Puteți susține ziarul Informația Harghitei și, implicit, această pagină de Internet
prin direcționarea către Fundația „Adevărul Harghitei”
a până la 3,5% din impozitul datorat.

Pastorală la Învierea Domnului | Informația Harghitei - jurnal independent
vineri , 29 martie 2024
Home » Religie » Pastorală la Învierea Domnului
Pastorală la Învierea Domnului

Pastorală la Învierea Domnului

Prin Harul lui Dumnezeu

† Andrei

Episcopul Covasnei şi Harghitei

Preacuviosului cin monahal,
Preacucernicilor Părinţi slujitori ai Sfintelor Altare,
Stimatelor autorităţi,
Iubiţi fraţi si surori întru Domnul,

Hristos a Înviat – Toate s-au umplut de lumină!

Eu sunt Învierea şi Viaţa, cine
crede în Mine, chiar de va muri, va trăi
(Ioan 11:25)

Cu inima caldă şi plină de iubire părintească, bucuros de sosirea luminatului Praznic al Învierii Domnului, vă adresez tuturor Hristos a Înviat!

Bucuria zilei Învierii nu lăsăm să ne-o răpească sau să ne-o întunece nimic pe lumea aceasta. Pentru că vestea Învierii Domnului covârşeşte prin măreţia şi însemnătatea ei orice îngrijorare, orice suferinţă şi orice primejdie ar putea să ne apese inimile. Ea ne înfăţişează pe Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos mai puternic decât moartea şi decât mormântul străjuit. Suntem copleşiţi de atâta strălucire a slavei dumnezeieşti, pe care o gustăm aici nedeplin, aşteptând clipa în care împreună cu toţi sfinţii, să ne împărtăşim „mai cu adevărat în ziua cea neînserată a Împărăţiei”. Ziua Învierii ne arată că lumea aceasta, aşa cum o vrea Dumnezeu, nu este o lume a întunericului, a morţii şi a robiei, ci o lume a luminii, a vieţii şi a libertăţii.

În această noapte de Paşti, lumina şi viaţa sunt mai strălucitoare decât razele oricărui soare al universului material. „Acum toate s-au umplut de lumină şi cerul şi pământul şi cele de dedesubt”, pentru că Hristos ne-a înviat din suferinţă şi din moarte şi din iad. Biruinţa lui Hristos, Care cu suferinţa Sa a călcat suferinţa intră în lume, Care cu moartea Sa a stricat moartea din firea noastră, ne este transfigurată şi nouă. Şi astfel până la sfârşitul lumii, Dumnezeu va îngădui şi va da suferinţă omului şi va îngădui şi prezenţa morţii, însă doar ca modalităţi prin care omul să fie îndemnat a se opri de la păcat, doar ca modalităţi prin care să păşească spre Înviere.

Să ne lăsăm, iubiţi fraţi şi surori, pătrunşi în sufletele noastre de lumina pe care o aduce Învierea Domnului şi cu toate că suntem înconjuraţi de multe greutăţi şi veşti de războaie, din Praznicul Învierii să fim încredinţaţi că moartea şi întunericul nu mai au putere, ci a învins viaţa şi lumina Domnului nostru Iisus Hristos, cum a învins moartea prin trupul Său, aşa o va putea învinge oricine crede în El cu tărie. Cine crede că El a înviat, că El stăpâneşte toate şi că El vrea ca biruinţa să fie nu a morţii, ci a vieţii şi a luminii şi în lumea aceasta pe care a venit ca să o mântuiască, acela nu se sperie nici în mijlocul ispitelor acestui veac. Acela rămâne nemişcat în pacea sufletului şi ancorat în cuvintele Mântuitorului: „Tot cel ce viază şi crede în Mine, nu va muri în veac” (Ioan 11:26).

Anul în care ne aflăm a fost proclamat de Sfântul Sinod al Bisericii noastre strămoşeşti la propunerea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel al României, Anul omagial al rugăciunii în viaţa Bisericii şi a credinciosului şi Anul comemorativ al Sfinţilor isihaşti Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama şi Paisie de la Neamţ, dascăli ai rugăciunii neîncetate, rugăciunea de toată vremea, iscusiţi lucrători ai rugăciunii, tâlcuitori ai luminii dumnezeieşti, ai energiilor divine necreate, ai harului, ai luminii Învierii Domnului.

Lumea de astăzi are mare nevoie de rugăciune, de pace, de linişte, de liniştire şi de împăcare. şi are trebuinţă de rugăciunea noastră, a credincioşilor, a celor ce credem şi cerem ajutorul lui Dumnezeu Cel Înviat din morţi. Aşa de tare s-a pustiit lumea, aşa de tare s-a întins seceta spirituală care a cucerit sufletul omului contemporan, aşa de cumplită a ajuns răutatea să se arate şi ura să stăpânească minţile oamenilor, încât este nevoie de multă rugăciune. Rugăciune smerită şi sinceră, dezinteresată şi plină de dragoste duhovnicească, paza minţii şi trezvie.

Aşa de tare ne-a cuprins boala păcatului şi suferinţele fără de număr, că priveliştea lumii de acum este sumbră, tristă, de o tristeţe molipsitoare, câteodată chiar copleşitoare. Umanitatea este în primejdie de moarte, avem atâta nevoie de ajutorul lui Dumnezeu pentru a birui ispitele, pentru a învinge spaima şi a depăşi temerile noastre omeneşti, a ne salva pentru a ne putea  mântui. Domnul nostru Iisus Hristos ne ajută, El este aici şi suferă împreună cu noi, chiar dacă noi, oamenii, nu am fost niciodată în stare să suferim împreună cu El. El, Păstorul şi Învăţătorul, ne spune ce avem de făcut: „Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu cădeţi în ispită. Că duhul este osârduitor, dar trupul neputincios” (Matei 26:41).

Un îndemn nu doar pentru Ucenicii Săi, ci pentru noi toţi: „Iar ceea ce vă zic vouă, zic tuturor: Privegheaţi!” (Marcu 13:27).

Să priveghem, să ne rugăm fiind gata oricând de întâlnirea cu Mirele Bisericii, Cu Cel înviat a treia zi din morţi, Arhiereul şi Păstorul sufletelor noastre. Omul credincios este şi rugător, credinţa este darul lui Dumnezeu dat omului. Ceea ce trebuie să facem noi este să ne deschidem inimile ca să pătrundă în noi puterea lui Dumnezeu, prin care credem. Şi ne putem deschide inimile dacă lepădăm grijile lumii acesteia. Să ne deschidem şi urechile la auzul limpede al cuvântului dumnezeiesc depărtând de la ele zgomotul lumii.

„Să ne curăţim simţirile”, cum spun cântările Sfintelor Paşti, căci numai prin simţiri intră lumina şi darul lui Dumnezeu în suflete. Numai cei curaţi cu inima vor vedea pe Dumnezeu (Matei 5:8). Să luptăm împotriva poftelor, plăcerilor şi patimilor, care întinează simţirile noastre şi atunci se vor deschide porţile cerului înaintea noastră.

Să-L rugăm pe Dumnezeu cu multă osârdie să ne ajute cu darul Său. În măsura în care sporim în rugăciune, vom spori şi în ajutorul pe care îl vom primi, de la El, Părintele luminilor.

Iubit popor al lui Dumnezeu,

Acest Praznic luminat, pe care noi cu drag l-am aşteptat, ne îndeamnă să zicem la toţi „Fraţilor!”. Să rostim acest cuvânt tuturor nu numai cu buzele, ci din toată inima şi nu numai să-l zicem, ci să ne comportăm ca nişte fraţi. Au sosit printre noi atâţia fraţi ucraineni refugiaţi, care şi-au lăsat casele şi petrec îndureraţi pe meleagurile noastre. Să-i socotim ca pe nişte fraţi, să-i facem să se simtă în casele noastre, la aceste Sfinte Sărbători ca la casele lor. Să fiţi toţi, dragii mei, o familie de copii ai Tatălui Ceresc.

În această stare înălţătoare de suflet să vă găsească luminatul Praznic al Învierii Domnului, ca să se audă pretutindeni îndemnul:

„Hristos a Înviat!”

Să învie Hristos în inimile tuturor, ca să ne putem face părtaşi la învierea de la judecata cea din urmă.

În această noapte Sfântă Îl rog pe Tatăl Ceresc să-şi reverse dragostea şi binecuvântarea Sa asupra noastră.

Hristos a Înviat!

Al vostru Arhipăstor, stăruitor în rugăciune către Mântuitorul Iisus Hristos Cel Înviat pentru pace şi bunăvoire,

† Andrei

Episcopul Covasnei şi Harghitei

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.