O şansă la educaţie pentru toţi copiii | Informația Harghitei - jurnal independent
vineri , 17 august 2018
Home » Învățământ » O şansă la educaţie pentru toţi copiii
O şansă la educaţie pentru toţi copiii

O şansă la educaţie pentru toţi copiii

Copiii români din mediul rural rămân printre cei mai săraci copii din Europa. Oficial, unul din zece merge la culcare flămând şi cel puţin unul din trei copii trăieşte în sărăcie lucie, fiind expus riscului de a nu ieşi niciodată din mediul care nu-i oferă nici o şansă în viaţă. Doi din trei copii săraci nu au acces la educaţie preşcolară, sărăcia îi ţine departe şi de şcoală, iar lipsa educaţiei le blochează calea către un viitor mai bun. Pentru ei a fost creat programul guvernamental Fiecare Copil în Grădiniţă

 

Atelierele de Vară Şotron – soluţia pentru integrarea cât mai multor copii în mediul educaţional

Atelierele de Vară Şotron fac parte dintr-o campanie ce se desfăşoară la nivel naţional, în cadrul programului guvernamental Fiecare Copil în Grădiniţă – un proiect major educaţional propus statului român de Agenţia pentru Educaţie Timpurie OvidiuRo – care îi încurajează pe părinţi, prin acordarea de tichete sociale (în valoare de 50 lei/lună), să îşi înscrie copiii de timpuriu în sistemul de educaţie. În acest proiect, OvidiuRo şi-a asumat misiunea de a mobiliza resursele din mediul public şi privat, a suportat cheltuielile de instruire a voluntarilor, dar avea să constate, curând, că nu este suficient, deoarece majoritatea grădiniţelor din mediul rural sunt subfinanţate, au mobilier vechi, jucării uzate şi fără valoare educativă.

Drept urmare, profesori din învăţământul preşcolar care s-au implicat voluntar în acest proiect şi lucrează timp de două săptămâni cu copii din medii defavorizate, sunt dotaţi cu câte un kit de resurse educaţionale (materiale pentru profesori, materiale pentru copii şi un kit pentru experimente ştiinţifice), pe cheltuiala OvidiuRo, pentru a amenaja un mediu plăcut şi propice desfăşurării de activităţi de învăţare prin descoperire, jocuri senzoriale de cunoaştere a lumii şi de dezvoltare a motricităţii micuţilor până la 7 ani.

Voluntari în slujba educaţiei

Două educatoare din Miercurea Ciuc, Adina Jurcă şi Adina Duşa, au ajuns la grădiniţa din Săcel cu ajutorul învăţătoarei din sat, Carmen Apostolescu. Au adus o mulţime de cărţi, cu poze mari, frumos colorate, pe care fie le-au cumpărat părinţii copiilor de la grupa la care predă prima dintre ele, fie au fost adunate în cadrul campaniei „Dai carte, ai parte!”.

„Cititul zilnic al unei poveşti contribuie la dezvoltarea limbajului şi, implicit, prin comunicare orală, se dezvoltă gândirea şi competenţele socio-emoţionale”, precizează Adina Jurcă.

Timp de două săptămâni, preşcolarii din Săcel învaţă cu ajutorul metodelor moderne, prin descoperire, nu după metodele clasice aplicate la şcoală.

„Noi nu predăm, folosim metode interactive, în fiecare sală de grupă, copilul găseşte jucării şi materiale după care învaţă şi se dezvoltă. Şi nu vorbim despre jucării scumpe, ci confecţionate de noi din cutii, fetru, carton, hârtie, iar învăţarea şi jocul sunt individuale”, explică educatoarea.

Programul începe la 09:00, dar micuţii cu vârste de la doi ani şi opt luni până la 8 ani vin cu cel puţin o jumătate de oră mai devreme, însoţiţi de părinţi, şi îşi aşteaptă educatoarele cu chipurile luminate de zâmbete largi, până la urechi.

Se opresc la vestiarul amenajat de câteva zile de cele două dăscăliţe voluntare, îşi scot şosetele udate de iarba înaltă şi plină de rouă prin care trec în drumul către şcoală şi îşi iau în picioare papucii şi şosetele noi, dăruite lor de o mămică din Miercurea Ciuc.

„Dar sub nici o formă, şi asta m-a impresionat, ei nu pleacă acasă cu şosetele de la grădiniţă. La ora 12:00, la sfârşitul programului, îşi pun din nou şosetele lor ude, fără să le spună nimeni. În prima zi am observat că o familie cu patru copii s-a înscris la Atelierele de vară, dar nu au venit. O vecină ne-a spus că nu au încălţări. Le-am dus încălţăminte şi haine şi de atunci sunt în fiecare zi aici”, povesteşte Adina Jurcă.

Copiii ascultă poveşti, pe care le memorează repede, fac experimente în fiecare zi: de plutire ori de scufundare a diverselor obiecte de pildă, pun o mulţime de întrebări, observă cum cresc plantele din seminţele puse la încolţit la fereastră şi au făcut deja cunoştinţă cu globul pământesc.

„De la glob, am ajuns la România, i-am învăţat harta, am vorbit despre drapelul nostru, pentru a le forma sentimentul de identitate; pentru ca de la harta României să ajungem la Săcel, unde suntem noi acum. Eu sunt impresionată de aceşti copii – sunt romi, vorbitori de limbă română – sunt extraordinari, dornici să înveţe, absorb toate informaţiile ca un burete şi vin cu cel mai mare drag la grădiniţă, sunt atât de implicaţi în tot ce facem, nu diferă cu nimic de copiii mei din mediul urban. Ba dimpotrivă, sunt mult mai atenţi şi sunt recunoscători că suntem acolo pentru ei. M-au surprins plăcut şi părinţii lor, cât sunt de implicaţi, toţi. În special mamele care au făcut, totuşi, şcoală, sunt interesate de educaţie şi vor ceva mai mult pentru copiii lor. Dar nimeni nu le dă nici o şansă la educaţie”, ne împărtăşeşte dăscăliţa.

Micuţii sunt responsabilizaţi, zilnic este ales asistentul zilei, care trebuie să actualizeze calendarul, să aleagă emblema zilei: un cerc, un dreptunghi sau un triunghi – aşa învaţă formele geometrice – trebuie să aibă grijă de planta grupei şi de tot ce îi înconjoară.

De la educatoare au deprins normele elementare de igienă, sănătatea fiind, de departe, cea mai importantă pentru fiecare. Au învăţat să îşi spele mânuţele corect, frecându-şi fiecare deget în parte.

Abia după aceea primesc şi câte o gustare: fructe, cozonac, biscuiţi. Masa reprezintă încă un prilej de învăţare: îşi ia fiecare câte o farfurie, stau răbdători la rând, se servesc cu câte o singură bucată din fiecare, apoi se aşează la masă şi, dacă doresc supliment, se ridică şi îşi iau.

„La mine, la grădiniţă, dacă le dau ceva, sar ca vulturii, deşi sunt copii care au acasă de toate. Aici nu, m-a impresionat că nici un copil nu şi-a mai luat ceva în plus, chiar dacă aveau voie să o facă, se uitau în ochii mei: chiar mai putem? Eu nu am mai trăit aşa ceva până acum, e prima oară când lucrez în mediul rural”, relatează educatoarea.

Invitatul special al Atelierului de Vară desfăşurat la şcoala din Săcel a fost preşedintele Asociaţiei Ucenicul Astronom, Cosmin-Sorin Micloş. A venit cu o mulţime de filme, de poveşti minunate despre Univers şi cu telescopul său, care a făcut senzaţie printre copii. Dar mai presus de toate, i-a învăţat să ridice capul din pământ, să privească în înalturi, să caute şi să descopere noi orizonturi, să viseze la un viitor fără bariere şi mai bun pentru toţi copiii.

„Când m-au văzut prima dată în costumul de astronaut, cu rachetele, cu globul pământesc aprins, cu proiectorul, nu ştiau de unde să mă ia şi unde să mă pună. Mi-am dat seama că acei copii nu au avut parte niciodată de aşa ceva, mă ascultau cu gura căscată şi nu ştiau că trăim pe o planetă, într-un univers, că sunt oameni care trăiesc în spaţiu. Eu nu am mai trăit asemenea sentimente, m-a mişcat şi sunt hotărât să mergem, în viitorul apropiat, cu asociaţia, în cât mai multe zone din ţară unde trăiesc copii defavorizaţi. E păcat că astfel de lucruri se întâmplă atât de rar şi trebuie repetate”, şi-a amintit Cosmin-Sorin Micloş.

Şcoala, în incinta căreia funcţionează şi grădiniţa, este într-o stare deplorabilă, tavanele stau să cadă peste copii şi dascăli, pereţii sunt coşcoviţi, iar ferestrele sunt năpădite de pânze de păianjen. Dar de la ultima vizită pe care am făcut-o la această unitate de învăţământ, în urmă cu câţiva ani, s-au amenajat toalete interioare, să nu mai fie nevoiţi copiii să iasă iarna, la minus 25 de grade Celsius, în curte. Ca şi în anii precedenţi, nu au primit nici un leu, măcar pentru igienizare, căci despre reparaţii, nici vorbă. Păcat de peisajele minunate care o înconjoară şi de comunitatea ospitalieră…

Acum o înfrumuseţează ei, pictând, împreună cu educatorii de la Atelierul de Vară, cu directoarea şi cu invitatul lor special, pereţii încreţiţi şi plesniţi din cauza căldurii şi umezelii, pe care s-au impregnat şiroaiele lăsate de ploi şi igrasia.

Sala în care învaţă copiii la Atelierele de Vară Şotron contrastează flagrant cu restul clădirii, a fost reamenajată şi acum este veselă, primitoare şi captivantă.

„Am început de la zero, am scos totul din sală şi am creat un mediu aşa cum îl avem la oraş, ba chiar îmi place mai mult aici, sincer. Şi îmi place să lucrez cu aceşti copii, nu sunt răsfăţaţi, nu spun nu vreau, nu se plâng, vor să înveţe, să testeze fiecare material, fiecare jucărie – sunt jucării Montessori, educative. În primele zile se uitau la ele şi le abandonau foarte repede, din cauză că nu ştiau cum să se joace. Acum se simt foarte bine şi trec de la un centru la altul. În plus, au învăţat să păstreze ordinea, după ce s-au jucat, o pun la loc, să poată veni alt copil să se joace. În 28 de ani, de când lucrez ca educatoare, nu am mai avut aşa o satisfacţie, deşi am avut multe provocări şi multe schimbări, dar niciodată n-am trăit ce trăiesc aici”, mărturiseşte interlocutoarea noastră.

Educatoarea, care este şi metodista Inspectoratului Şcolar Judeţean Harghita, este hotărâtă să nu se oprească aici, din septembrie se va reîntoarce la grădiniţa din Săcel, pentru o zi, în fiecare lună, să lucreze cu copiii, dându-le şansa la o educaţie de calitate.

„Dacă vrem să progresăm, trebuie să începem de la cei mai mici. Dacă ne dorim o societate pentru viitor, o societate normală, sănătoasă – poate că acum nu e chiar ceea ce ne dorim – fiecare dintre noi trebuie să ne implicăm activ şi atunci vom produce o schimbare”, a conchis Adina Jurcă.

DANIELA MEZEY

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*