miercuri , 18 octombrie 2017
Home » (Inter)Național » Proiectul Minority Safepack, o piatră de încercare pentru stabilitatea Uniunii Europene
Proiectul Minority Safepack, o piatră de încercare pentru stabilitatea Uniunii Europene

Proiectul Minority Safepack, o piatră de încercare pentru stabilitatea Uniunii Europene

România îşi menţine poziţia şi contestă proiectul la Tribunalul UE de la Luxemburg

România a contestat proiectul Minority Safepack (MSP) şi cere, la Tribunalul Uniunii Europene de la Luxemburg, anularea deciziei emisă de Comisia Europeană, după ce, în 29 martie 2017, Comisia Europeană a acceptat înregistrarea proiectului „Minority Safepack”, urmând ca iniţiatorii să strângă un milion de semnături (0,2% din populaţia Uniunii) pentru ca acesta să fie apoi discutat în cadrul organismului european.

Discuţiile publice despre MSP au început în iunie 2013, în timpul Congresului anual al Uniunii Federaţiei Naţionalităţilor Europene (Federal Union of European Nationalities) – FUEN, de la Brixen (Tirolul de Sud), dar ideea lansării unei astfel de iniţiative cetăţeneşti a apărut la Congresul FUEN din 2012, de la Moscova.

FUEN este un organism umbrelă înfiinţat în 1949, odată cu Consiliul Europei, pentru peste 90 de organizaţii care militează pentru drepturile minorităţilor autohtone etnice din Europa.

Membrii Comitetului de Iniţiativă ai MSP (Hans Heinrich Hansen, preşedintele FUEN, Kelemen Hunor, preşedintele UDMR, Anke Spoorendonk, ministru în Guvernul landului Schleswig-Holstein, Jannewietske de Vries, ministru în Guvernul Provinciei Frizia – Friesland, Karl-Heinz Lambertz, ministru-preşedinte al Comunităţii Germane din Regatul Belgiei, Valentin Inzko, reprezentantul principal al Bosniei-Herţegovina la ONU, şi Luis Durnwalder, guvernatorul provinciei autonome Tirolul de Sud) au înregistrat la data de 15 iulie 2013, pe platforma online a Comisiei Europene, Iniţiativa Civică Europeană „Minority SafePack”.

Prin Decizia C (2013) 5969 din septembrie 2013, Comisia Europeană a respins (în termen de două luni, conform procedurilor),  înregistrarea iniţiativei, în scrisoarea semnată de secretarul general al comisiei, Catherine Day, arătându-se că „în mod evident, este în afara limitelor prerogativelor UE să prezinte o propunere urmărind implementarea Tratatelor printr-un act juridic al Uniunii”.

Comisia a arătat că un astfel de proiect încalcă Tratatul de la Lisabona, documentul constitutiv european menţionând că astfel de teme ţin de competenţa naţională a statelor membre şi nu de competenţa europeană, deci nu se poate impune o Directivă europeană în acest sens, ci legi naţionale conform principiului subsidiarităţii.

În acest context, iniţiatorii proiectului au atacat decizia Comisiei la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene din Luxemburg, demersul fiind susţinut de Ungaria. România şi Slovacia au cerut respingerea iniţiativei, arătând că, în baza tratatelor fundamentale, UE nu are competenţe în acest domeniu. Decizia României de a interveni în această cauză a vizat prevenirea extinderii pe cale jurisprudenţială a competenţelor UE în domenii care ţin de suveranitatea statelor membre, precum domeniul protecţiei drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale.

La vremea respectivă, chiar un membru marcant al UDMR afirma că atacarea deciziei Comisiei Europene nu este de competenţa instanţei de la Luxemburg, arătând că este vorba despre „un gest politic”, iar „problema trebuie ţinută în gândirea politică” şi că Tribunalul de la Luxemburg judecă doar procesele legate de interpretarea tratatelor.

Aflată însă la guvernare în perioada respectivă, UDMR a ameninţat cu ieşirea de la putere şi a cerut Guvernului României să renunţe la intervenţia sa în cauza judecată la Curtea Europeană de Justiţie referitoare la MSP.

Cu toate argumentele României, instanţa de la Luxemburg a dat câştig de cauză iniţiatorilor MSP, motivând că decizia CE este insuficient argumentată. În mod surprinzător, prim-vicepreşedintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, a decis să renunţe la susţinerea deciziei anterioare a CE şi nu a făcut recurs faţă de decizia instanţei europene de judecată, acceptând înregistrarea parţială a MSP. România a rămas consecventă opiniei exprimată anterior şi îşi menţine poziţia, introducând, la sfârşitul lunii iunie 2017, la Tribunalul UE, o acţiune prin care cere anularea deciziei CE de înregistrare a ICE-MSP.

Efectele pe care legiferarea unora din prevederile MSP le poate genera în viitor asupra stabilităţii Europei sunt greu de imaginat, una dintre acestea fiind chiar autonomia teritorială pe criteriul etnic

Iniţiativa cetăţenească europeană pentru protecţia minorităţilor „Minority SafePack” – prin care reprezentanţi ai 96 de minorităţi din Europa, membre ale FUEN, vizează crearea de aquis comunitar, adică drepturi şi obligaţii asumate de un stat membru al UE, sub forma unei norme juridice care reglementează activitatea comunităţilor europene şi a instituţiilor UE, acţiunile şi politicile comunitare. MSP propune măsuri şi acte normative în favoarea minorităţilor naţionale şi etnice autohtone europene în următoarele domenii: limbi regionale şi minoritare, cultură şi învăţământ, politică regională, reprezentare publică, egalitate, audiovizual şi alte instrumente media, sprijin regional (de stat).

Voci avizate au opinat că, având în vedere categoriile de cetăţeni europeni care s-au alăturat MSP, este evident că scopurile avute în vedere vizează idei autonomiste mai largi. De altfel, la Congresul FUEN din 2013 s-a vorbit despre diferite forme de autonomie şi chiar despre sărbătorirea unei zile a autonomiei.

În aceste condiţii, efectele pe care legiferarea unora din prevederile MSP le poate genera în viitor asupra stabilităţii Europei sunt greu de imaginat, una dintre acestea fiind chiar autonomia teritorială pe criteriul etnic.

Trebuie menţionat că normele privind protecţia minorităţilor naţionale sunt atributul exclusiv al statelor membre, iar la nivel internaţional sunt reglementate prin diferite acte de drept internaţional asumate, în Europa acestea fiind în sfera de competenţă a Consiliului Europei şi, eventual, a OSCE, prin înaltul comisar pentru minorităţi naţionale. În schimb, Uniunea Europeană este o construcţie economică, socială şi politică, care nu are competenţe în materie.

Transformarea unor prevederi precum cele din MSP în legislaţie europeană poate genera o profundă fragmentare la nivelul UE, în detrimentul cetăţeanului european şi în favoarea unor mişcări predictibil secesioniste, care ar putea să inflameze şi mai mult fracturile existente la nivelul UE, în special cele care vizează sensibilităţile statelor membre asupra suveranităţii naţionale, sensibilităţi care au fundamentat Brexit-ul. Altfel spus, MSP poate să deschidă o cutie a Pandorei care va leza interese constituţionale fundamentale ale unor state precum Spania sau Italia, Franţa sau Grecia (care nu recunosc minorităţile), dar şi ale României, atrăgând protestele Madridului, Romei, Bucureştiului şi nu numai, împotriva Bruxelles-ului, într-un moment în care Uniunea este mai fragilă ca oricând.

Acceptarea înregistrării de către Comisia Europeană a 9 din cele 11 propuneri ale proiectului ICE-MSP, cu sprijinul Budapestei, a cărei esenţă se referă la faptul că problematica minorităţilor naţionale trebuie avută în vedere de forul comunitar de aici înainte, deşi tratatele de bază ale UE nu conferă atribuţii în acest domeniu instituţiilor europene, a generat semne de întrebare la nivel european, în contextul în care susţinătorii MSP au un profil cel puţin eurosceptic.

Astfel, actualul preşedinte al FUEN este Loránt Vincze, secretar internaţional al UDMR şi reprezentantul preşedintelui UDMR la Bruxelles, iar vicepreşedintele FUEN este Daniel Alfreider, vicepreşedinte şi la Partidul Poporului în Tirolul de Sud. Acesta are o opinie favorabilă faţă de interacţiunile economice cu spaţiul ex-sovietic, inclusiv cu Rusia, fiind prezent ca parte a unei delegaţii italiene la Ambasada Italiei în Moscova, pentru a promova turismul în regiunea Tirolului de Sud şi fiind citat de o publicaţie kazahă lăudând oportunităţile de investiţie din această ţară. În acelaşi timp, după Congresul FUEN din 2014, s-a emis o declaraţie referitoare la poziţia organizaţiei faţă de situaţia din Ucraina care, deşi face referire la integritatea teritorială a Ucrainei, nu condamnă explicit ocuparea ilegală a Crimeei şi nu face referire la Rusia ca agresor, conform dreptului internaţional.

Printre finanţatorii direcţi ai FUEN se numără şi Guvernul de la Budapesta, conform declaraţiei financiare publicată în 2015, pentru bugetul propus în 2016, Guvernul Ungariei având o contribuţie de 48.513,86 euro, pentru MSP, Ungaria fiind un stat care militează făţiş pentru segregare etnică.

De menţionat că, potrivit Historia, în cancelariile occidentale circulă zvonul, fără să existe certitudini, că FUEN, în esenţa sa, este o construcţie susţinută de Federaţia Rusă. Interesant este şi faptul că prim-vicepreşedintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, care a decis că Uniunea Europeană poate da curs unei solicitări care excede tuturor tratatelor care au stat la baza constituirii forului comunitar, a lucrat timp de trei ani la Ambasada Olandei din Federaţia Rusă şi este un vorbitor fluent de rusă.

La doar o săptămână după înregistrarea parţială a MSP, într-un discurs ţinut cu ocazia Zilei Iniţiativei Cetăţenilor Europeni, prim-vicepreşedintele Frans Timmermans a anunţat planurile comisiei de a revizui, chiar în acest an, Regulamentul privind iniţiativa cetăţenilor europeni şi de a îmbunătăţi utilizarea acestui instrument: „Vreau să fac ICE mai accesibilă şi mai prietenoasă cetăţenilor. Vreau ca ICE să devină un instrument popular şi viu, pe care cetăţenii să îl cunoască… Există obstacole (colectarea celor un milion de semnături din partea susţinătorilor este considerată „împovărătoare” de prim-vicepreşedintele CE – n.r.) în calea unei abordări mai accesibile, care să aibă originea în dispoziţiile Regulamentului privind ICE în sine. Ar trebui să ne uităm şi la acestea… Acest proces ar putea culmina într-o propunere de revizuire a Regulamentului privind ICE în acest an”.

În consecinţă, la finalul lunii mai a fost publicată foaia de parcurs pentru revizuirea Regulamentului privind ICE, iar două zile mai târziu a fost lansată consultarea publică la nivel european, consultare care s-a încheiat în data de 16 august şi la care au răspuns doar 5.000 de părţi interesate (cetăţeni sau organizaţii), adică 0,001% din populaţia Uniunii Europene.

În primii cinci ani de funcţionare a acestui mecanism de iniţiativă cetăţenească, comisia a înregistrat peste 40 de iniţiative, care au strâns peste şase milioane de semnături. Trei iniţiative au ajuns la discuţie după colegiul comisarilor, după ce au trecut pragul celor un milion de semnături, iar două dintre cele trei au primit acţiuni politice concrete ca răspuns, inclusiv în programul de lucru al comisiei din 2017.

Pentru a putea fi dezbătută şi promovată în Parlamentul European, o iniţiativă cetăţenească are nevoie de un milion de semnături.

Campania FUEN de strângere a milionului de semnături pentru susţinerea MSP a început, simbolic, la Castelul Bánffy din comuna Bonţida, judeţul Cluj, în cadrul Congresului FUEN din luna mai a acestui an, iar UDMR s-a angajat să strângă 250.000 de semnături din România. (Prompt Media)

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*