sâmbătă , 25 noiembrie 2017
Home » Opinii » Pesediştii jubilează că strada nu l-a putut da jos imediat pe Iordache, dar peste un timp vor regreta ei înşişi că nu l-au destituit în 12 ore de la comiterea gogomăniei
Pesediştii jubilează că strada nu l-a putut da jos imediat pe Iordache, dar peste un timp vor regreta ei înşişi că nu l-au destituit în 12 ore de la comiterea gogomăniei

Pesediştii jubilează că strada nu l-a putut da jos imediat pe Iordache, dar peste un timp vor regreta ei înşişi că nu l-au destituit în 12 ore de la comiterea gogomăniei

…Se poate crede că cel care câştigă alegerile are dreptate, dar nu este aşa(Vasile Sebastian Dâncu, fost ministru PSD)

 Cel mai bizar lucru întâmplat în ultimii ani nu sunt apariţiile OZN, ci modul incredibil în care PSD a reuşit să-şi rateze guvernarea. Nici nu ştii dacă să te-apuce râsul ori plânsul. Aveau sub nas absolut totul pentru un mandat de succes: alegeri câştigate, majoritate parlamentară, trend economic ascendent plus nişte avantaje de termen lung la care PSD tânjea demult: câştigarea electoratului urban şi atragerea unei părţi din tineret.

Din nebăgare de seamă, cineva însă i-a dat drumul în ţarc unui anume Iordache, ins ce părea inofensiv iniţial, până ce nu i s-a indus ideea de a-şi graţia ayatollahul. Cu o atitudine zelos-tembelă, numitul a sosit în fapt de seară la Palatul Victoria cu surpriza-n traistă. Redăm, cu stupefacţia de rigoare, „dezbaterile” din Guvern: „D-l Sorin-Mihai Grindeanu: Proiect de ordonanţă de urgenţă pentru modificarea şi completarea Codului penal şi a Codului de procedură penală. Aveţi toate avizele, absolut tot, domnule ministru? D-l Florin Iordache: Da. D-l Sorin-Mihai Grindeanu: În regulă. Dacă există observaţii? Dacă nu, adoptat. Vă mulţumesc”.

Măi, copiii durerii, păi într-o familie se fac mai ample şi mai aplicate dezbateri când se cumpără o canapea decât aţi făcut voi în Guvern la un act normativ atât de delicat! Dacă şedinţa respectivă ar fi avut loc în apartamentul de bloc al lui Popescu, la cină, chiar crede cineva că soacra n-ar fi întrebat ce scrie în ordonanţa respectivă? Şi nici nevasta? Ei, în Guvernul României n-a întrebat nimeni, deşi textul cu pricina fusese pus pe masă cu câteva minute înainte, când d-l Iordache ceruse să fie inclus pe ordinea de zi suplimentară. Dacă aşa se iau decizii care privesc o ţară, aferim… Şi se mai miră cineva că dă lumea buluc în Piaţa Victoriei!

Domnii de la putere nu prididesc să ne spună că au câştigat alegerile, că au câştigat dreptul să ne conducă. Aşa este, dar nu scrie în nici o Constituţie că pot conduce oricum. Plus că dânşii consideră că, dacă au câştigat alegerile, au dreptate în orice situaţie. Într-un volum analitic relativ recent (Politically incorrect – Scenarii pentru o Românie posibilă, Editura Şcoala Ardeleană), fostul ministru PSD Vasile Dâncu demonstrează că o guvernanţă bună este aceea în care se aplică cât mai puţin forţa conferită de vot, aceea în care opoziţia e făcută co-participantă la proiectele de bază. „…Războiul politic trebuie activat doar în campanie, în restul timpului este nevoie de comunicare între putere şi opoziţie, indiferent cât de solidă este majoritatea parlamentară”, consideră autorul.

Şi în nici un caz câştigarea alegerilor nu poate fi folosită pentru a-ţi proteja infractorii ori pentru a-ţi scăpa condamnaţii de justiţie, am completa noi. Cum coaliţia PSD-ALDE tocmai asta a făcut, ea şi-a pierdut încrederea populaţiei active şi se găseşte, din acest punct de vedere, mai rău ca înaintea alegerilor. Electoratul urban, tinerii şi mai ales ardelenii care au înroşit judeţe ce n-au fost niciodată pesediste îşi regretă votul şi nu cred că socialiştii vor mai pupa un asemenea succes electoral în următorii 10-15 ani. Este evident că şefii celui mai mare partid din România nu fac un bine cocoloşind vinovaţii pentru pierderea adeziunii populaţiei, la nici o lună de la izbânda în alegeri. Acum se bucură că strada nu l-a putut da jos imediat pe Iordache, dar peste un an-doi vor regreta ei înşişi că nu l-au destituit în 12 ore de la comiterea gogomăniei.

Nefirească este şi dorinţa strategilor PSD şi, mai ales, a d-lui Tăriceanu, de a avea un preşedinte care stă. Un preşedinte care nu face nimic. Eludând toate teoriile de drept, conform cărora un preşedinte ales direct este parte a Puterii Executive, politicienii de la noi îl vor Putere Nonexecutivă. Putere care nu este Putere. Sunt supăraţi. Era cât pe ce să le fie bine, erau la două degete de victoria totală… Doar că preşedintele s-a aliat cu poporul (că de!, are şi el 6,28 milioane de voturi!), motiv pentru care câţiva isterici de pe malul Dâmboviţei se gândesc deja la suspendare. Iaca, nu se aştepta nimeni la aşa o ispravă: malacul tăcut şi demonstranţii tocmai au stopat instituirea statului mafiot.

Pe de altă parte, dacă ne referim, vorba lui Caragiale, la coragiu, preşedintele tocmai a fost la protestanţii de la Cotroceni, dar d-l Dragnea n-a fost încă la protestanţii de la Palatul Victoria. Şi nici nu-l văd a merge, deşi consider că se nasc şi în Teleorman bărbaţi. Iar referindu-mă la cei care comentează cum şi ce fac protestanţii, îi invit întâi să citească (orice) Dicţionar al limbii române, unde vor vedea că protest înseamnă manifestare energică împotriva unei acţiuni considerată ca nejustă; opoziţie hotărâtă. Carevasăzică, manifestanţii consideră injustă graţierea politicienilor penali şi dezincriminarea abuzului în serviciu. Drept care se pot manifesta energic şi se pot opune hotărât.

Auzitărăţi?

M. GROZA

Comentarii:

comentarii

One comment

  1. foarte bun articolul!sper ca si in Harghita e putina miscare impotriva guvernului nostru cel bun 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*