Pandemia de conspiraţii neîndeplinite: de ce credem în ele fără să le cercetăm? | Informația Harghitei - jurnal independent
luni , 13 iulie 2020
Home » Societate » Pandemia de conspiraţii neîndeplinite: de ce credem în ele fără să le cercetăm?
Pandemia de conspiraţii neîndeplinite: de ce credem în ele fără să le cercetăm?
Piotr Rachkovski, şeful Ohranei ţariste (1885-1902) care a înfiinţat la Paris un adevărat laborator clandestin pentru activităţi de spionaj, şantaj şi propagandă, fiind direct implicat în crearea şi răspândirea naraţiunii despre conspiraţia globală a evreilor

Pandemia de conspiraţii neîndeplinite: de ce credem în ele fără să le cercetăm?

Am analizat cu atenţie lista de site-uri blocate de către Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM), la solicitarea Ministerului Afacerilor Interne, şi am identificat acolo o serie de naraţiuni conspiraţioniste similare cu cele expuse în raportul special realizat de Serviciul European de Acţiune Externă (SEAE), divizia pentru comunicare strategică a corpului diplomatic european: Coronavirusul are legătură cu tehnologia 5G, care foloseşte microcipuri implantabile prin vaccinuri (Wuhan a fost un teren de testare a antenelor 5G) • Guvernul Mondial foloseşte pandemia de coronavirus şi distanţarea socială pentru a instala în secret antenele 5G/a ascunde efectele negative ale „radiaţiilor” 5G asupra sănătăţii • Coronavirusul este o farsă, acesta nu există în realitate (asistăm la un „experiment social” global al ocultei) • UE va impune vaccinări forţate • Virusul SARS-CoV-2 a fost creat în laborator (în SUA sau în China) de „elita globală”, formată din marile corporaţii, oameni politici, oameni de ştiinţă şi mass-media, pentru a impune „dictatura politico-medicală” • Alte teorii ale conspiraţiei, mai sofisticate: 1) actuala pandemie fusese prezisă acum câţiva ani; 2) pandemia este o încercare disperată a „ocultei transnaţionale” (sau a Big Pharma) de a controla creşterea populaţiei globale; 3) pandemia fusese proiectată de Bill Gates (pe care a şi prezis-o în 2015) cu scopul de a reduce populaţia globală şi o controla prin intermediul unor „microdoturi” implantate prin vaccinurile sale; şi 4) pandemia de coronavirus este cauzată de o otrăvire chimică (chemtrails) sau electromagnetică (prin undele 5G) globală, care va duce într-un sfârşit la izbucnirea celui de-al treilea război mondial (de exemplu: „nu e virus, e gaz sarin” sau „suntem contaminaţi cu COVID-19 prin wireless”) etc.

Falsele naraţiuni circulă online cu o viteză de şase ori mai mare faţă de informaţiile veridice

Din păcate, postările nu sunt chiar atât de inofensive, aşa cum par la prima vedere: dacă oamenii vor crede că li se ascunde ceva sau că sunt direct vizaţi de măsurile autorităţilor, de ce ar mai trebui să urmeze prevederile ordonanţelor militare sau recomandările de autoizolare la domiciliu?

De exemplu, în Marea Britanie, Belgia, Olanda şi SUA s-au înregistrat până acum numeroase vandalizări ale reţelelor de 5G din cauza acestor teorii ale conspiraţiei răspândite la nivel global de o imensă reţea de site-uri marginale, adepţi pătimaşi, teoreticieni conspirologi, conturi false ş.a.m.d. Totuşi, cum de au ajuns unii oameni să creadă în cele mai grosolane manipulări răspândite pe internet? De ce suntem atât de vulnerabili în faţa acestor ipoteze alternative? Răspunsurile oferă cadrul necesar pentru o taxonomie generală a teoriilor conspiraţiei. Chiar dacă majoritatea fiind derutante şi distincte, rămân oarecum conexe.

În actualul context al pandemiei de coronavirus există şi ceva care se propagă mult mai repede infodemia, prin care OMS înţelege „o supraabundenţă de informaţii – unele corecte, altele nu – care îngreunează accesul oamenilor la surse de încredere atunci când au mai multă nevoie de ele”.

Dar la adăpostul acestui „bombardament sistematic” informaţional şi emoţional despre COVID-19, s-au dezvoltat o groază de mituri urbane, unele reinventate încă din perioada Războiului Rece.

Substratul acestora s-ar afla în convingerea personală că nu există hazard şi că orice tragedie naţională sau globală este creată pentru a manipula masele.

Autorii acestor „conspiraţii îndeplinite” pot fi diverşi, la fel ca ipotezele lor contradictorii. Încă din Evul Mediu se vorbea despre evrei, după care au fost francmasonii, comuniştii, reptilienii, Vaticanul, sectele oculte răspândite global, etc. Uneori, toate aceste pseudo-teorii sunt combinate la un loc pentru a întări naraţiunea că există entităţi sau organizaţii oculte care doresc să controleze lumea instaurând „noua ordine mondială” în frunte cu un „Guvern Mondial”. Cu alte cuvinte, totul poate fi explicat prin planul unui grup mic de oameni cu resurse nelimitate („păpuşarii”) de a deţine controlul asupra populaţiei globale.

Pentru astfel de naraţiuni, dezvoltarea interacţiunii inter-umane prin intermediul social-media, reprezintă un accelerator fulminant, mai ales că cercetările relevă că falsele naraţiuni, încărcate cu conţinut emoţional, circulă online cu o viteză de şase ori mai mare faţă de informaţiile veridice distribuite pe Twitter, atingând şi un public mult mai numeros din punct de vedere socio-demografic.

Inspirate din Protocoalele înţelepţilor Sionului, naraţiunile existenţei unui „guvern din umbră” se bazează însuşi pe lipsa oricăror dovezi sau date concrete despre acesta – dovada eficienţei de a-şi ascunde componenţa şi activitatea clandestină. Textul reprezintă unul din cele mai odioase instrumente de propagandă conspiraţionistă, descriind un presupus plan al evreilor de a instaura un singur guvern global. De fapt, e vorba de un fals redactat şi pus în circulaţie în 1903 de Piotr Ivanovici Rachkovski, şeful poliţiei secrete ţariste – Ohrana.

Scopul celor douăzeci şi patru de „protocoale” consta în crearea unor diversiuni menite să preîntâmpine o revoluţie în masă, în baza că demersurile politice şi ideologice ale acelor mişcări revoluţionare sau tentative de lovituri de stat ar fi fost acţiuni evreieşti pentru a instaura un „Guvern Suprem” autocrat al „iudaismului internaţional” – termen propagandistic cu referire la mişcarea sionistă a „înţelepţilor”. Ulterior textul este utilizat ca material de propagandă de organizaţii şi regimuri antisemite din Germania nazistă şi, mai actual, în Orientul Mijlociu.

Câteva explicaţii psiho-sociologice

Psihologii au încercat să explice credinţa unor oameni în mituri şi teorii ale conspiraţiei, şi acestea pornesc de la trei condiţii de bază: 1) capacitatea limitată de prelucrare analitică, logică şi reflexivă a omului; 2) cantitatea enormă de informaţii la care suntem expuşi zilnic; şi 3) algoritmii şi modul de funcţionare ai social-media. Toţi aceşti factori combinaţi creează o disponibilitate a oamenilor de a gândi uneori pe baza unor „scurtături mentale” fără prea multe argumente, anihilând automat argumentele raţionale şi faptele.

De asemenea, criza actuală a suprasolicitat emoţiile de incertitudine şi anxietate, iar o parte a publicului este dispusă să creadă în aceste teorii şi mituri pentru a reduce sentimentul lipsei de control.

Atunci când oamenii au sentimentul lipsei de control asupra unor situaţii, au nevoie de clarificări, iar acestea sunt servite de naraţiunile manipulative bazate pe conspiraţii în toate domeniile posibile. La aceste condiţii se mai adaugă şi prăbuşirea încrederii unei părţi a societăţii în măsurile luate de autorităţi, inclusiv în sistemul naţional de sănătate. Tot acest „vid” al încrederii poate fi umplut rapid de aşa-numiţii „teoreticieni ai conspiraţiilor” cu diverse naraţiuni false – unele destul de sofisticate în materie de date şi referinţe pseudo-ştiinţifice, iar altele de-a dreptul aberante. Dar teoriile conspiraţioniste sunt cu atât mai atractive, cu cât sunt mai sofisticate şi imposibil de demontat.

Pe de altă parte, şi publicul expus la astfel de poveşti preia, recompune şi promovează toată această avalanşă de „explicaţii” alternative, anti-mainstream/anti-sistem. Ori, în cazul predominării culturii politice de supunere la nivelul societăţii, cum e cazul celei din România, întotdeauna va exista o cerere constantă de explicaţii conspiraţioniste şi alternative ale realităţilor proxime.

Sondajul realizat de Pew Research Center în martie 2020 mai relevă că 30% din populaţia Statelor Unite crede în teorii ale conspiraţiei despre originea noului coronavirus, în timp ce doar 43% din americani cred că virusul a apărut în condiţii naturale.

Pe de altă parte, populaţia din Suedia este mult mai rezistentă în faţa răspândirii teoriilor conspiraţiei, având o societate mult mai implicată politic (75,94%), manifestând o încredere mult mai mare în presă (36,6%), drept rezultat fiind mult mai bine informată. România stă destul de prost la capitolul rezilienţei populaţiei în faţa acestor teorii ale conspiraţiei, având o societate mult mai predispusă să asculte de un lider autoritar (69,7%) şi să se încreadă în religie (83,8%), cu o cultură politică de supunere destul de accentuată (33,96% din respondenţi interesaţi de implicarea politică). Iar încrederea în presă de doar 28,4% vulnerabilizează şi mai mult capacitatea societăţii de se informa din surse verificabile.

Doi din cinci români consideră că „noul coronavirus este o armă biologică realizată în SUA pentru a domina lumea”

La o analiză comparativă a acestor variabile, putem identifica faptul că România se suprapune pe aceeaşi traiectorie a susceptibilităţii faţă de teoriile conspiraţiei cu Rusia, diferenţa fiind sesizabilă doar la nivelul importanţei acordate religiei (România – 83,8%, Rusia – 41,8%).

Sondajul „Percepţia publică în contextul pandemiei Covid-19”, realizat de Asociaţia Eurocomunicare pe 20-23 martie 2020, este edificator pentru cazul României, în sensul în care s-a testat credibilitatea unor teorii ale conspiraţiei despre coronavirus, vehiculate des atât pe social-media, cât şi în presă. Doi din cinci români consideră că „noul coronavirus este o armă biologică realizată în SUA pentru a domina lumea” – o naraţiune propagandistică extrasă din reţeaua de propagandă internaţională a RT şi Sputnik.

Din aceste studii, sociologii au formulat următoarea ipoteză: cu cât încrederea în instituţii, decidenţi, mass-media, oameni de ştiinţă este mai scăzută, cu atât publicul va fi mai predispus să caute explicaţii (pentru a reduce starea de disconfort psihologic) din surse alternative, devenind mult mai susceptibili să creadă în diverşi „profeţi” sau zvonuri, atacând în schimb orice contra-naraţiune care se bazează pe date empirice şi fapte (anihilarea inconştientă a gândirii critice).

Cu alte cuvinte, este mult mai simplu să arunci responsabilitatea pe problemele personale sau cele reflectate de presă asupra autorităţilor, guvernului, oculta mondială etc., decât să încerci să cauţi nişte explicaţii rezonabile din punct de vedere raţional. Şi aici teoriile conspiraţiei sau dezinformările reuşesc să ofere răspunsul rapid – „imaginea duşmanului” care are rolul de „ţap ispăşitor” pentru a prezerva imaginea pozitivă despre societatea noastră.

Totuşi, oamenii de ştiinţă încă n-au ajuns la o concluzie unanim acceptată cu privire la predispoziţia unei categorii de oameni (cu gândire critică nedezvoltată) de a da crezare acestor teorii, sau încrederea în teoriile conspiraţiei reprezintă un fenomen generalizat care-i poate atinge pe toţi, indiferent de caracteristicile socio-demografice (educaţie, vârstă, gen).

Rămâne de cercetat dacă „doar persoanele needucate răspândesc sau se încred în conspiraţii”. S-ar putea să descoperim că e vorba, mai degrabă, despre un mit, decât despre o ipoteză validă din punct de vedere ştiinţific.

Dar cum poate societatea civilă combate aceste teorii ale conspiraţiei legate de coronavirus? Sunt chiar atât de periculoase? Răspunsul este mai complicat, mai ales când conspiraţiile sau miturile încep să se intersecteze lejer cu ştirile false sau parţial adevărate, exploatând traumele dintr-o societate vulnerabilă, cum ar fi cea din România. Dar printre recomandări, aş insista mai mult pe educarea publicului să se ferească şi să nu răspândească mai departe teoriile conspiraţiei (chiar dacă avem dubii că ceva pare veridic; „nu o fi adevărat, dar distribui deoarece îl urăsc pe x sau z”; „nu o fi adevărat, dar e tot o sămânţă de adevăr trebuie să aibă”).

La fel, nu încercaţi să apelaţi la „automedicaţie” informaţională, adică nu încercaţi să le deconspiraţi singuri deoarece sunt şanse mari să vă adânciţi şi mai mult în aceste teorii legitimându-le.

Să încercăm să exersăm şi să testăm modele de gândire critică – ceva ce a lipsit din programa noastră şcolară. Experimentele sociale au mai demonstrat că, dacă ne vom face un obicei de a căuta fapte în spatele chiar şi a unei singure afirmaţii, vom analiza mai critic şi alte enunţuri. Scopul e să analizăm informaţiile din sursele de presă, dar fără a cădea într-un soi de paranoia. Analizează înaintea de a distribui!

Nicolae ŢÎBRIGAN,
membru în Consiliul de Experţi al
Laboratorului pentru Analiza Războiului Informaţional şi Comunicare Strategică

 

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.