Lupta pentru Topliţa: astăzi, Constantin Păşcan

Pentru Primăria municipiului Topliţa s-au înscris 8 candidaţi: Constantin Păşcan – PRO România; Ludovic Manolache – independent; Dumitru Olariu – PSD; Bodor Attila Béla – UDMR; Stelu Platon – PNL; Horaţiu Sever Nicu Hirişcău – PMP; Mihai-Achim Calinovici – Alianţa USR PLUS; Ovidiu Jimborean – independent.

Am reuşit să le luăm tuturor candidaţilor un interviu, iar în următoarele numere vom încerca să vedem cu ce gânduri s-a lansat fiecare în cursa electorală şi ce poate oferi oraşului dacă va ajunge primar. Precizăm că tuturor le-am adresat aceleaşi întrebări şi nici unul dintre candidaţi nu a cunoscut răspunsurile contracandidaţilor.

Continuăm seria de interviuri cu Constantin Păşcan, candidat din partea PRO România.

– Una dintre întrebările cele mai des adresate în această perioadă este „de ce v-aţi hotărât să candidaţi?”. Aşadar, ce v-a determinat să candidaţi pentru funcţia de primar al municipiului Topliţa?

– Fiind topliţean, m-am hotărât să candidez datorită faptului că sunt lucruri care nu-mi plac şi care aş vrea, prin influenţa asupra consiliului, ca primar, să schimb o parte din ele. Nu sunt naiv să spun că o să fac minuni, că o să transform Topliţa într-un oraş extraordinar, înfloritor economic. Dar se pot amortiza multe lucruri care nu sunt plăcute.

Un alt aspect care m-a făcut să candidez a fost încrederea celor de la Pro România şi dorinţa lor de a mă împinge în faţă, spunând că am un oarecare respect în comunitate, că lumea mă apreciază.

Acestea sunt cele două motive care m-au determinat să candidez, cu toate că după ’90, având o funcţie în fostul combinat, fiind foarte cunoscut şi eram – expresia nu e academică – pe val atunci, mi s-a propus de multe ori să candidez pentru diferite funcţii. Nu am vrut pentru că îmi dădeam seama că nu o să pot face mare lucru dacă nu exista conjunctura politică necesară.

– Dacă veţi ajunge primar, care vor fi cele mai importante probleme asupra cărora vă veţi îndrepta atenţia cu prioritate?

– Cu prioritate, şi nu neapărat în ordinea importanţei, acele lucruri pe care le spune toată lumea: să termin cu anvelopatul blocurilor, cu canalizările, cu reparatul şoselelor, a drumurilor, uliţelor.

Mai mult de atât, ceea ce văd că e un mare impediment pentru proprietarii de terenuri: repararea drumurilor către terenurile agricole de pe dealuri unde oamenii nu pot să ajungă să-şi muncească pământul şi găsirea unor soluţii de a se face drumuri pentru că sunt discuţii între proprietari că se trece dintr-o proprietate pe alta.

O altă problemă pe care aş vrea să o soluţionez este cea a rromilor. La noi, sporul natural al lor e fantastic de mare. Faptul că din secuime au fost alungaţi şi bine primiţi la Topliţa, nu au condiţiile necesare: nu au case, cresc în colibe, nu au acces la apă, la canal. Mi-ar plăcea să găsesc o soluţie să se construiască case, mai mari sau mai mici, în funcţie de numărul care sunt în familie, făcut un cartier acolo unde locuiesc acum – făcută o extindere a zonei, pentru că sunt nişte terenuri pe care proprietarii vor să le vândă pentru că nu pot să le folosească tot datorită rromilor – cu acces la canal, la apă şi cu locuinţe care să rămână în proprietatea primăriei sau a celui cu care ar face primăria un contract, ca să poţi – cuvântul nu e tocmai ortodox – să-i ai la mână ca să întreţină ceea ce primesc şi să ai posibilitatea să-i scoţi dacă ei nu-şi onorează îndatoririle de curăţenie, de întreţinere a locuinţei.

– Se tot discută despre locuri de muncă, dar, din câte ştiu, una dintre condiţiile ca un investitor să meargă într-o zonă este şi forţa de muncă de acolo. În condiţiile unui municipiu fără universităţi care să asigure o forţă de muncă cu specializări superioare, cu o parte din oraş având un profil rural, care credeţi că ar trebui să fie domeniile economice spre care ar trebui să se orienteze Topliţa şi în care ar putea atrage investitori? Care sunt principalele atuuri pe care municipalitatea le-ar putea pune pe masă şi i-ar determina pe angajatori să vină în Topliţa?

– Dumneavoastră aţi punctat pe cei cu studii superioare. Cu studii superioare, vă spun că avem o mulţime de tineret. Cât de bine pregătiţi sunt, asta lasă un semn de întrebare. Problema e că nu prea mai există forţă de muncă în Topliţa. Vă spun ca proprietar de terenuri, ca un om care a investit şi prelucrează lemn că nu ai, din păcate, cu cine să lucrezi; lumea care este aptă de muncă, care este cât de cât calificată profesional, din păcate, e plecată.

După părerea mea, atuurile Topliţei ar fi turismul, cu ceea ce înseamnă infrastructura, cu oameni pregătiţi în HoReCa. Natura ne dă un relief plăcut, păduri frumoase, iar cu drumuri aranjate şi personal pregătit profesional, cred că s-ar face un pas important în industria turismului. Şi dau exemplu pârtia de schi cu tot ce e acolo. S-ar putea face şi alte pârtii de schi, pentru că asta e neîncăpătoare, s-ar putea face pensiuni.

Un alt domeniu în care s-ar putea face o dezvoltare importantă a zonei rămâne ceea ce a fost dintotdeauna, industria lemnului. Nu industria lemnului în care să tăiem mii, sute de mii de metri cubi de buştean, să-l încărcăm în vagoane şi să-l trimitem la export, să luăm bani ca materie primă. O industrie a lemnului aşa cum era cândva, în care să exploatezi lemnul, să-l prelucrezi superior şi să-l dai la stadiul, cel puţin, de semifabricat, dacă nu de produs finit.

– Prin statutul de municipiu, Topliţa e centru de polarizare pentru comunele din vecinătate. Însă, de la 100 de km, se observă că localităţile din nordul judeţului nu prea conlucrează, majoritatea proiectelor şi ideilor fiind de sine stătătoare, concentrându-se doar pe o comună sau oraş. Credeţi că ar trebui ca Topliţa să devină mai mult decât un centru de polarizare, poate un lider al localităţilor din nord şi să încerce să iniţieze mai multe proiecte comune care să contribuie la dezvoltarea zonei?

– Categoric, da. Topliţa rămâne centru de polarizare. Dar, din ceea ce cunosc, din discuţiile pe care le-am avut cu edilii care sunt şi care au fost înainte, într-adevăr, a existat o colaborare bunicică în primii ani de după ’90, dar acum nu mai există una grozavă între localităţile limitrofe şi municipiul Topliţa.

Ar trebui făcută o organizare, ceva de genul unei comisii zonale, să fie câte un reprezentant din fiecare localitate cu o aşa-zisă, impropriu spus, reşedinţă la Topliţa, care să aibă programe comune, care să acceseze bani comuni şi să aibă obiective comune la care să lucreze.

Am un respect deosebit pentru primarii din Subcetate şi Gălăuţaş care au găsit modalitatea de a face un drum secundar între cele două localităţi peste dealuri. Culmea, e şi o atracţie turistică pentru mulţi dintre noi. S-a realizat şi un acces la proprietăţile pe care le au oamenii din cele două localităţi. Şi am observat o tendinţă de revenire a tineretului la acele gospodării lăsate în părăsire până acum. Ce mult contează drumul, ce mult contează să ai asfalt… Şi dacă s-ar trage – şi am înţeles că se studiază şi problema asta – şi energie electrică, canal şi apă, cred că s-ar repopula zona respectivă.

– Una dintre nemulţumirile locuitorilor este relaţia cu publicul din cadrul unor compartimente ale primăriei. Cum credeţi că s-ar îmbunătăţi imaginea primăriei în ochii topliţenilor?

– Relaţiile funcţionarului public cu cel care vine la ghişeu, în primul rând, ţine de educaţie, de cei 7 ani de acasă. Un om educat întotdeauna va şti să vorbească, să comunice aşa cum trebuie cu cetăţeanul.

Dacă nu există educaţie, atunci trebuie făcut altceva. Trebuie să avem grijă pe cine angajăm la primărie, cât este de competent profesional – chiar dacă se dă un examen, de multe ori poate să fie aşa cum este ca să ne băgăm oamenii care trebuie să intre.

E vorba şi de control: în momentul în care am mai multe sesizări din partea cuiva, dacă observ că acel funcţionar public nu ştie să-şi facă datoria, consider că organul competent din primărie, inclusiv primarul, fără să încălcăm legislaţia muncii, să-l înlocuiască.

O altă latură pentru a simplifica este de a lucra mai mult altfel; există acum calculator, există software pentru a organiza şi uşura munca din primărie, nefiind obligatoriu să recurgem la funcţionarul public.

Repet: trebuie un om competent, educat, care să ştie să comunice, trebuie urmărit – în sensul frumos al cuvântului – de cineva, trebuie văzute sesizările care sunt şi dacă sunt obiective, iar dacă nu există nici o reacţie din partea lui, trebuie înlocuit.

– În ţară, oraşele au „declarat război” garajelor, majoritatea fiind demolate pe considerente de aspect urban. După ce gazul se va introduce şi în Topliţa, veţi avea curaj să puneţi în discuţie demolarea construcţiilor din jurul blocurilor care adăpostesc lemnele de foc şi care nu fac cinste peisajului urban?

– O altă problemă care mă deranjează şi în care de mulţi ani de zile am încercat să găsesc o soluţie şi ştiu că la Gheorgheni exista, la un moment, era înfiinţarea centralelor de bloc. Să nu ne gândim că încălzim un singur bloc cu ele – poate încălzim două, poate 3 dacă sunt apropiate. Găsirea unei soluţii de a folosi combustibil pe care-l avem la îndemână şi a încălzi blocurile.

Vă răspund la întrebare, cu toate că nu e bine să fiu categoric: da, sunt pentru a desfiinţa tot ce arată urât într-un oraş şi ceea ce nu e normalitate, cum sunt acele depozite de lemne între blocuri; da, le-aş desfiinţa.

Dar, în locul lor trebuie să găsim o soluţie: de a face ceva pe lângă primărie care să se ocupe de încălzirea acelor locuinţe şi de apă caldă.

Este o întrebare dificilă şi un lucru dificil de rezolvat. Dar, în concluzie, eu consider că acele centrale de bloc sunt optimul rezolvării acestei situaţii. Şi atunci ar dispărea aceste depozite de lemn.

– Sunteţi pentru revenirea Topliţei la statutul de oraş sau rămânerii la cel de municipiu?

– Sincer, pe mine m-a surprins când a fost declarat municipiu. Nu ştiu dacă aş vrea revenirea municipiului la statutul de oraş. Nu ştiu. De ce nu ştiu? Pentru că, spre ruşinea mea, nu am studiat foarte bine şi nu ştiu care ar fi plusul de finanţare de la Guvern, câţi bani am pierde sau am câştiga dacă am redeveni oraş. Ar trebui să am un studiu clar, precis, să fac o balanţă dacă am de câştigat sau am de pierdut dacă fac schimbarea asta.

– De ce ar trebui să vă voteze lumea? Ce vă recomandă pentru funcţia de primar?

– Sper că nu greşesc, din limba latină primar înseamnă primul care ară. Mergând mai departe, consider că cel care trebuie să fie primar, în primul rând, nu trebuie să aibă neapărat culoare politică. Chiar mi-ar plăcea să câştige primăria cineva independent, nu la noi, oriunde, dar să fie primar, primul gospodar, cel mai bun gospodar.

Dacă vrei să pui primar un om, trebuie să te uiţi ce a făcut el într-o viaţă, cât de bun gospodar este – dacă un om e gospodar la el în curte, dacă e gospodar la casa lui, dacă se trage dintr-o familie de gospodari şi el va fi gospodar şi va lăsa ceva în urma lui.

De ce ar trebui să mă aleagă lumea ca primar? Pentru că de mic copil am trăit într-o familie în care s-a muncit foarte mult, într-o familie – o spun cu toată tăria şi nu mi-e ruşine să o fac – de oameni muncitori, serioşi, fără pată, fără a fi arătaţi cu degetul şi acelaşi lucru am încercat să fac şi eu: am construit, la viaţa mea, case, mi-am îngrijit terenurile, mi-am făcut o firmă privată care, din păcate acum merge mai rău din cauza economiei şi pandemiei, dar toată viaţa am încercat să-mi câştig banul cinstit şi corect.

Nimeni nu are ce să-mi reproşeze şi pe unde am trecut – şef de birou în combinat, director în cultură – am lăsat în urma mea lucruri care au fost palpabile, s-au văzut şi s-a făcut schimbare.

De asta am încredere că şi ca primar aş putea să fac nişte schimbări în urbea mea, în municipiul Topliţa.

Consemnare de LIVIU CÂMPEAN

Comentarii:

comentarii