Miercurea-Ciuc: Exploratoarea de talie mondială Uca Marinescu, distinsă cu titlul de „Cetăţean de onoare al comunităţii româneşti din Harghita” | Informația Harghitei - jurnal independent
sâmbătă , 21 aprilie 2018
Home » Societate » Miercurea-Ciuc: Exploratoarea de talie mondială Uca Marinescu, distinsă cu titlul de „Cetăţean de onoare al comunităţii româneşti din Harghita”
Miercurea-Ciuc: Exploratoarea de talie mondială Uca Marinescu, distinsă cu titlul de „Cetăţean de onoare al comunităţii româneşti din Harghita”

Miercurea-Ciuc: Exploratoarea de talie mondială Uca Marinescu, distinsă cu titlul de „Cetăţean de onoare al comunităţii româneşti din Harghita”

  • Urare de bun venit  în limba română la Polul Nord
  • Bunicul papuaş pus la uscat
  • Faţă de polul absolut al frigului, Oymyakon, polul frigului din România este aproape o glumă
  • La Polul Sud şi la Polul Nord Magnetic, gheaţa este atât de clară încât ai senzaţia că te prăbuşeşti în adâncimi

„Multe din expediţiile mele au fost solitare, dar în zonele grele m-am ataşat expediţiilor internaţionale – în cele de la poli, sau de la polul frigului, Oymyakon, unde locuiesc şi trăiesc oameni la minus 71 de grade”, deci polul frigului din România – Harghita – e, din acest punct de vedere, aproape o glumă, a considerat exploratoarea harghiteancă Uca Marinescu la întâlnirea cu admiratorii din Miercurea-Ciuc, organizată de Despărţământul ASTRA Harghita-Covasna.

„În 2001 am primit un mesaj de la Victor Boyarsky, marele explorator rus care a traversat toată Antarctica, în care mă anunţa că ruşii fac o expediţie la Polul Nord. Atunci mi-am vândut maşina, un Oltcit, ca să am bani să plec. Am plecat la Polul Nord cu zece bărbaţi (…) în ultimele zece zile, pentru că nu aveam fonduri. Am avut noroc că expediţia a fost organizată de ruşi, care mi-au spus că mă consideră că fac parte din Republica Moldova şi nu trebuie să mai plătesc taxa internaţională. Momentul-cheie, momentul culminant al vieţii mele a fost înainte de atingerea Polului Nord Geografic. Străbătusem 130 de km pe schiuri şi îmi era foarte greu, mă luptam cu mine şi îmi spuneam în gând că nu trebuia să vin. Pe la ora 14:00, în fiecare zi, făceam o pauză. După 20 de minute trebuia să ne ridicăm şi să plecăm, dar eu nu mă mai puteam ridica de pe sanie. Până la urmă, Victor a venit la mine şi mi-a spus că mai avem numai 1,7 km până la Pol. Era un fleac după tot drumul pe care îl străbătusem. Am început cu toţii să alergăm, dar după 7-800 de metri, eu am început să merg foarte încet, iar Victor a venit iar să mă întrebe ce fac. I-am spus: «Victor, te rog, lasă-mă puţin. Eu sunt atât de fericită că ajung la Pol, încât vreau să merg cât mai încet, pentru ca fericirea să fie cât mai lungă. Lasă-mă să mă bucur că ajung la Pol». Şi am atins Polul!”.

Legat de această expediţie, Uca Marinescu mai are de povestit o surpriză: „La Polul Nord era o staţie de cercetare, dar care conta şi ca punct de graniţă, eram pe teritoriul rusesc, se controlau actele şi eu fireşte că nu aveam viză de intrare. Şi deodată aud în limba română: bine aţi venit doamna Maria Marinescu! Comandantul bazei era moldovean”.

„Am plecat desculţă prin Papua, povesteşte Uca, unde ambasadorul român mi-a dat doi ghizi, Tom şi Jim. Aproape şapte zile am mers pe poteci numai de ei ştiute, am urcat pe munţi, iar la întoarcere m-au întrebat dacă pot să merg în satul lor, am zis da, a urmat  o noapte minunată, au dansat şi cântat la focul veşnic înconjurat de colibe, foc ce nu se stinge niciodată. Apoi unul din ghizi m-a întrebat: Poţi să vii să-l vezi şi pe bunicul meu? Am zis da, şi m-a dus afară din sat, într-o căsuţă mică de lemn, unde bunicul lui era pus la uscat”.

„Când am făcut expediţia la la Polul Sud Geografic m-am dus singură până în Punta Arenas, şi m-am lipit unui grup format din doi americani, un neamţ, o sud-africană şi un canadian. A fost foarte greu. Eu pe undeva eram mai sigură pe mine, mi-am spus că dacă am fost la Polul Nord Geografic, aici o să îmi fie mai uşor. Dar nu a fost aşa, deoarece Podişul Antarctic pe care am mers spre Polul Sud Geografic era la 3.000 m altitudine, ori efortul fizic şi frigul sunt mai pronunţate. Au fost şi nişte zile cu viscol cumplit, în care trebuia să ieşi cam la 40 de minute să-ţi deszăpezeşti cortul. A fost foarte grea expediţia, dar astfel am ajuns să am doi Poli!”.

Pe ultimii 50 de kilometri spre Polul Sud, gheaţa este clară până la o mare profunzime, ceea ce îţi dă impresia că te prăbuşeşti în hău, a povestit Uca. Interesant este că aceeaşi senzaţie a avut-o şi la Polul Nord Magnetic, unde ai impresia că gheaţa se surpă sub picioare, „ai şi senzaţia că treci pe sub ceva. Eu am avut impresia că trec pe sub o boltă. Prima dată am crezut că am halucinaţii. Noi, din când în când, ne depăşeam unul pe celălalt, pentru că mergeam în şir, şi în momentul acela mă depăşea un chinez, care şi el a făcut acelaşi gest – s-a aplecat. Atunci am spus că nu simt numai eu asta. În grupul nostru era un savant, Viktor Serov, un om de ştiinţă care a cercetat interacţiunea între forţele magnetice ale Polului Geografic Nord şi Polului Nord Magnetic şi care ne-a explicat ce se întâmplă”.

Performanţele doamnei Uca Marinescu pot fi rezumate doar prin superlative. Este prima româncă ajunsă în Antarctica, prima româncă, cea de-a treia femeie din lume şi prima din lume ca vârstă care a ajuns la Polul Nord şi Polul Sud pe schiuri, la peste 60 de ani.

Pentru toate acestea, conducerea Despărţământului ASTRA Harghita-Covasna a considerat că merită să primească titlul de Cetăţean de onoare al comunităţii româneşti din Harghita, care i-a şi fost înmânat în mod  festiv în cadrul manifestării care a avut loc în Sala de marmură a Casei Artelor din Miercurea-Ciuc, în textul Laudatio citit de prof. Maria Grecu de la Colegiul Naţional „Octavian Goga” spunându-se, printre altele: „Dacă există undeva, deasupra noastră, forţe care călăuzesc existenţele spre mari împliniri, atunci Uca Marinescu se află sub semnul lor, scrutând orizonturile asemenea unui pescăruş arctic, aşa cum – atât de frumos – a fost supranumită de un şaman tibetan.

Tricolorul românesc a însoţit-o pretutindeni, în periplurile sale, ca semn al păstrării şi transmiterii valorilor româneşti, ca semn al demnităţii de a fi român. Cu asemenea purtători de stindard, renumele bun al românilor este trimis în cele patru zări. Putem spune deci, fără a ezita, că Uca Marinescu este o personalitate care face cinste ţării şi comunităţii noastre, fapt pentru care, stimată doamnă Maria Uca Marinescu, vă mulţumim şi vă dorim viaţă îndelungată, cu multe împliniri pe plan profesional şi personal”.

Ar mai fi de spus, pe lângă multe altele, că în 2002, Ucăi Marinescu i-a fost acordat Ordinul „Pentru Merit” în grad de Ofiţer, că este membră a Societăţii Române de Geografie, colaboratoare a Muzeului de Ştiinţele Naturii „Grigore Antipa” şi a Institutului de Cercetări Antropologice al Academiei Române, precum şi membră a Asociaţiei Americane de Geografie.

Uca Marinescu este a patra persoană căreia i se acordă distincţia de Cetăţean de onoare al comunităţii româneşti din Harghita, de la instituirea acesteia, în decembrie 2017.

Consemnare de M. GROZA

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*