Primăvară şi poezie afară şi înăuntru

martie 11, 2015 in Cultură

„CALIGRAFIA IUBIRII” – un nou volum de versuri ale lui Ionel Simota

Un soare cald şi strălucitor a inundat municipiul Miercurea-Ciuc, în după-amiaza zilei de duminică, 8 martie, vrând parcă să creeze o ambianţă în ton cu evenimentul care tocmai se derula la Cercul Militar din reşedinţa judeţului: lansarea celui mai nou volum de poezii al bardului harghitean Ionel Simota, conjugată cu sărbătorirea, în spirit, a zilei de 8 Martie.

„Caligrafia iubirii” este, au subliniat-o explicit profesorul Stelian Busuioc, scriitorul braşovean Ion Popescu Topolog, alţi vorbitori, o nouă treaptă, mai ridicată, a devenirii poetice a lui Ionel Simota.

Spune Ion Popescu Topolog: „Ipostaza de cântăreţ trubadur, ce duce prin timp marea cântare a iubirii, este reprezentativă şi în acest nou volum de poezii a lui Ionel Simota. Deci tema principală este iubirea, sieşi singură regină. Mai departe, vin şi alte trepte estetice de pe care poetul îşi rosteşte cântarea, vibrând de anotimpuri, de zăpezi şi ploi, de dimineţi înrourate, de amiezi fierbinţi, de amurguri vesperale, de nopţi cu stele ce-şi înfig luminile de argint în inimile-fecioare”.

Să ascultăm şi ce zice scriitorul Doru Munteanu: „Parcă născut pentru şi întru poezie, poetul e aidoma unei santinele ce veghează frunza şi iarba pământului românesc, spiritul naţional, iubirea ca sentiment generos al lumii, sub scutul versului care transcende spaţiul şi timpul”.

Minunatele versuri ale lui Ionel Simota au fost magistral puse în valoare prin simbioza dintre muzica folkistului ieşean Andrei Bauer şi rostirea actriţei covăsnene Camelia Paraschiv Tatai, al cărei stil inconfundabil a încântat încă o dată.

În continuare reproducem trei din poeziile volumului, perfect ilustrative pentru prospeţimea, adâncimea şi frumuseţea versurilor iscate de Ionel Simota.

CAII MEI

Caii mei sălbatici i-am pierdut în noapte,

În lumina zilei alţii mi-au rămas,

Îi alerg adesea, alteori la pas

Îi trimit la tine, cu frumoase şoapte.

Bat în ei copite, sunete-argintii,

Coame se răsfiră în albastru vânt,

Caii mei au treceri sfinte pe pământ,

Formele visării ce-s atât de vii.

Şi când oboseala îi cuprinde-n zori,

Caii mei au trupuri de frumoase flori.

ÎNTÂMPLARE