„Lunga istorie a unor clipe” îşi întâmpină cititorii… | Informația Harghitei - jurnal independent
marți , 25 iunie 2019
Home » Cultură » „Lunga istorie a unor clipe” îşi întâmpină cititorii…
<i>„Lunga istorie a unor clipe”</i> îşi întâmpină cititorii…

„Lunga istorie a unor clipe” îşi întâmpină cititorii…

Un proiect din anul trecut s-a materializat de curând la Editura Eurocarpatica din Sfântu Gheorghe. Aici, de-a lungul timpului au fost tipărite o sumedenii de volume. Acestea au fost semnate de autorii judeţelor Covasna, Harghita, Mureş, dar şi de personalităţi din ţară şi străinătate. De data aceasta venim în întâmpinarea iubitorilor de poezie cu reeditarea cărţii Danei Buzoianu – Lunga istorie a unor clipe – într-o formă adăugită şi îmbunătăţită estetic, satisfăcând dorinţele celor care n-au avut parte de ea acum cinci ani. Ne adresăm şi persoanelor care mai cred în această încântătoare şi emancipată „liturghie” – poezia, care te dezmiardă şi te cucereşte, devenind… „refugiu în cugetarea naturală a omului”.

Prefaţa acestui volum ne aparţine, purtând titlul Poeta luminii din vis şi a umbrei trăirii…, postfaţa poartă semnătura lui Virgil Şerbu Cisteianu, din Alba Iulia. Am păstrat şi medalionul Drumuri neştiute de cuvânt a poetei meleagurilor noastre, Georgeta Mănilă. Cele 117 pagini ale cărţii cuprind „povestea” creaţiilor autoarei, înşirate în 85 de sensibilităţi lirice, care te întâmpină prin slovă şi sunet… Cititorul va desprinde minunile ascunse într-un suflet candid, bogat şi neliniştit, încărcat de realităţi nebuloase scoase la vedere pentru a se limpezi şi a fi cunoscute şi de alţii. Sentimentele, pasiunile, visurile şi ideile sale au frumuseţe şi prospeţime, presărate cu metafore tandre, uneori surprinzătoare.

Se spune că oglinda este locul de întâlnire cu tine însuţi. Ea te redă aşa cum apari. Aşa o văd pe Dana Buzoianu, ca o apariţie încărcată cu un plin sufletesc, care se frământă, se caută, îşi pune întrebări şi-şi dă întâlniri, meditează la clipele trecute, la cele ce vor veni… Conştientă de valoarea şi misterul cuvântului ca funcţie şi semnificaţie estetică, în poemele sale sinceritatea şi discreţia mesajelor se desprind din acel sentiment de plenitudine, din starea euforică, a vocii „profunzimilor”. Poezia ei nu este „nici statuie” şi nici „notă muzicală”, suflul creaţiei „luminează” armonia lumii, frumuseţea morală a omului, reveriile şi idealurile sale.

Nicolae BUCUR

Din cartea privită şi concepută ca emanaţie a sufletului, dar şi a raţiunii, oferim cititorilor noştri aceste poeme.

Viaţa la mal

Filele cărţii mele
Mai au câte un semn
Lăsat spre retrăire
Acolo unde au rămas
Capitole neînţelese
Şi unde placa se învârte în gol
Pe aceeaşi notă veche
Dintr-un concert de amatori,
Cântat după ureche…

 

Nu mai eşti

Nu mai eşti şi totuşi seara
În memoria adormită,
Firul roşu scânteiază
O durere abia simţită…
Nu mai eşti şi totuşi astăzi
Din genunea amintirii,
Vârf de stâncă va răsare,
O iubire a neîmplinirii…
Nu mai eşti şi-ntotdeauna
Îmi va fi seninătatea
De un nor acoperită…

 

Vară medievală 

Nu voi mai scrie o vreme poezii,
Păstrate şi închise într-o scoică,
Să fie ceas ce-n orele târzii,
Tăcerile ca pietrele le mişcă…

Nu voi mai scrie o vreme poezii,
Şi-n locul meu voi,
Ai lui Shakespeare menestreli,
Cântaţi, cântaţi tristeţea acestei veri…

 

Regenerare

Când Dumnezeu şi-a lăsat o clipă
Fruntea tristă în palme,
Lumea a început să se învârtă invers,
Destrămându-se timpul în opriri
Şi spaţiul în scurte năluciri…
De haos, îngeri mari cât cerurile,
Veniră să aşeze în tipare noi,
Materia umplută cu Lumină
Şi nu a mai fost niciodată tristeţe…

Dana BUZOIANU

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.