Mihai Suciu: Cuvinte despre oameni la început de Mileniu III | Informația Harghitei - jurnal independent
marți , 19 ianuarie 2021
Home » Cultură » Mihai Suciu: Cuvinte despre oameni la început de Mileniu III
Mihai Suciu: Cuvinte despre oameni la început de Mileniu III

Mihai Suciu: Cuvinte despre oameni la început de Mileniu III

Printr-un concurs de împrejurări rar întâlnite, fragmente sau chiar o variantă integrală a acestei recenzii s-au pierdut definitiv, datorită unor capricii ale bidiviilor electronici, la care s-a încercat geneza materialului, poate şi neatenţiei „jocheilor”. Asta este a cincea variantă şi sper s-o ducă bine, până va ajunge în paginile ziarului.

N-aş fi început cu acest fapt divers, numai că, atunci când mă pregăteam să aştern pe hârtie ultima variantă, rememorând, pe cât posibil, conţinutul celor dispărute, mi-am data seama că, în fapt, era vorba de compoziţii destul de deosebite, ceea ce înseamnă că această nouă carte a lui Mihai Suciu – „Obligaţi timpului lor” – oferă un mare număr de idei, dar şi de caractere, de oameni extrem de deosebiţi, dar care pot fi reuniţi pe cel puţin două criterii: faptul că au trecut prin această lume lăsând – aşa cum zicea un coleg de redacţie – măcar o mică zgârietură pe bolta universului; majoritatea celor prezenţi în cartea lui Mihai au nişte gene comune cu eroii cărţii anterioare a autorului, „Părinţii noştri ţăranii”. Adică, în primul rând, acea metamorfoză care a avut de ce să uimească – cu strămoşi ţărani, multe, multe generaţii, de fapt peste două milenii, odraslele de mai încoace, s-au transformat, „din primul foc”, în intelectuali de clasă, cu o cultură generală admirabilă, fără a mai vorbi de cei deveniţi specialişti de înaltă clasă, în unele cazuri savanţi de anvergură apreciabilă, în ţară şi în lume.

Vom începe trecerea în revistă a câtorva din cei aduşi aproape de noi, de scrierea lui Mihai Suciu, cu un „deschizător al pârtiei” spre cultură şi intelectualitate al voşlăbenilor: eminentul pedagog, istoric, dar şi jurnalist care a fost Teodor Chindea. Extrem de instructiv este faptul că Teodor Chindea a ajuns la acel nivel remarcabil de cultură şi pregătire profesională nu pentru că ar fi manifestat, de timpuriu, aspiraţii de asemenea natură, ci pentru motivul mult mai simplu că un accident, soldat cu sechele fizice, l-a făcut inapt pentru agricultură şi munca câmpului. Fără acea întâmplare, iniţial nefericită, ar fi rămas un ţăran obişnuit, e adevărat, purtând, uneori fără s-o ştie, cum s-a întâmplat cu generaţii şi generaţii, un tezaur de inteligenţă nativă, cu deschidere uimitoare spre ştiinţă şi cultură la prima ocazie favorabilă.

O altă personalitate, cu origini voşlăbenene şi cu o activitate profesională şi didactică remarcabile este profesorul ing. dr. Ion Micu. Eminent specialist silvic, veghetor mulţi ani la integritatea şi sănătatea pădurilor harghitene, Ion Micu este în acelaşi timp un deschizător de drumuri în asimilarea uneia din cele mai recente ramuri a silviculturii, etologia animalelor sălbatice, materie predată la Universitatea silvică din Braşov.

De la Petru Năznean, cel care pentru o nouă viaţă, cu o inimă nouă, a privit moartea în faţă, fără urmă de panică, la Dumitru Fărcaşu ori Ştefan Hruşcă, cei care au reuşit să ne convingă că muzica este o parte organică din noi, trecând pe la cei care, într-o luptă acerbă pentru conservarea fiinţei naţionale, mai au timp şi pentru creaţii artistice ori de altă natură – Gheorghe Vrabie, Glebus Sainciuc, Petar Jankovici, Grigore Coceban – Mihai Suciu a compus, după tipicul mozaicului, un portret remarcabil al unui fragment de conştiinţă şi vieţuire românească, la început de mileniu trei.

Din care iată, spre mirarea noastră, a trecut deja un deceniu şi jumătate.

ŞTEFAN DANCIU

 

P.S.: Nu ştiu dacă sintagma din titlu are vreo legătură cu celebrul slogan al lui Corneliu Zelea Codreanu şi „camarazilor” săi – „Porunca Vremii” – aşa cum am auzit deja câteva insinuări. Chiar aşa de-ar fi, n-are nici o importanţă, titlul lui Mihai Suciu acoperind exact ideile cărţii de faţă. Cât despre cei pomeniţi mai înainte, ca şi în cazul comuniştilor, partea teoretică era minunată, dar materializarea ei lamentabilă. În ambele cazuri!

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.