Posibili pasageri pe drumul către Orient…

În prima parte a lunii în curs, o delegaţie condusă de ministrul Agriculturii a participat la Conferinţa Regională pentru Orientul Mijlociu a Organizaţiei Mondiale pentru Sănătatea Animalelor, care a avut loc la Amman, Regatul Haşemit al Iordaniei.

Cu această ocazie, oficialii români au purtat discuţii atât cu reprezentanţii ţării gazdă, cât şi cu reprezentanţi ai altor state arabe importatoare de animale vii, principalul subiect abordat până la detaliu fiind acela al exporturilor de ovine din ţara noastră.

Cu sublinierea că în anul trecut ne-am situat pe locul al IV-lea în Europa în ceea ce priveşte efectivele de ovine şi caprine, readuc în atenţia dumneavoastră, cititorii noştri interesaţi de un astfel de subiect, faptul că, recent, ministrul Agriculturii a declarat că România ar putea exporta peste 4,5 milioane de ovine în ţările arabe din Orientul Mijlociu, din care un milion în Iordania, oportunitate ce ar contribui la creşterea preţului de vânzare în viu, de la 7, cât este în prezent, de pildă, în zona Sibiului, la 10 lei/kg.

Cu alte cuvinte, am avea potenţial suficient pentru a acoperi o cerere mare, pe o piaţă în care calitatea cărnii ajunsă acolo de pe aceste meleaguri este, din câte se spune, mult apreciată. Sau, dacă ar fi să citez un cioban de-al nostru, „avem în ţară atâtea oi câte le trebuie lor!”.

Avem, şi asta e bine, motiv pentru care ar fi de dorit să nu ratăm ocazia de a le valorifica în condiţii avantajoase, într-o zonă a lumii ai cărei consumatori îşi manifestă interesul faţă de marfa pe care le-o oferim.

Ceea ce mi s-a părut interesant din ceea ce s-a publicat pe această temă e faptul că, din delegaţia română, alături de specialişti din Ministerul Agriculturii şi ANSVSA, au mai făcut parte şi reprezentanţi ai unor asociaţii ale crescătorilor de animale şi exportatori.

O informaţie importantă, desigur, care m-a dus cu gândul la domnul Ioan Avărvarei, preşedintele Asociaţiei Judeţene a Crescătorilor de Ovine din Harghita şi la ceea ce s-a întreprins la acest nivel spre a fi fructificată o astfel de oportunitate, în interesul membrilor ei şi nu în interesul… „samsarilor care vin şi cumpără pe nimic animalele pe care fermierii nu au unde să le vândă”.

Din păcate, după ce am căzut de acord să ne auzim la telefon în ziua următoare, timp de o săptămână apelurile mele au rămas fără ecou, motiv pentru care, din dorinţa de a afla dacă harghitenii doresc să exporte oi în ţările arabe din Orientul Mijlociu şi dacă doresc în ce condiţii, am solicitat părerea unui tânăr fermier pe care l-am cunoscut şi despre care am scris în paginile jurnalului nostru, cu bucuria că am avut şansa de a consemna isprăvile sale în plan profesional.

Este vorba despre inginerul Ţăpuc Lorand-Aurelian, care are în ferma sa din satul Ineu, comuna Cârţa, în jur de 500 de ovine dintr-o rasă specializată pe producţia de carne, foarte interesat de existenţa unui segment important de piaţă.

Când i-am spus ce aş dori să aflu, cu multă naturaleţe mi-a răspuns că la nivelul Asociaţiei judeţene, din care face şi domnia sa parte, nu trebuie inventate noi practici pentru că ele există deja în unele judeţe din România şi, desigur, în alte ţări. „Trebuie doar să le implementăm, lucru simplu, deoarece nu-i nevoie decât de o conducere activă şi de nişte specialişti buni pe care să-i plătim pentru ceea ce trebuie să facă”.

Când am adus în discuţie existenţa banilor, ing. Ţăpuc m-a lămurit repede că ei există, pentru că toţi cei ce sunt în asociaţie plătesc o cotizaţie.

Dincolo de asta, în opinia sa, ar mai fi nevoie şi despre nişte reguli simple ce trebuie respectate în interesul tuturor, cum ar fi de pildă interdicţia de a vinde separat sau modalitatea de comunicare cu membrii asociaţiei şi cu cei din afara ei, autorităţi locale sau cumpărători. Probleme pe care, susţine interlocutorul meu, le-a ridicat în adunările generale, dar, degeaba, ele au rămas fără soluţii, rostogolite fiind de la an la an, spre propria-i nemulţumire şi nu numai.

Întrebat dacă se gândeşte să accepte funcţia de preşedinte, în cazul în care ar fi ales, ing. Ţăpuc Lorand-Aurelian a răspuns afirmativ, argumentând astfel: „Văzând că am iniţiative, că pot lesne rezolva problemele, găsind soluţii pentru ceea ce alţii nu găsesc, o parte însemnată dintre fermieri mi-au propus să fiu de acord să le reprezint interesele, m-au sunat şi mă sună că vor să mă aleagă şi cred că voi accepta, deoarece trebuie să schimbăm ceva. Tot timpul există momente oportune şi, dacă nu le valorificăm, nu avem de ce ne plânge!”.

Cu gândul că tinerii sunt cei ce pot aduce schimbarea în toate, inclusiv în acest domeniu în care activează şi inginerul Ţăpuc, am vrut să ştiu dacă harghitenii ar putea prinde şi ei piaţa din Orientul Mijlociu în cursul acestui an, dacă vor fi perfectate, aşa cum se preconizează, relaţiile privind exportul cu ţările partenere. Şi am aflat: „Da, cu condiţia să ne organizăm repede şi bine!”…

ŞTEFANA DRĂGHICI

Comentarii:

comentarii