Primăvară şi poezie afară şi înăuntru | Informația Harghitei - jurnal independent
joi , 17 octombrie 2019
Home » Cultură » Primăvară şi poezie afară şi înăuntru
Primăvară şi poezie afară şi înăuntru

Primăvară şi poezie afară şi înăuntru

„CALIGRAFIA IUBIRII” – un nou volum de versuri ale lui Ionel Simota

Un soare cald şi strălucitor a inundat municipiul Miercurea-Ciuc, în după-amiaza zilei de duminică, 8 martie, vrând parcă să creeze o ambianţă în ton cu evenimentul care tocmai se derula la Cercul Militar din reşedinţa judeţului: lansarea celui mai nou volum de poezii al bardului harghitean Ionel Simota, conjugată cu sărbătorirea, în spirit, a zilei de 8 Martie.

„Caligrafia iubirii” este, au subliniat-o explicit profesorul Stelian Busuioc, scriitorul braşovean Ion Popescu Topolog, alţi vorbitori, o nouă treaptă, mai ridicată, a devenirii poetice a lui Ionel Simota.

Spune Ion Popescu Topolog: „Ipostaza de cântăreţ trubadur, ce duce prin timp marea cântare a iubirii, este reprezentativă şi în acest nou volum de poezii a lui Ionel Simota. Deci tema principală este iubirea, sieşi singură regină. Mai departe, vin şi alte trepte estetice de pe care poetul îşi rosteşte cântarea, vibrând de anotimpuri, de zăpezi şi ploi, de dimineţi înrourate, de amiezi fierbinţi, de amurguri vesperale, de nopţi cu stele ce-şi înfig luminile de argint în inimile-fecioare”.

Să ascultăm şi ce zice scriitorul Doru Munteanu: „Parcă născut pentru şi întru poezie, poetul e aidoma unei santinele ce veghează frunza şi iarba pământului românesc, spiritul naţional, iubirea ca sentiment generos al lumii, sub scutul versului care transcende spaţiul şi timpul”.

Minunatele versuri ale lui Ionel Simota au fost magistral puse în valoare prin simbioza dintre muzica folkistului ieşean Andrei Bauer şi rostirea actriţei covăsnene Camelia Paraschiv Tatai, al cărei stil inconfundabil a încântat încă o dată.

În continuare reproducem trei din poeziile volumului, perfect ilustrative pentru prospeţimea, adâncimea şi frumuseţea versurilor iscate de Ionel Simota.

CAII MEI

Caii mei sălbatici i-am pierdut în noapte,

În lumina zilei alţii mi-au rămas,

Îi alerg adesea, alteori la pas

Îi trimit la tine, cu frumoase şoapte.

 

Bat în ei copite, sunete-argintii,

Coame se răsfiră în albastru vânt,

Caii mei au treceri sfinte pe pământ,

Formele visării ce-s atât de vii.

 

Şi când oboseala îi cuprinde-n zori,

Caii mei au trupuri de frumoase flori.

 

ÎNTÂMPLARE

În dor îmi freamătă azi cânt,

Copacii atârnau miraţi în vânt,

Şi nimeni nu-nţelege cum în trup

Secundele se macină, se rup…

Eram statuie, aveam miez de foc,

Dar şchiopătam durut, din loc în loc,

Fără să strig, din strigăt îmi ieşea

O naştere ce încă se năştea…

 

Pe toamnă o ţineam în braţe strâns

Era poemul cel cuprins de plâns

Mai mult în mine trupul îi creştea

Ca o minune ce se minuna…

Ce întâmplare se putea-ntâmpla?

 

 

NINGE

Ninge greu peste ochii toamnei,

A dor adânc

Săpat în sânge şi-n respiraţia mea,

Mi s-au aşezat nămeţii

Până la umerii sufletului,

Până la poalele şoptirii,

Până la poalele ochilor mei

Spre a mă înnopta.

La poale de vis îmi bate ninsoarea,

În îngenunchere îmi bate ea,

Ninge-adânc şi în căutare

Să nu te mai pot căuta.

Peste topiri vă voi înălţa.

Ştefan DANCIU

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.