Monumentele istorice nu se construiesc, se moştenesc (V): Unul dintre ultimele joagăre din judeţ care funcţionau cu apă a fost împachetat şi luat pe sus

Acum nu se mai ştie unde este

Joagărul este un ferăstrău cu mai multe pânze drepte care funcţionează alternativ, mecanismul bazându-se pe o roată pusă în funcţiune de apa curgătoare. Un astfel de joagăr era la Voşlăbeni, fiind unul dintre puţinele rămase în judeţ. Acum doi ani, primarul comunei a dat un telefon la Direcţia Judeţeană pentru Cultură pentru a sesiza faptul că nişte persoane au început împachetarea (la propriu) a joagărului, declarat monument istoric.

„Sună a SF – spunea directorul executiv al Direcţiei Judeţene pentru Cultură (DJC) Harghita, Bakos László – dar, împreună cu Poliţia de Patrimoniu, am mers în ziua în care a sunat primarul să vedem ce se întâmplă. Erau 3 oameni acolo care împachetau, iar până am ajuns acolo monumentul era tăiat şi pus pe un TIR. Totul e fotografiat – şi TIR-ul, şi numărul. Le-a explicat colega mea că fapta se încadrează la furt de monument istoric”.

Bakos László preciza că proprietarul de acum doi ani al monumentului cumpărase joagărul de la un bătrân în vârstă de peste 90 de ani. La rândul lui, bătrânul spunea că nu a ştiut că e monument istoric, motiv pentru care l-a vândut (l-a dat cu 3.000 de lei).

O altă problemă – poate şi mai mare – este că după ce a fost încărcat în TIR nimeni nu mai ştie unde se află acest joagăr. După unele informaţii, monumentul ar fi ajuns, prin intermediul unei instituţii publice, în Ungaria, sens în care vor fi demarate cercetări pentru a se afla dacă şi când a trecut vama, cu ce hârtii şi cine l-a cumpărat. Alte informaţii localizau joagărul ca fiind în Sândominic, dar când autorităţile s-au dus la adresa indicată, nu au găsit nimic.

Pentru că povestea de la Voşlăbeni a început prin vânzarea-cumpărarea unui monument istoric, să vedem cum trebuie procedat legal când se doreşte înstrăinarea unui astfel de obiectiv.

Vânzătorul – explica Bakos László – trebuie să anunţe DJC, direcţia urmând a da neexercitarea dreptului de preemţiune. Primul cumpărător trebuie să fie Ministerul Culturii; dacă acesta nu doreşte monumentul, atunci intră în atribuţia primăriei. Abia după ce şi autoritatea locală eliberează un act prin care precizează că nici ea nu vrea monumentul, acesta poate fi cumpărat de noul proprietar.

Cum la Voşlăbeni tot acest traseu a fost ocolit, practic contractul de vânzare-cumpărare este nul.

LIVIU CÂMPEAN

 

 

 

Comentarii:

comentarii