Puteți susține ziarul Informația Harghitei și, implicit, această pagină de Internet
prin direcționarea către Fundația „Adevărul Harghitei”
a până la 3,5% din impozitul datorat.

Petru Cătinean – între artă, spiritualitate şi ştiinţă | Informația Harghitei - jurnal independent
joi , 28 martie 2024
Home » Cultură » Petru Cătinean – între artă, spiritualitate şi ştiinţă
Petru Cătinean – între artă, spiritualitate şi ştiinţă

Petru Cătinean – între artă, spiritualitate şi ştiinţă

Petru Cătinean, preot la Parohia Ortodoxă din Călimănel, Topliţa, este un exemplu de bunătate şi modestie, iar activităţile, proiectele pe care le coordonează şi pasiunile sale conturează clar portretul unui om spre care merită să ne uităm fiecare dintre noi. După studiile din ţară, nevoia de cunoaştere şi de dezvoltare pe plan personal şi profesional i-a îndreptat paşii către Universitatea din Atena, unde a obţinut titlul de doctor. Însă dincolo de numeroasele nuanţe ale personalităţii sale, am ales să mă concentrez în acest material pe latura artistică şi pe modul în care Petru Cătinean îmbină credinţa cu familia şi arta, astfel încât rezultă mereu ceva frumos. Petru Cătinean practică fotografia şi astro-fotografia, iar prin subiect şi culoare, cadrele sale spun poveşti, conţin mesaj şi transmit emoţie. Peisajele şi cadrele cu astre denotă o căutare a frumosului, a artisticului, a esenţei naturii.

  •  Pentru început vă rog să ne spuneţi câteva lucruri despre dvs…
  •  Mai întâi vreau să îţi mulţumesc pentru interesul pe care îl acorzi persoanei mele. Sunt un om, printre mulţi alţii, care trăieşte prin şi pentru vocaţiile şi pasiunile sale. Sunt preot la Parohia Ortodoxă din Călimănel, Topliţa, căsătorit din anul 2000 şi am patru copii frumoşi. E astfel de la sine înţeles că primul loc în inima mea îl ocupă Dumnezeu şi familia. Alte pasiuni care mă definesc şi mă împlinesc sunt, în ordine aleatorie: lectura, pictura, fotografia, chitara şi astronomia. Pe unele le-am descoperit relativ repede în anii adolescenţei, dar pe altele le-am descoperit după ce am împlinit 40 de ani.
  •  Vorbiţi-ne despre perioada şi experienţa de studiu şi formare de la Universitatea din Atena (National and Kapodistrian University of Athens)…
  • După masterul absolvit în 2003, mi-am depus dosarul pentru o bursă doctorală în afara ţării. Nu am ales în mod intenţionat Grecia. Cred că a ales Dumnezeu pentru mine. Acea perioadă avea să devină prolifică din punct de vedere intelectual. După anul de limbă obligatoriu, am fost admis la doctorat şi am avut şansa să cunosc şi să ascult pe unii dintre cei mai mari teologi ai ortodoxiei contemporane. Nu a fost uşor pentru că pretenţiile au fost mari, probabil pe măsura prestanţei Universităţii din Atena, dar am reuşit să obţin titlul de doctor în anul 2014.
  • Unde îşi au rădăcinile pasiunile pentru fotografie, astro-fotografie, astronomie?
  • Pasiunea pentru cer am avut-o încă din copilărie. Şi acum ţin minte poveştile bunicii care îmi arăta silueta unui ciobănaş cu oile la păscut proiectat pe Lună. Aşa vedea ea petele mai întunecate de pe Lună. Asta am văzut şi eu o bună bucată de timp. În nopţile de la ţară, unde poluarea luminoasă era aproape inexistentă, cerul se dezvăluia în toată splendoarea sa. Citeam poveşti cu luceafărul de seară, luceafărul de dimineaţă, cloşca cu pui sau candela cerului şi încercam să le vizualizez, după ştiinţa mea, pe cer.
  •  În ce moment aţi simţit nevoia de a aprofunda domenii precum fotografia şi astronomia? Bănuiesc că, pe lângă materiale şi unelte necesare astro-fotografiei, aveţi şi în bibliotecă volume pe aceste teme, ca suport teoretic practicii…
  • Frumuseţea impresionează. Natura e o carte deschisă prin care îl vedem pe Dumnezeu. Oricât de dur să fii în formarea ta, peisajul de pe un vârf de stâncă, un răsărit de soare, un curcubeu sau o simplă floare e imposibil să nu fii făcut vreodată să treacă un fior prin sufletul tău. De aici, până la a imortaliza momentele pe care le vezi nu e decât un pas „tehnologic”. Achiziţionarea unui aparat foto a fost o urmare firească. Se spune însă că toată lumea ştie să facă poze până descoperă modul M (Manual). Aici lucrurile se complică pentru că o expunere corectă înseamnă un balans de alb echilibrat, un ISO care să nu pixeleze poza, o diafragmă şi un timp de expunere în funcţie de ce vrei să scoţi în evidenţă prin acea fotografie. Asta ca să nu mai vorbim de astro-fotografie, care e şi mai complicată, dat fiind faptul că obiectul pe care vrei să îl fotografiezi dispare foarte repede din vizor şi ai nevoie de nişte monturi motorizate speciale care să contracareze mişcarea pământului şi pe care trebuie să le aliniezi polar etc.
  •  Care ar fi  primii paşi ai oricărui fotograf care doreşte să captureze cadre cu astre? Care sunt lucrurile de bază pe care trebuie oricine să le cunoască, mai ales la nivel tehnic, în alegerea echipamentului?
  • În primul rând să cunoască cerul. E prima condiţie. Să înveţe constelaţiile, mişcarea planetelor, fazele Lunii. Acum e mai simplu. Există şi aplicaţii gratuite de telefon pentru asta. Apoi după ce a învăţat cum se învârte cerul, are nevoie de un trepied solid, o telecomandă şi un aparat foto. Astfel înarmat trebuie să iasă din zona de poluare luminoasă şi poate începe să fotografieze constelaţiile. Nu e deloc greu. Dacă însă vrea să fotografieze obiecte de cer profund cum ar fi nebuloase, galaxii sau roiuri stelare va trebui să studieze mai mult.
  •  Observ o îmbinare între artă, spiritualitate şi ştiinţă (prin astronomie) în fotografiile ce redau natura şi cerul nopţii cu astrele sau Luna. Cele 3 dimensiuni le observ de fapt într-o paletă mai largă a activităţilor şi intereselor dvs., în ceea ce priveşte profesia şi pasiunile pe care le aveţi. De exemplu, înclinaţia spre artă nu se observă doar din interesul faţă de fotografie, ci şi din cel pentru arta sacră. În acest sens realizaţi de mult timp ateliere şi activităţi diverse pentru copii…
  • Tot ce simt şi ştiu, împărtăşesc mai departe. Dragostea pentru frumos, pentru natură, pentru Dumnezeu încerc să le transmit celor din jurul meu. Cei mai receptivi sunt copiii. De aceea, la noi, la Parohia Ortodoxă Călimănel, se fac săptămânal cursuri de pictură şi chitară, iar anual se organizează tabere cu diferite ocazii, chiar şi astronomice. Anul trecut, de exemplu, am fost în Călimani cu ocazia Perseidelor – unul dintre cele mai prolifice roiuri de meteori activi dintr-un an. Ne-am minunat cu toţii de acest spectacol ceresc, am învăţat constelaţiile principale, coordonatele lor, iar la un foc de tabără am aflat poveştile denumirilor lor. Toate activităţile se împletesc atât de bine în jurul firescului şi, cred eu, cresc capacitatea copiilor de a contempla frumuseţea, contribuind astfel la formarea sufletelor lor.
  •  Cum vă împărţiţi timpul între familie, profesie, pasiuni şi diferitele activităţi pe care le realizaţi? Cât timp reuşiţi să alocaţi fotografiei?

  • Pfff… Grea întrebare. Cred că le îmbin pe toate încercând să implic şi familia în aceste activităţi. Duc şi copii cu mine peste tot unde merg atunci când este posibil. Fotografia deja a ajuns un mod de a mă exprima. Nu aloc un timp anume pentru fotografie, pentru că am aparatul cu mine şi pozez ceea ce văd. Excepţie fac însă fotografiile de noapte. Ies de câteva ori pe lună, atunci când condiţiile atmosferice sunt prielnice.
  • Pentru copii realizaţi cursuri de pictură, chitară, diferite ateliere şi tabere. În cadrul acestora le vorbiţi şi despre fotografie şi astro-fotografie sau vă gândiţi la un astfel de atelier în viitor?
  • Chiar dacă taberele şi atelierele noastre au o anumită tematică, tot mai este loc să vorbim despre Dumnezeu, despre cer, despre natură, despre muzică, despre stele, despre libertate. Aceste subiecte fac parte din discuţiile noastre. Copiii noştri din Călimănel deja ştiu. Înainte să despachetăm mă întreabă: „Da’ telescopul l-aţi adus?”.
  •  Vorbiţi-ne puţin despre Centrul socio-educaţional, rezultat în urma fuziunii dintre Asociaţia „A fi altfel” şi Parohia Ortodoxă Călimănel…
  • Am ajuns la o parte foarte importantă a activităţilor noastre. Face parte din rutina grijilor noastre zilnice. Cu binecuvântarea ierarhului nostru Andrei, episcopul Harghitei şi Covasnei, am făcut un parteneriat cu Şcoala Gimnazială „Andrei Şaguna” şi Primăria municipiului Topliţa, care s-a concretizat cu alocarea unei mese calde unui grup de 18 copii nevoiaşi din parohia noastră. În timpul anului şcolar ne preocupăm zilnic ca aceşti copii, pe lângă masa pe care o primesc, să nu ducă lipsă de nimic din ceea ce ar putea să îi determine să abandoneze şcoala.

  •  Ce alte activităţi aveţi în derulare sau în plan pentru viitorul apropiat?
  • Acum suntem în lucru pentru a finaliza un parc pentru copii şi aşteptăm să ne fie finanţată prima tabără de astronomie din partea aceasta a judeţului. Dacă nu se va concretiza anul acesta, vom încerca din nou la anul. Nu vreau să închei fără să mulţumesc tuturor acelora care îmi sunt alături în aceste proiecte, pentru că există mulţi oameni de calitate care dirijează lucrurile din umbră. Nu ne dorim decât să ne dea Dumnezeu putere ca să putem fi constanţi.

Cosmina Marcela OLTEAN

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.