de ani. Și va intra în teritoriile astfel dobândite ca şi cum le-ar fi cucerit cu propriile forţe. Iar pentru îndrăzneala de a nu-i fi acceptat cererile atâta timp, a instaurat în provinciile „cucerite” un regim de teroare asiatică împotriva popoarelor stăpâne de drept, trăitoare acolo. A încercat să folosească exact aceeaşi metodă şi la sfârşitul celui de Al Doilea Război Mondial, solicitând sprijin de la Moscova şi Washington, de data aceasta fără succes.

– E surprinzător că propaganda maghiară nu s-a limitat la marile puteri: găsim urme ale acesteia în state la care nu te-ai gândi, precum Brazilia, Japonia sau India…

– Ministerul Afacerilor Străine de la Bucureşti a acordat toată atenţia acestui fenomen, Legaţiile României având sarcina de a raporta tot ce se întâmplă în acest plan. Ca atare, MAE deţine o arhivă meticuloasă, grupată pe ţări, astfel că găsim acolo detalii despre propaganda maghiară în ţări ca Polonia, Portugalia, Spania, Olanda, Belgia, Elveţia, Danemarca, Suedia, Finlanda, Estonia, Letonia, URSS, Grecia, Bulgaria, Albania, Argentina, Brazilia, Chile, Japonia, Egipt, India. După cum ştim, propaganda revizionistă şi neorevizionistă a rămas întreg secolul XX şi începutul celui următor instrumentul principal al politicii externe a Ungariei. (Va urma)

Interviu de Mihail GROZA

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.