Puteți susține ziarul Informația Harghitei și, implicit, această pagină de Internet
prin direcționarea către Fundația „Adevărul Harghitei”
a până la 3,5% din impozitul datorat.

Originile ideologiei putiniste (III) | Informația Harghitei - jurnal independent
joi , 28 martie 2024
Home » Opinii » Originile ideologiei putiniste (III)
Originile ideologiei putiniste (III)

Originile ideologiei putiniste (III)

  • „Proiectul «Marea Europă de Est» ar putea include atât arealul slav (polonezi, bulgari, slovaci, cehi, sârbi, croaţi, sloveni, macedoneni, bosniaci, sârbi musulmani şi etniile mici), cât şi cel ortodox (bulgari, sârbi, macedoneni, precum şi români şi greci)” (Aleksandr Dughin, Destin eurasianist)

Citatul de sub titlu arată limpede ce destin eurasianist ar avea România în optica lui Dughin – şi, dacă e lăsat să-şi facă mendrele, în acţiunea lui Putin (care interpretează teoriile lui Dughin în sensul că totul trebuie distrus şi refăcut după chipul şi asemănarea rusească). De altfel, şi ideologul rus o spune direct: „Atâta timp cât puterea se află în mâinile oligarhiei globale, noi nu trebuie să respectăm nicio lege, cu excepţia legilor războiului şi revoluţiei. Însăşi oligarhia globală guvernează dincolo de orice principiu al legalităţii, provoacă conflicte şi caută să le manipuleze. În aceste condiţii avem de-a face cu nişte hoţi şi maniaci, a căror nimicire este obligaţia oricărui om normal care nu şi-a pierdut sentimentul demnităţii. Războiul este însăşi patria noastră, este stihia noastră, este mediul nostru firesc, în care trebuie să învăţăm că există în mod eficient şi victorios”. (A. Dughin, Destin eurasianist)

În ce priveşte strict ţara noastră, Dughin afirmă că „România şi Moldova reprezintă două părţi ale unei regiuni geopolitice unice, populată de un etnos ortodox unitar – urmaşii dacilor care vorbesc o limbă din grupa romanică şi care au acumulat, într-o mare măsură, elementele culturale, lingvistice şi rasiale din anturajul slav. Din punctul de vedere al geopoliticii, integrarea României şi a Republicii Moldova este iminentă, dar Moscova trebuie să se străduiască să înfăptuiască această unificare potrivit intereselor sale, pentru a include acest spaţiu în zona unde deţine controlul strategic nemijlocit”.

Surprinzător, pentru ca enclava ortodoxă românească să unească popoarele ortodoxe slave – ucrainenii şi sârbii – asigurând în felul acesta continuitatea integrării teritoriale, bazată nu atât pe particularităţile etnice, cât pe cele confesionale şi pe înrudirea culturală, Dughin susţine că „Moscova trebuie să fie iniţiatoarea integrării moldo-române – pusă, de la bun început, sub semnul ortodox şi eurasiatic”. Această opinie i-a determinat pe unii intelectuali români unionişti să-l considere pe Dughin un ideolog demn de frecventat.

Dughin mai spune că proiectul „România Mare” a rămas o „utopie geopolitică naţională”, deşi a căpătat o expresie teoretică integrală în planurile de înfăptuire a unui stat român tradiţionalist ale teoreticienilor „Gărzii de Fier” (există opinii destul de închegate care afirmă că legionarismul nu s-a creat nicidecum pe o proiecţie fascistă, ci este mulat mai degrabă pe modelul excepţionalismului rus, bazat pe sfinţenia poporului, naţionalismul şi mesianismul ruseşti).

Trebuie adăugată aici mărturisirea istoricului Mircea Dogaru (cu care Dughin a ţinut neapărat să se întâlnească la Bucureşti) – şi anume că Putin este mare admirator al lui Vlad Ţepeş, văzând în el modelul adevăratului conducător: justiţiar, de neînfrânt, cu mental de vechi imperator roman. Dogaru a scris două cărţi cu multă informaţie inedită despre domnitorul român, aşa că a avut ce discuta 3 ore cu Dughin despre tradiţie şi modernitate în gândirea politică şi practica militară din epoca lui Vlad Ţepeş.

Elemente dughiniste se regăsesc şi în conceptul de „iliberalism” elaborat de Viktor Orbán (expus prima dată, spre veşnica ruşine a statului român, la Băile Tuşnad) – şi direct pe linie rusească în declaraţiile (şi faptele) ministrului de externe ungar, Szijjártó, dar şi în politica Jobbik (Gábor Vona a fost primit de Dughin la Moscova, ocazie cu care a afirmat că SUA este „un experiment european malformat” iar UE „o organizaţie trădătoare”). Apropierea lui Viktor Orbán de Putin nu este doar pragmatică (gazul rusesc), ci şi ideologică. O ideologie ce conţine o mare doză de ipocrizie specific ungară şi specific rusească: în ideea creării şi fiinţării Eurasiei, Dughin acceptă toate tezele neoconservatoare: sfârşitul istoriei, confruntarea dintre civilizaţii, destructurarea statelor naţiune – cu excepţia Rusiei la Dughin şi a Ungariei la Orbán, ambii sperând în reînvierea unui trecut anacronic – acela al imperiului ca actor legitim al relaţiilor internaţionale.

Ce s-a preluat şi ce nu în politica oficială a Rusiei din doctrina geopolitică a lui Dughin se vede cu ochiul liber. Să nu avem absolut nici o îndoială că, dacă ar putea, Putin n-ar ezita o clipă să refacă URSS într-o formulă extinsă, coagulând nu doar statele foste sovietice, ci şi statele europene ale „cordonului sanitar”, membre ale fostului Tratat de la Varşovia. Putin nu e construit ideatic astfel încât să poată accepta ideea că Rusia a pierdut, în anii ’90, o herghelie de cai furaţi (vorba lui Păunescu, pusă splendid în cântec de Doru Stănculescu: Hoţule, ce s-a-ntâmplat?/Am pierdut un cal furat,/Astăzi fără el mi-e greu,/Parcă devenise-al meu).

Această irepresibilă tendinţă hegemonică a lui Putin se regăseşte tot în opera dughinistă: la un moment dat, multilateralul intelectual rus observă că subiecte de drept sunt doar individul şi statul, niciodată poporul – motiv pentru care sistemul mondial e puternic viciat.

Dar acel drept al popoarelor e ignorat în toate cele peste 400 de pagini ale Bazelor Geopoliticii, unde apare doar predestinarea ruşilor de a crea un mare imperiu mondial şi niciodată dreptul altui popor, vecin sau nu, de a exista, a-şi exercita prerogativele suveranităţii pe teritoriul său şi de a decide dacă vrea să trăiască cu cizma rusească pe grumaz ori sub dominaţia soft a SUA şi a puterilor occidentale, adică de a face parte din UE şi NATO. Acest drept elementar le este strict interzis mai ales popoarelor vecine, deoarece afectează interesele Rusiei. Sigur, nici Dughin nici Putin nu ne spun ce limbă se va practica în Eurasia, ce model economic se va adopta şi care va fi structura democratică a acelui imperiu.

Dar asta putem deduce singuri, nu?

Pentru că toate răspunsurile reies din altă idee a lui Dughin, îmbrăţişată de atotputernicul conducător politic, considerat azi de toată lumea civilizată drept un agresor scelerat: Rusia nu este un stat, Rusia este o civilizaţie!

Imaginile Ucrainei zdrobite – chiar dacă nici ea nu ne-a fost o vecină cu care să te pupi în fiecare dimineaţă pe obraz – vorbesc de la sine despre conceptul rus despre civilizaţie,asupra căruia n-ar fi exclus să revenim.

Mihail GROZA

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.