„Ni s-a umplut sufletul de tot frumosul întâlnit…” | Informația Harghitei - jurnal independent
joi , 2 iulie 2020
Home » Cultură » „Ni s-a umplut sufletul de tot frumosul întâlnit…”
„Ni s-a umplut sufletul de tot frumosul întâlnit…”

„Ni s-a umplut sufletul de tot frumosul întâlnit…”

Pentru cei vârstnici, orice ieşire din cotidian este un prilej de bucurie, făcându-i să uite de durerile de cap, de strângerile de inimă, de multe alte necazuri şi neajunsuri ale vieţii. Aşadar, tânărul preot Claudiu Voşloban-Pimen s-a gândit, încă de la începutul toamnei, la organizarea unei excursii cu enoriaşii săi de la Parohia Ortodoxă Voşlăbeni.

Am plecat din Voşlăbeni după miezul nopţii şi ne-am trezit dimineaţa în Maramureş, la Mănăstirea Sf. Ana Rohia, când tocmai începuse Sf. Liturghie de la ora şase. Aşezat într-un căuş al Dealului Viei, lăcaşul a fost ctitorit de preotul satului Rohia, Nicolae Gherman, în amintirea fiicei sale Ana, decedată la numai zece anişori. Din cauza accesului greu, a rămas mulţi ani la stadiul de schit; numai după 1965 s-a dezvoltat, ajungând în prezent un impresionant patrimoniu de credinţă şi cultură: biserică, paraclis, altar de vară, bibliotecă, muzeu. Impresionează Casa cu Paraclis, construită într-un pinten abrupt de stâncă şi Casa Poetului, locuită între anii 1980-1989 de Nicolae Steinhardt şi, temporar, de poetul Ioan Alexandru, ca şi imensa construcţie cu multe nivele – viitorul Centru cultural monastic Nicolae Steinhardt, care va găzdui întreg patrimoniul mănăstirii, editura, săli de conferinţă, chilii etc.

Al doilea lăcaş monahal vizitat a fost Mănăstirea Bârsana, care şi-a luat numele de la satul locuit de păstorii oiţelor bârsane cu lână deasă şi lungă. Construită din lemn pe la mijlocul secolului al XVI-lea, datorită vitregiilor vremii, şi-a încetat mulţi ani activitatea monahală. Renăscut după 1993, ansamblul monastic construit numai din lemn, după tradiţia maramureşeană, ne-a fermecat pur şi simplu prin frumuseţe. Rămâne de neuitat biserica cu turnul ei, înalt de 57 de metri…

Din nou la drum şi ajungem la Cimitirul vesel din Săpânţa, un adevărat muzeu în aer liber. I-am găsit şi mormântul lui Stan Ioan-Pătraş, ctitorul acestui fenomen unic în ţară şi în lume.

Ne-am continuat drumul maramureşean până aproape de graniţa cu Ucraina, la Mănăstirea Sf. Arhanghel Mihail, care este, de fapt, reconstrucţia vechii Mănăstiri Peri, rămasă în ţară străină, peste râul Tisa, în prezent o ruină. A fost cea mai veche aşezare a Maramureşului istoric, în care a funcţionat o şcoală de caligrafie, o şcoală teologică pentru preoţi şi cântăreţi în strană, unde s-au copiat, tradus şi tipărit Psaltirea şi o Evanghelie în limba română. Am rămas profund impresionaţi de biserica mănăstirii, cea mai înaltă biserică din lemn din Europa (75 m), scrutând cu semeţia ei împrejurimile.

Copleşiţi de aflarea atâtor evenimente istorice petrecute în acest colţ de ţară, ne-am continuat tăcuţi drumul spre Baia Mare, unde am vizitat renumita Catedrală Ortodoxă, care ne-a încântat prin măreţia ei, prin numeroasele odoare de patrimoniu, Muzeul şi Biblioteca atât de bine înzestrate.

Ni s-a umplut sufletul, din nou, de tot frumosul întâlnit. Pe tot parcursul drumului spre casă ni se derulau în minte imaginile obiectivelor şi locurilor vizitate şi fiecare aveam ceva de spus, ceva de povestit…

Prof. Letiţia SUCIU, Izvoru-Mureş

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.