Munca la domiciliu şi telemunca – asemănări şi diferenţe

februarie 18, 2019 in Societate

Interlocutor: Daniela Bortoş, consilier juridic în cadrul ITM Harghita

– Pentru că este uşor să confundăm munca la domiciliu cu telemunca, cred că ar fi bine, pentru început, să ne spuneţi cum le deosebim pe cele două, având în vedere faptul că activitatea ambelor se desfăşoară la domiciliul salariatului…

– Potrivit Legii nr. 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă, salariaţii pot să lucreze de acasă. Au putut face acest lucru şi până acum şi se cheamă muncă la domiciliu. Însă, telemunca înseamnă mai mult decât de atât, înseamnă nu doar muncă la domiciliu, ci oriunde în altă parte unde angajatorul şi angajatul au convenit, prin contractul adaptat la telemuncă, în condiţiile descrise în Legea nr. 81. Telemunca înseamnă rigori specifice, obligaţii specifice şi nu trebuie confundată cu munca la domiciliu, aşa cum o ştiam până acum. Munca la domiciliu, reglementată succint în Codul muncii încă din anul 2003, implică desfăşurarea activităţii salariatului de la domiciliul acestuia. Realitatea economică, precum şi evoluţia mijloacelor tehnice, au atras necesitatea practică a reglementării posibilităţii stabilirii unor raporturi de muncă caracterizate de mai multă flexibilitate în ceea ce priveşte locul desfăşurării activităţii salariatului. Astfel, conceptul de telemuncă presupune posibilitatea desfăşurării activităţii salariatului şi în alte locuri de muncă decât cele organizate de către angajator, acestea nefiind limitate la domiciliul salariatului.

– Concret, care este obiectul activităţii, mai extins în cazul muncii la domiciliu?

– Sunt consideraţi salariaţi cu munca la domiciliu acei salariaţi care îndeplinesc, la domiciliul lor, atribuţiile specifice funcţiei pe care o deţin. În vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu ce le revin, salariaţii cu munca la domiciliu îşi stabilesc singuri programul de lucru. Angajatorul este în drept să verifice activitatea salariatului cu munca la domiciliu, în condiţiile stabilite prin contractul individual de muncă, după cum se precizează în Codul muncii la capitolul ce priveşte munca la domiciliu. În schimb, telesalariatul nu poate face chiar orice fel de muncă acasă, pentru că Legea 81 din 2018 arată clar tipurile de activităţi pe care telesalariatul le poate face (acasă sau altundeva): cele folosind tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor.

– Telemunca – ce activităţi poate şi ce activităţi nu poate cuprinde?

– Telemunca nu poate cuprinde decât acele activităţi care se realizează prin intermediul tehnologiei informaţiilor, activităţile de producţie şi altele asemenea fiind excluse, spre deosebire de cazul muncii la domiciliu, care poate implica o paletă mai largă de activităţi. Apoi, legea privind telemunca nu este suficient de clară în ceea ce priveşte posibilitatea la locurile desfăşurării activităţii salariaţilor, să fie exclusiv altele decât cele organizate de către angajator, în timp ce munca la domiciliu poate fi desfăşurată în mod exclusiv la domiciliul salariatului. Oricum ar fi, nu se poate face telemuncă fără tehnologie, chiar dacă se face acasă, sau din orice alt loc. Şi tocmai libertatea părţilor de a stabili unul sau mai multe locuri de desfăşurare a tehnicii face o deosebire importantă faţă de munca la domiciliu. În privinţa asta, am putea spune că telemunca înseamnă mai multă flexibilitate. Angajatul la domiciliu are un program de lucru pe care şi-l stabileşte singur, având libertatea să facă asta, în timp ce telesalariatul – NU, iar orele suplimentare sunt tratate în mod diferit. În ceea ce priveşte programul telesalariatului, acesta va trebui organizat de comun acord cu angajatorul, în timp ce munca la domiciliu, după cum am mai spus, presupune libertatea angajaţilor de a-şi stabili singuri programul de lucru. Spre deosebire de lucrul la domiciliu unde prestarea de ore de muncă suplimentară poate interveni la solicitarea angajatorului chiar şi verbal, în ceea ce priveşte telemunca, munca suplimentară se prestează cu acordul scris cu telesalariatul. De asemenea, legea privind telemunca reglementează obligaţia angajatorului de a lua măsuri specifice menţionate şi în contractul individual de muncă.

– Aşadar, care sunt diferenţele între conţinutul contractelor de muncă?

– La munca la domiciliu, Codul muncii prevede că e necesar ca pe lângă elementele obişnuite, necesare într-un contract de muncă, mai trebuie prevăzute şi alte clauze, şi anume: precizarea expresă că salariatul lucrează la domiciliu; programul în cadrul căruia angajatorul este în drept să controleze activitatea salariatului său şi modalitatea concretă de realizare a controlului; obligaţia angajatorului de a asigura transportul la şi de la domiciliul salariatului, după caz, al materiilor prime şi materialelor pe care le utilizează în activitate, precum şi al produselor finite pe care le realizează.

În Legea 81 din 2018 sunt specificate câteva clauze ce trebuie expres prevăzute în contractul cu telesalariatul: locul sau locurile desfăşurării activităţii de telemuncă, convenite între părţi; modalitatea de evidenţiere a orelor de muncă prestate de telesalariat; responsabilităţile părţilor convenite în funcţie de locul sau locurile desfăşurării activităţii de telemuncă, inclusiv responsabilităţile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă; condiţiile în care angajatorul suportă cheltuielile aferente activităţii în regim de telemuncă.

– Care sunt, conform legilor în vigoare, sancţiunile în cazul în care nu sunt respectate de către angajator clauzele pe care tocmai le-aţi precizat?

– Pentru exceptarea vreuneia dintre clauzele specifice telemuncii (cu excepţia celei care menţionează că se lucrează în regim de telemuncă), angajatorul poate încasa amenzi de 5.000 de lei.

Consemnare de AURELIA ILUŢ