Proiect editorial: Dor de ie tulgheşană

Informaţia Harghitei, în colaborare cu Ia AcademIa de la Tulgheş demarează, cu ocazia sărbătoririi Centenarului Marii Uniri, proiectul editorial „Dor de ie tulgheşană”, în cadrul căruia vor fi prezentate poveştile iilor centenare şi ale celor care le-au însufleţit. Cusute cu lacrimi şi rugăciuni, cu speranţe şi bucurii, iile din Tulgheş spun poveştile oamenilor locului, ale evenimentelor care au schimbat istoria, ale unei zone în care localnicii trăiesc frumos, cu respect faţă de semeni, faţă de tradiţii şi obiceiuri. Pe parcursul întregului an centenar vă invităm să citiţi aceste poveşti, să priviţi iile lucrate cu drag şi să ne fiţi alături în demersul jurnalistic dedicat Centenarului Marii Uniri. (Lia Matei)

IA Reginei

Se întâmpla în jurul anului 1918, undeva într-o grădină de pe lângă Tulgheş, unde făcea fânul Irina Chiriac-Turtă, născută într-o zi de Sânziene (24 iunie) a anului 1893. Tânăra femeie primeşte un peşte afumat, învelit într-o hârtie de ziar, pe care untura de peşte îşi lăsase urmele lucioase. La acea vreme, ziarul ajungea greu în satele de munte, aşa că Irina opreşte hârtia şi după o zi de muncă, ostenită, se aşează la lumânare şi priveşte fascinată către aceasta. Nu ştie să citească şi să scrie, dar are darul de a scrie istorie cu acul pe o bluză şi puterea de a citi dincolo de imagini. Ziarul avea tipărită fotografia Reginei Maria purtând o minunată ie românească, fapt ce a impresionat-o profund pe Irina.

Nu ştim ce i-a plăcut atât de mult la ia pe care a văzut-o: poate cusăturile, poate marchizetul cel fin şi misterios, atitudinea demnă sau faptul că o astfel de ie era purtată de Regină, o mare iubitoare a portului popular românesc. Cert este că Irina se hotărăşte să reproducă întocmai ia Reginei Maria şi chiar reuşeşte acest lucru. Mărturie stă, peste ani, ia din imagini, pe care a cusut-o cu pasiune nopţi de-a rândul. Şi pentru că i-a plăcut atât de mult, i-a mai făcut o soră.

Ia Reginei este purtată acum de strănepoata Irinei, doamna profesor Carmen Ţepeş (foto), care ne-a mărturisit că se simte mândră şi emoţionată atunci când o poartă.

„Pentru mine, ia străbunicii reprezintă spiritul de sacrificiu. Deşi erau vremuri de restrişte, în care fiecare fir de aţă ar fi putut destabiliza bugetul familiei, străbunica a găsit o cale de a-şi satisface un mic capriciu, acela de a împrumuta un pic din eleganţa şi prestanţa frumoasei regine. Copleşită de muncile câmpului şi fără să-şi neglijeze familia, a reuşit totuşi să-şi materializeze visul, spre admiraţia vecinelor. De câte ori îmbrac ia, simt că străbunica mă priveşte cu satisfacţia că sacrificiul ei nu a fost zadarnic, că a cusut nu o cârpă, ci o poveste de viaţă”, a declarat Carmen Ţepeş.

Irina Chiriac-Turtă a plecat spre Ceruri la vârsta de 99 de ani şi a lăsat în urmă poveşti şi fapte cusute pe ii, ţesute pe covoare şi povestite cu drag urmaşilor.

Poveștile sunt culese și fotografiile colecționate de Cristina Timariu, inițiatoarea proiectului IaAcademIa

Comentarii:

comentarii