luni , 17 decembrie 2018
Home » Cultură » Păștenii de la Tulgheș, păstrători de tradiție
Păștenii de la Tulgheș, păstrători de tradiție

Păștenii de la Tulgheș, păstrători de tradiție

Se spune că sufletul omului se deschide spre Paradis doar atunci când se umple de smerenie şi de iertare, de pace şi de iubire milostivă. Credința că dăruind, vom fi dăruiți ne călăuzește de-a lungul postului Paștelui, cel mai lung și mai aspru dintre toate de peste an. Acesta este crezul Păștenilor de la Tulgheș, păstrători de tradiție.

În comuna Tulgheș, așezată în nord-estul județului, la granița cu Neamţul, locuită preponderent de români, localnicii păstrează tradiţiile şi obiceiurile încărcate de semnificații. La fel ca în vechime, postul Paștelui se ține cu sfințenie.

„Oamenii țin postul întreg, mai ales bătrânii și ni-i greu pe suflet când mai avem vreun turai-vurai, că ne mai năcăjim, că-ntâi postul, acela-i de ținut, să nu te cerți, să încerci să ierți, să-ți faci curățenie prin suflet, c-apăi dacă nu, îi numa’ cură de slăbire”, spune , cu dulce grai, Lăcrămioara Pop, referent la Căminul Cultural din Tulgheș.

În fiecare sâmbătă din perioada postului, credincioșii au făcut praznic pentru pomenirea morților, s-au spovedit și s-au împărtășit până la Săptămâna Mare, iar de cei bătrâni și bolnavi s-au îngrijit preoții.

Joia Mare începe ca întotdeauna, cu zor în curți și grădini. Deși zăpada stăruie pe alocuri, bărbații au adunat și au ars resturile rămase peste iarnă, ca să lase loc primăverii. În răstimp, femeile au înroșit ouă și au scos costumele tradiționale  moștenite de la bunici, le-au periat și îndreptat ultimele cute. Aveau să meargă cu daruri la biserică: colaci copți pe vatră și vin, care se vor transforma, laolaltă, în Sfintele Paști, așa cum numai în Ardeal se întâmplă, și ouă roșii în panerele ornamentate cu flori.

Pe la 10:00, Păștenii, gătiți în straie populare, ies la porți, pregătiți să se alăture procesiunii, care anul acesta a pornit din Rezu Mare. Pe traseul lung de 3 kilometri, convoiul s-a mărit, alăturându-i-se copii, unii care abia au împlinit 2-3 ani, tineri și vârstnici.

Convoiul este deschis de călăreți, care poartă drapele tricolore. Îi urmează purtătorul lumânării din ceară curată, pe care părintele o va folosi până la viitoarea Înviere, iar după el sătenii, în ordinea crescătoare a vârstei, toți înveșmântați în frumosul port al românilor. Mulțimea străbate comuna, înălțând pricesne.

„La noi, cum bei apă și respiri, la fel e și costumul popular și neapărat să fie autentic. Avem cămeși de 60 de ani, de 100 de ani, eu am una de la 1876 și un suman de la 1918; oamenii moștenesc de la bunici costumele din vatra satului”, povestește Lăcărmioara Pop.

Cu porțile bisericii larg deschise, cu Prapurii și Crucea scoase din sfântul lăcaș sunt așteptați Păștenii de sfinții părinți: de episcopul Covasnei și Harghitei, PS Andrei, care conduce slujba din Joia Mare la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Tulgheş, de preoții din localitățile învecinate invitați la eveniment și de credincioși. Escorta de călăreții intră ultima în biserică, unde păștenii deja au lăsat darurile pe masa din fața altarului, așteptând să fie sfințite.

La finalul slujbei, toată suflarea merge la Casa de prăznuire, unde femeile din sat au pregătit ciorba și sarmale de post.

Obiceiul procesiunii din Joia Mare este relativ nou, fiind adus în comuna Tulgheș de părintele paroh Vasile Șuteu în 1980, când s-a stabilit în comună. Anul trecut, părintele Șuteu s-a mutat la cele veșnice, lăsându-l moștenire tulgheșenilor, ca o stavilă în calea uitării.

DANIELA MEZEY

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.