Puteți susține ziarul Informația Harghitei și, implicit, această pagină de Internet
prin direcționarea către Fundația „Adevărul Harghitei”
a până la 3,5% din impozitul datorat.

Miercurea-Ciuc: Jumătate dintre câinii din adăpostul de la marginea oraşului, abandonaţi de stăpâni | Informația Harghitei - jurnal independent
marți , 19 martie 2024
Home » Societate » Miercurea-Ciuc: Jumătate dintre câinii din adăpostul de la marginea oraşului, abandonaţi de stăpâni
Miercurea-Ciuc: Jumătate dintre câinii din adăpostul de la marginea oraşului, abandonaţi de stăpâni

Miercurea-Ciuc: Jumătate dintre câinii din adăpostul de la marginea oraşului, abandonaţi de stăpâni

Se spune despre câini că sunt cei mai devotaţi companioni. Din ce în ce mai mulţi ajung, însă, pe străzi şi, în cel mai fericit caz, la adăpostul de la marginea oraşului, abandonaţi de proprietari. Sunt câini de toate felurile, pui, tineri şi bătrâni, corcituri sau de rasă. La un moment dat, nu au mai fost pe placul stăpânilor lor.

„E prea mare, e prea mic, latră, are blana scurtă sau prea lungă”

Directorul executiv al Fundaţiei „Pro Animalia”, Száva Emese, ne spune că anul trecut au ajuns în adăpostul de la marginea municipiului Miercurea-Ciuc 477 de câini fără adăpost. Numai 86 dintre aceştia au fost adunaţi de pe străzi de firma Eco-Csík, ceilalţi fiind câini abandonaţi de stăpâni la adăpost, ori lăsaţi pe câmp sau în curţile altor gospodari.

Cei „umani” i-au adus la refugiu, alţii i-au lăsat la poarta acestuia, în pungi de plastic sau în cutii de carton, sau i-au „aruncat peste gard, la câini, şi astfel de cazuri nu sunt rare”.

„Din cei 391 de câini aduşi de persoanele fizice, mai mult de jumătate au fost lăsaţi în adăpost de stăpânii lor, pentru că s-au săturat pur şi simplu de ei. Explicaţiile lor sunt una mai absurdă decât cealaltă: că e prea mare, că e prea mic, că latră, că are blana scurtă sau că e prea lungă, şi nu exagerez”, a declarat Száva Emese.

După ce au fost puşi pe picioare, mulţi au fost adoptaţi în Germania.

În adăpost au rămas, acum, aproximativ 270 de câini. Cei bătrâni, pe care nu-i mai vrea nimeni, sunt trataţi dacă suferă de boli cronice şi sunt eutanasiaţi numai atunci când suferinţa devine dureroasă.

 „În Secuime, animalele sunt tratate primitiv, ca în Evul Mediu”

Pe Száva Emese am găsit-o în mijlocul câinilor de la adăpost. Are „ceva bun” şi câte o mângâiere pentru fiecare. Susţine că „în Secuime, animalele sunt tratate primitiv, ca în Evul Mediu”, în special la sate, „ţinute pe lanţ, în capătul grădinii, ca o sonerie” şi de aceea extrem de rar îşi dă acordul pentru adopţiile locale.

Ne povesteşte că unii dintre câini au fost abandonaţi în stare gravă, din cauza „nepăsării proprietarilor”, care au decis că este mai ieftin să scape de ei. Fiecare are o poveste, consemnată în Registrul de primiri.

Donna este un câine lup de aproximativ 3 ani, tânără şi acum plină de viaţă. A avut o infecţie la un picior, dar era costisitor şi stăpânii au renunţat la ea. Cu trecerea timpului, infecţia „îi ajunsese până la os” şi proprietarii au cerut veterinarului să o eutanasieze, însă medicul nu s-a îndurat şi a dus-o la adăpost, unde a fost tratată timp de 5 luni, până s-a vindecat complet.

Din ţarcul de vizavi ne priveşte reţinut o splendoare de câine ciobănesc alb. Este tânăr şi puternic. A lucrat toată vara pentru stăpânul lui şi, când a venit toamna, a fost abandonat, din cauză că „mănâncă mult”. Câinele are un picior rupt, fractura este veche şi nu se ştie dacă se mai poate face ceva sau va şchiopăta toată viaţa.

Un Amstaff tânăr, cu capul scos pe jumătate dintre gratii, aruncă o privire abătută, ce nu mai are nimic de-a face cu cea de luptător, la doi câini bătrâni care şi-au câştigat dreptul de a se plimba liberi printre padocuri. A fost adus în urmă cu trei ani la adăpost de poliţişti, confiscat de la un stăpân cu probleme neuropsihice, reclamat de vecini.

Iar Jelly este o supravieţuitoare. Avea câteva luni când fost lovită de o maşină în Odorheiu Secuiesc. Un picior i-a fost fracturat „în bucăţele”, iar medicii veterinari au fost nevoiţi să i-l amputeze. „Au adus-o la noi, unde a fost operată încă o dată, la 10 zile după prima intervenţie. A avut hemoragie, era aproape să o pierdem, i s-a făcut transfuzie. După intervenţie, am luat-o acasă timp de o săptămână, apoi a avut probleme cu antibioticele şi milioane de alte mici probleme în următoarele cinci luni. Dar rar am văzut un câine care să lupte atât de mult să trăiască şi voia să fie ajutată”, a istorisit reprezentanta Pro Animalia. Jelly s-a însănătoşit şi vinerea trecută a ajuns în Germania, la noii ei stăpâni.

Schimbarea de mentalitate şi responsabilizarea sunt esenţiale

Száva Emese susţine că „salvarea şi darea câinilor spre adopţie nu se vor sfârşi niciodată”, dacă oamenii nu îşi vor schimba mentalitatea şi atitudinea faţă de aceste animale şi nu vor conştientiza importanţa sterilizării lor.

„Sunt fiinţe, nu obiecte. Toţi locuitorii strigă: să prindeţi câinii vagabonzi!, toată lumea vrea să dispară de pe străzi, dar nimeni nu se gândeşte de unde vin ei şi cine este de vină că au ajuns acolo. Avem legi pentru protecţia animalelor, avem legi pentru sterilizare, pentru de toate avem legi, dar nu avem autorităţi care să controleze aplicarea lor şi nici oameni care să le respecte”, a conchis Száva Emese.

Asociaţia „Pro Animalia” din Miercurea-Ciuc are o colaborare foarte bună cu Fundaţia „Freundeskreis Bruno Pet” din Germania, care finanţează de un deceniu adăpostul de câini de la marginea oraşului. De altfel, majoritatea câinilor abandonaţi ajung în adăposturi din această ţară, de unde sunt adoptaţi de iubitorii de animale impresionaţi de poveştile lor triste. Potrivit statisticilor, 430 de câini trimişi din Miercurea-Ciuc au ajuns anul trecut în Germania.

DANIELA MEZEY

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.