Noua Ordine Mondială: Lumea este deja împărţită în cinci uniuni supranaţionale

 Unul din principalele elemente ale Noii Ordini Mondiale este crearea statului unic planetar, la care se plănuieşte să se ajungă prin realizarea de uniuni monetare şi economice zonale, care apoi vor fi extinse la nivel continental şi într-un final se vor uni într-o singură structură

Cel mai avansat stadiu de punere în aplicare a acestui plan poate fi observat pe continentul european, unde Uniunea Europeană (UE) reuneşte 27 de state, din care 16 au adoptat deja moneda unică, EURO. Există un Parlament European, o Comisie Europeană, o Bancă centrală europeană, o Curte de Justiţie Europeană etc. Şi în celelalte zone ale lumii se merge vizibil în aceeaşi direcţie, prin crearea unor uniuni continentale. Privind lucrurile în ansamblu, UE apare ca o zonă de testare a unui model care este în curs de replicare în întreaga lume.

Pe continentul nord-american este prevăzută constituirea Uniunii Nord Americane (North American Union – NAU), care va avea ca monedă unică AMERO. Totul a fost negociat şi decis fără acordul cetăţenilor SUA, Mexicului şi Canadei. În SUA, Congresul nu a fost consultat, deşi acest lucru contravine legislaţiei americane.

Pe continentul sud-american a fost deja constituită, prin integrarea a două uniuni economice regionale, Mercosur şi Comunitatea Anzilor, Uniunea Statelor din America de Sud (Union of South American Nations, UNASUR după abrevierea din limba spaniolă). Aceasta include 12 ţări. Intenţia de creare a unei Comunităţi Sud Americane după modelul Comunităţii Europene a fost anunţată încă din decembrie 2004, când a fost semnată Declaraţia Cuzco, cu ocazia celui de-al treilea summit sud-american. Tratatul de constituire al UNASUR a fost semnat pe 23 mai 2008. El prevede adoptarea unei monede unice, crearea unei bănci centrale (Banca Sudului) şi instalarea unui Parlament Sud American în capitala noii uniuni, Quito, Ecuador. Allan Wagner Tizón, fost secretar general al Comunităţii Anzilor, a anunţat că termenul de finalizare a procesului de integrare este 2019.

Pe continentul african a fost constituită, din iulie 2002, Uniunea Africană (African Union, AU), alcătuită din 53 de state. Comisia Uniunii Africane este constituită după modelul Comisiei europene şi îşi are sediul în Addis Abeba, Etiopia. Parlamentul African (Pan-African Parliament – PAP), constituit după modelul Parlamentului European, are 265 de membri şi este situat în Midrand, Africa de Sud. Şi Uniunea Africană s-a născut, conform planului, din comunităţi economice regionale, cum ar fi Organizaţia pentru Unitatea Africană (Organization of African Unity-OAU) sau Comunitatea Economică Africană (African Economic Community). Are o armată proprie (care a intervenit ca forţă de menţinere a păcii în conflictele din zonă, cum ar fi cel de la Darfur sau cel din Somalia), o bancă unică (Banca Africană de Dezvoltare), o Curte de justiţie (Curtea Africană de Justiţie). AU are în plan implementarea unei monede unice, AFRO. Unele ţări din nordul Africii, cum ar fi Marocul, nu fac parte din AU, dar este prevăzută integrarea lor într-o Uniune pentru Mediterană, care va fi alcătuită din UE, ţări din Nordul Africii şi din Orientul Mijlociu.

În Asia, lucrurile sunt ceva mai puţin avansate, însă etapele parcurse până acum sunt aceleaşi. În 2002 a fost constituit, prin unirea mai multor organisme economice (ASEAN, SAARC, Gulf Cooperation Council), Grupul de Dialog pentru Cooperare Asiatică (Asia Cooperation Dialogue – ACD). Din el fac parte 30 de state şi este considerat drept precursorul Uniunii Asiatice. Ţările din Orientul Mijlociu, care fac parte din Asia, dar nu şi-au manifestat intenţia de a intra în ACD au început deja să constituie o Uniune a Golfului, în care este prevăzută adoptarea unei monede unice, după ce în 2008 a fost creată Banca Centrală a Golfului (Gulf Central Bank).

Ce mai rămâne? Australia, care este ea însăşi o ţară continent. În iunie 2008, Kevin Rudd, primul-ministru al Australiei, a anunţat că se urmăreşte crearea până în 2020 a unei Comunităţi Asia-Pacific, după modelul Uniunii Europene.

•  Trăgând linie, din cele 195 de „state independente” care există pe glob, 125 se află deja incluse în una sau alta din cele cinci uniuni continentale. Din totalul populaţiei globului (6.760.000.000 de oameni), 5.880.000.000 sunt deja incluşi în una din aceste uniuni. Iată cum paşii cruciali au fost făcuţi pe nesimţite, pentru a putea constitui mai uşor statul unic planetar, sub o singură conducere (Guvernul unic mondial).

Comentarii:

comentarii