duminică , 17 decembrie 2017
Home » Cultură » Memoria poetului aduce poezia la suprafaţă
Memoria poetului aduce poezia la suprafaţă

Memoria poetului aduce poezia la suprafaţă

O sărbătoare caldă şi emoţionantă a fost găzduită săptămâna trecută de Cercul Militar din Miercurea-Ciuc. Prilejul l-a constituit premierea laureaţilor concursului naţional de literatură „Sub semnul amintirii – Jenică Andrei”, ediţia a V-a.

A fost o după-amiază binecuvântată în care muzica s-a împletit cu poezia, cu evocarea celui care a dat numele concursului şi a cărui personalitate şi dimensiune spirituală a fost evocată cu căldură şi nostalgie atât de prezentatorul manifestării, Gigi Filip, cât şi de membrii juriului concursului – Ramona Moldovan, Geta Mănilă, Ştefan Danciu, Ionel Simota. Cuvinte emoţionante a rostit şi prefectul judeţului Harghita, Adrian Jean Andrei, nimeni altul decât fiul poetului.

„Valoarea nu aşteaptă numărul anilor”, zice dictonul, adevăr probat şi cu ocazia evenimentului de care vorbim. Ne gândim în primul rând la Mara Otvoş, care a deschis partea muzicală a manifestării şi care, la cei 14 ani, uimeşte atât prin calităţile interpretative, cât şi prin vocea ei de o frumuseţe rară. Mara poate cânta cu aceeaşi siguranţă muzică uşoară, populară – sau poate interpreta la vioară muzică clasică. La vârsta fragedă de care pomeneam, Mara are o adevărată colecţie de premii la concursurile muzicale, cele mai multe fiind premii de excelenţă. Nu prea departe de vârsta Marei este şi Codruţa Maftei, o altă fată cu o voce şi o prezenţă scenică admirabile, deja îndrăgită şi apreciată de mulţi cenaclişti. Ambele interprete au fost premiate cu această ocazie de către Cenaclul „Buna Vestire”.

Pentru a încheia referirile la partea muzicală, vom semnala şi evoluţia admirabilă pe scenă a doi interpreţi foarte tineri, Larisa Caia, o voce care promite foarte mult şi Pavel Rician, un saxofonist în devenire.

O premieră a acestui an l-a constituit faptul că Cenaclul „Buna Vestire” a fost ajutat în stimularea tinerilor creatori laureaţi de către societatea ASTRA, care, în plus, prin intermediul preşedintelui Despărţământului Covasna-Harghita, prof. Irina Groza, a premiat-o pe d-na profesoară Anda Elena Ianoşi, directoarea Şcolii Gimnaziale „Miron Cristea” din Topliţa, unitatea cu cei mai mulţi participanţi la concurs. Şase din cei şapte premiaţi au provenit de la respectiva unitate de învăţământ. Este încă un exemplu elocvent despre ce se poate realiza atunci când meseria de dascăl nu este tratată ca o obligaţie funcţionărească, ci ca pe o chemare. Un apostolat.

Şi acum să parcurgem lista premiaţilor:

Proză: Premiul I – Georgiana Asandei; Premiul II – Evelin Tamaş; Premiul III – Oana Maria Coja.

Poezie: Premiul I – Oana Maria Coja; Premiul II – Larisa Caia; Premiul III – Cristina Dobrean.

Premiul special al concursului a revenit lui Mihnea DIACONU.

La acest băiat ne vom opri ceva vreme, deoarece este un talent autentic, despre care vom mai auzi în mod sigur.

Ca să vă faceţi o idee despre personalitatea lui, să vedem puţin cum… se vede el însuşi:

Sunt Mihnea Diaconu. În certificat scrie Nicuşor. Şi numele ăsta mă va urmări şi când voi fi Moş Nicuşor. Am mai crescut un an de când, la acelaşi concurs, am luat locul I pentru creaţie în versuri. Am schimbat tema scrierilor mele. Nu mi-am schimbat statutul de singur la mama, dar am lăsat deoparte ceea ce mă supăra (indiferenţa tatălui). Acum atac toamna, mă dezlănţui împotriva iernii şi mă cam încearcă sentimente până mai ieri străine. Sunt elev în clasa a X-a la Colegiul Naţional Mihai Eminescu Topliţa.

Pentru a „gusta” din poezia lui Mihnea, vom reproduce, în cele ce urmează, versurile următoare:

Peisaj rece

Pierită-ntre ramuri,
Felia de lună
Strecoară o rază
Crăpată de brumă,
Pe câmpul sălbatic,
De ger împietrit.
El râde-n cristale
Şi pacea-mpietreşte.
Sub talpa-mi tocită
Nisipul scrâşneşte.
Mi-e teamă de pacea
Tărâmului mut
Când cerul şi valul
Se topesc în sărut.
E larg prea înaltul
Peste josul pământ!
L-apasă cu pieptul
Şi-l rupe plângând.
Pământu-şi deschide
Mari guri către hău,
Mi-e teamă şi-n sânge.
Şi plâng. Şi mi-e rău!
În umbrele nopţii,
Dorinţe s-aprind
Şi semnele ude
Pe tărâm se întind.
Un fulger planează
Desene făcând
Pe cerul ce-ndeasă
Lumini în pământ.

Nu sunt prea multe de zis. Ceea ce iese din condeiul lui Mihnea este Poezie, cu P mare. Nimic nu pare căutat, totul izvorăşte natural şi uşor, nu poţi schima locul nici unei virgule.

O mică sugestie: ar fi foarte profitabil, pentru tânărul poet, ca şi pentru cititori, ca versurile lui să-şi găsească cât mai repede locul într-un volum.

În încheiere aş spune că în cazul în care concursul naţional de Literatură „In memoriam – Andrei Jenică” l-ar fi descoperit doar pe Mihnea Diaconu, tot ar fi meritat efortul de a-l organiza.

ŞTEFAN DANCIU

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*