La Tulgheş s-a înfiinţat prima Academie a Iei din România

Prin aceasta se doreşte păstrarea identităţii naţionale, iar în comuna harghiteană, doritorii vor putea învăţa să ţeasă şi să coase o ie autentică

Iniţiativa înfiinţării unei asemenea academii în comuna din nordul judeţului Harghita, la limita cu Neamţul, a avut-o o localnică, Cristina Timariu. Aceasta spunea că „IA AcademIA” este, practic, o infrastructură a sufletului tulgheşenilor, dar şi a românilor din Harghita. „IA AcademIA – explica Cristina Timariu – este momentul de la care pornim pentru a concretiza păstrarea tradiţiilor, păstrarea identităţii naţionale pentru a trage un semnal de alarmă că trebuie să fim respectaţi ca naţiune pentru a nu mai permite nimănui să ne fure identitatea, modelele, pentru a nu mai vedea designeri care ne fură ia, ne fură tradiţia şi identitatea, până la urmă”.

În cadrul acestei academii, în primul rând, se vor organiza ateliere de lucru. „Profesoarele noastre, meşterele populare, mâinile acestea măiastre vor învăţa pe cei doritori şi pe cei care se vor înscrie în acest program, IA AcademIA, să ţeasă, să coasă, să ne întoarcem la meşteşugul original”, spunea iniţiatoarea unuia dintre cele mai importante proiecte culturale de păstrare a tradiţiilor româneşti din judeţul Harghita.

Cristina Timariu a mai precizat că din Tulgheş nu vor pleca iile vechi, care au deja o valoare inestimabilă, ci doar cele noi, care se vor crea în cadrul acestei academii, dar care vor avea modele autentice. Astfel, „ia de Tulgheş va fi înregistrată ca marcă oficială şi sperăm ca Tulgheşul, în curând, să fie un centru de creaţie şi învăţare pentru toţi cei care doresc să reînveţe să fie români în Harghita”, conchidea Cristina Timariu.

Cu ocazia punerii bazei academiei de la Tulgheş, comuna harghiteană a organizat şi o dezbatere a cărui subiect a fost ia românească şi la care au participat localnici îmbrăcaţi în costume populare, dar şi o serie de invitaţi: Agnes Toma (designer), Andreea Tacu (Muzeul Naţional al Literaturii Române, Iaşi), Ionel Simota (poet, Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Braşov şi Asociaţia Cenaclului Literar „Buna Vestire” din Miercurea-Ciuc), Florentina Buzenschi (Muzeul de Istorie şi Etnografie Piatra Neamţ), Roxana Diaconu (Muzeul de Istorie şi Etnografie Târgu Neamţ), Andreea Diana Tănăsescu (La Blouse Roumanie), Nicolae Bucur (profesor), Gheorghe Bordea (viceprimar); au mai fost Stelian Busuioc (profesor), Toni Ceangalău (autor al cărţii „Evadat din Siberia”).

Evenimentul de luni, de la Tulgheş, a fost deschis de o micuţă interpretă locală, Ioana Olaru, care are câştigate câteva premii naţionale la Arad şi Pângăraţi.

În cadrul acestei dezbateri, Roxana Diaconu, din cadrul Muzeului de Istorie şi Etnografie Târgu Neamţ, spunea că se poate vorbi de ie doar atunci când ea este făcută din pasiuni şi a condamnat atitudinea unor televiziuni care de Ziua Iei, pe 24 iunie, promovau iile făcute la maşină. În acest sens, se întreba Roxana Diaconu, care ar mai fi rostul meşterelor populare?

Apoi, Florentina Buzenschi, din cadrul Muzeului de Istorie şi Etnografie Piatra Neamţ, a vorbit despre iile din judeţul Neamţ, prezentând caracteristicile din mai multe comune şi zone.

Vânzarea iei este ca şi cum ai vinde buletinul sau actele bunicilor

În urmă cu ani s-a născut, pe Internet, o comunitate denumită La Blouse Roumanie. Iniţiatoarea este Andreea Diana Tănăsescu, iar într-un timp relativ scurt aceasta s-a transformat într-o mişcare culturală şi identitară care a demonstrat că imposibilul de a povesti lumii despre portul tradiţional românesc a devenit posibil.

„După 5 ani de la declanşarea Zilei Universale a Iei – spunea Andreea Diana Tănăsescu – vin la Tulgheş şi îi mulţumesc Cristinei că acea comunitate pe care noi, de multe ori, la Bucureşti o auzim doar în poveşti, există în toată regula, este aici, în inima României, şi cred că de aici va pleca următorul mare curent cultural, spiritual, economic, acela de a ne recupera patrimoniul şi identitatea şi de a o transmite mai departe”.

Pornind de la definiţia tradiţiei – înseamnă a înmâna, a da mai departe, înseamnă transmiterea continuă a unui conţinut cultural de-a lungul istoriei, de la un eveniment generator sau un trecut imemorial – Andreea Tănăsescu spunea că „tradiţia nu este un concept mort, tradiţia este un concept atât de viu, cum nu ne putem imagina, pentru că ea trebuie transmisă mai departe, deci noi avem această mare obligaţie de a o îmbogăţi, de a o transmite. Şi cum altfel ar putea fi realizat acest deziderat decât prin crearea, într-adevăr, a unui centru de textile tradiţional, denumit Academia Iei?”.

„E foarte important ca acest nou concept de a transmite tradiţia mai departe, denumit IA AcademIA de la Tulgheş – continua Andreea Tănăsescu – să însemne, în primul rând, un centru de cercetare. E foarte important, pentru că în ultimii 45 de ani, şi chiar în ultimii 100 de ani, s-a pierdut foarte mult din ceea ce înseamnă identitate şi cunoaştere tradiţională. Şi nu vorbesc doar de perioada comunistă, ci vorbesc de momentul apariţiei aparatului de fotografiat, al camerei de luat vederi – atunci oamenii au început să preia de la unii la alţii şi lucrurile s-au schimbat un pic. Dar iată că după aproape 100 de ani ne trezim, începem să recuperăm ceea ce strămoşii noştri ne-au transmis”.

Făcând comparaţie cu vânzarea identităţii, ea a criticat vânzarea iilor vechi. „Când deschidem lăzile de zestre nu trebuie să vindem (iile – n.a.). Chiar vă recomand, mai bine le donaţi unui muzeu etnografic, unui centru de textile tradiţionale, dar nu le mai vindeţi, pentru că vă vindeţi identitatea; e ca şi cum v-aţi vinde buletinul, paşaportul, actele bunicilor, au aceeaşi însemnătate. Întâi trebuie să le cercetăm, pe urmă fiecare e liber să facă ce vrea”.

Iar această cercetare de care vorbea Tănăsescu trebuie făcută pe mai multe paliere. Ar trebui făcută o cercetare etnografică, mai ales că Tulgheşul se află la confluenţa dintre două regiuni istorice, Transilvania şi Moldova. Apoi este nevoie şi de o cercetare textilă, fiind important de recuperat tehnicile de cusut şi de ţesut. Este nevoie şi de o cercetare semiotică, pentru că până acum au fost studiate prea puţin semnele de identitate şi nu se ştiu multe lucruri despre ele. Andreea Tănăsescu amintea chiar şi de o cercetare spirituală, dar şi de una economică, pentru că degeaba se discută şi se fac planuri dacă nu se găsesc modele sustenabile prin care să se transmită tradiţia mai departe.

O lege pentru ca ia să nu mai fie „furată” de marii creatori de modă. Un cojoc din Bihor se vinde cu 5-600 de euro, unul identic produs de Dior costă 15.000 de euro

Tot în cadrul dezbaterii de la Tulgheş s-a vorbit şi despre necesitatea unor legi care să protejeze patrimoniul textil, deoarece în lipsa unui cadru legislativ ne putem trezi că peste câţiva ani să avem nevoie de aprobări pentru a ne face ia ori cojocul nostru.

Iar Andreea Tănăsescu a dat două exemple în acest sens. Prima întâmplare a avut-o în prim-plan pe o creatoare de modă din SUA care deţine peste 150 de magazine în întreaga lume. Aceasta a copiat „unu la unu” un suman de Tismana din timpul Reginei Maria. Copierea s-a făcut după un suman existent la Muzeul Metropolitan din New York. După ce a realizat imitaţia, produsul a fost promovat ca fiind de inspiraţie africană. Iniţiatoarea mişcării Le Blouse Romaine spunea că a căutat pe Internet modele, dar rezultatul a fost unul negativ; în acelaşi timp, un etnograf a asigurat-o că este un model balcanic.

„În Muzeul Metropolitan – spunea Tănăsescu – exista acel suman cu specificaţia românesc şi atunci am avut curajul să pun această informaţie pe Facebook, adresându-i doamnei creatoare o scrisoare prin care am rugat-o să rectifice descrierea produsului ca fiind românesc. (…) Momentul când am publicat-o era sâmbătă dimineaţa; în 24 de ore a izbucnit o revoltă pe Facebook, în tot Internetul. (…) Această revoltă a ajuns pe pagina de Facebook a doamnei creatoare, n-a rezistat avalanşei şi în 48 de ore a apărut prima modificare, după care a spus că a uitat să menţioneze că era românesc”.

Al doilea caz îl scoate în evidenţă pe Christian Dior. Deşi a revoluţionat lumea prin creaţiile sale, Christian Dior a scos în acest an un cojoc care copiază fidel cojocul de Bihor. Chiar dacă copia e „unu la unu”, Andreea Tănăsescu spunea că a fost scos un element foarte important: tricolorul. Aceasta arăta şi faptul că un cojoc autentic din piele, în Bihor poate să ajungă pe la 500-600 de euro, în timp ce unul vândut de Dior variază între 15 mii şi 20 de mii de euro.

Astfel, încheia Andreea Tănăsescu, este nevoie de o lege în acest domeniu pentru că oricând se poate ajunge în situaţia în care un brand mondial să preia modele, să facă desen industrial (în momentul în care se realizează un desen industrial, se deţine şi patentul), după care „ca să ne facem ia de Tulgheş, va trebui să batem la uşa cuiva, să-i cerem dreptul să o facem”.

Ana Dacău, profesoară la IA AcademIA

Una dintre cele care îi vor învăţa pe doritori să facă o ie românească este Ana Dacău. Are 75 de ani de ani şi spune că atâta timp cât va fi sănătoasă şi va avea răbdare, va reuşi să-i înveţe şi pe alţii tainele confecţionării iei.

Ana Spune că a învăţat să coase şi să ţese de la mama ei, iar prima ie a făcut-o la 16 ani. Ia luat mult timp atunci, dar acum poate termina una în două săptămâni. În toţi aceşti ani a învăţat foarte multe modele, putând să facă orice: de la piese ale costumului popular, până la preşuri.

Chiar dacă era foarte mândră de ceea ce face, se arăta pesimistă în privinţa transmiterii obiceiurilor populare. „N-aş vedea ca să aibă cine să le ducă mai departe (tradiţiile, obiceiurile noastre – n.a.); în momentul de faţă, nu este. Noi, aşa cum am povestit, dacă înfiinţăm o şezătoare chiar şi atunci va depinde de copilul, de omul care vrea să facă ceva; dar e un lucru de migdală şi nu ştiu…”.

Ie veche de 120 de ani

Printre localnicii prezenţi la evenimentul de luni de la Tulgheş se afla şi o localnică care a mers îmbrăcată cu o ie veche de 120 de ani. Carmen Ţepeş, căci despre ea este vorba, spune că o are moştenire de la străbunica ei, că atunci când a făcut-o s-a inspirat din eleganţa Reginei Maria. Este prima dată când o poartă afară – continua Carmen – până acum stând în lada de zestre a bunicii ei, pe care doreşte să o recondiţioneze.

Consemnare de LIVIU CÂMPEAN

Arhivă foto

Comentarii:

comentarii