La drum, cu bocancii obosiţi…

octombrie 27, 2017 in Economic

Oameni, locuri, întâmplări

Nu cu mult timp în urmă, aflasem că, undeva în zona Odorheiului-Secuiesc, o persoană accesase fonduri europene nerambursabile pentru ceva mai special decât toate opţiunile solicitanţilor, exprimate până atunci.

După ce am cules o parte din informaţii, am hotărât că voi merge acolo şi asta am şi făcut, într-o zi în care am putut admira un peisaj inimitabil. Iarba părea un covor aşezat pe dealurile ce străjuiau drumul, de mâna grijulie a toamnei, iar copacii, ce să mai spun, se împodobiseră în straie de toate culorile. Aproape că uitasem de mine şi de colegul meu de la volan, când, vrând să imortalizez o casă verde, pe al cărei acoperiş se aşternea o pătură de muşchi, mi-am dat seama că nu luasem cu mine aparatul foto. Atunci m-am trezit la realitate…

Era momentul în care m-am concentrat pe direcţia de mers: ştiam că trebuie să facem la dreapta, să ajungem în Zetea şi de acolo în satul Izvoarele, un colţ de Rai, din situl „Natura 2000”, unde îmi dădusem întâlnire cu domnul Bartalis Denes, administratorul firmei „Oreg Szivacs” SRL, în limba română ceva cu sensul de beţivan bătrân, în cadrul căreia fusese amenajat un Centru de agrement numit „Faradt Bokancs”, adică „Bocanci obosiţi”. Două denumiri în legătură cu care Internetul nu ascunde nici un secret…

Întrebându-mă în gând cine o fi fost naşul de botez, nici nu am observat când am sosit la destinaţie. Un loc frumos în care, dincolo de restaurant şi de cele trei căsuţe destinate turiştilor ce doresc să poposească în zonă, în curte se mai afla un luciu de apă în care vara sunt păstrăvi, ce se pescuiesc şi se pregătesc la comandă, iar iarna devine patinoar.

Proiectul şi naşul…

Acolo, în acel minunat loc, m-a întâmpinat gazda mea, d-l Bartalis, instructor de snowboard, o persoană carismatică ce avea ca, în scurt timp, să uimească prin ideile sale nu puţină lume. Din fericire, Melinda, soţia lui, împreună cu părinţii ei, au avut încredere în cel ce vedea altfel viitorul turismului în acea parte a judeţului Harghita şi l-au sprijinit pas cu pas, chiar dacă, nu de puţine ori, a fost nevoie şi de banii familiei pentru ca obiectivul-ţintă să fie cât mai repede atins.

Proiectul pentru accesarea fondurilor europene avea o valoare deloc de neglijat, 30% din total urmând a fi suportat de către solicitant. El a fost depus, în luna octombrie 2015, la submăsura 6.4 – „Crearea şi dezvoltarea de activităţi non-agricole” şi a fost finalizat în luna aprilie a anului în curs.

Ce înseamnă însă acel 30 la sută în cifră absolută?! „58.000 de euro, plus TVA pentru întreaga sumă, returnabil în mai multe tranşe”, a precizat interlocutorul meu.

Acest bărbat, aflat la vârsta maturităţii depline, este tatăl unui băiat de 16 ani şi al unei fetiţe de 13 ani, care, speră el, peste un timp, vor duce poate mai departe afacerea familiei. Recunoscând că nu dispunea de suma amintită anterior, d-l Bartalis a continuat astfel: „Dacă vrei să intri în horă, trebuie să dansezi după muzică, adică să-ţi asumi toate responsabilităţile, pentru cel puţin 5 ani. Dar o afacere o gândeşti nu pentru 5 ani, ci pentru 15-20, idee în care trebuie să o dezvolţi nu numai cu bani europeni, ci şi cu banii tăi, din profitul realizat”.

Până să vă spun cum a rezolvat problema cu cei 58.000 de euro, am să vă spun că primul pas pe care l-a făcut în scopul fundamentării afacerii sale a fost către o firmă de consultanţă din Odorheiu-Secuiesc. De ce?! „Pentru că nimeni nu poate face singur un proiect şi, dacă încearcă, fie reuşeşte, fie ajunge la Tulgheş”. Accentuând ideea că cei care se ocupă de aşa ceva sunt oameni cu lecţia învăţată, Denes le recomandă tuturor solicitanţilor de fonduri europene să apeleze la ei. „Avem în judeţ firme bune, care au realizat proiecte câştigătoare, nu trebuie să le căutăm prin alte părţi. La urma-urmelor, de ce nu ne-am sprijini unii pe alţii? Ei îţi spun ce ai de făcut, te îndrumă, dar decizia tu o iei”.

Schimb uşor subiectul şi încerc să aflu povestea bocancilor obosiţi. Ea s-a născut la Harghita-Mădăraş, pe un drum de 3 km încă neasfaltat, naşul de botez fiind un turist aflat prin zonă, din Ungaria. Presupunând că doriţi să ştiţi mai multe despre această întâmplare, vă recomand să mergeţi acolo, la Centrul de agrement din satul Izvoarele, unde curiozitatea vă va fi satisfăcută. Dar cum multe din echipamentele cu care acesta a fost dotat se vor folosi din plin odată cu venirea primăverii, iată o cale lesnicioasă de a vă documenta: faradtbakancs.ro.

Doza de risc

Odată finalizat proiectul, d-l Bartalis şi familia sa au asigurat două locuri de muncă, pentru două persoane, timp de 5 ani de zile. Când au pus totul pe hârtie şi au făcut calculele, au înţeles că gradul de risc asumat este foarte mare, pentru că „În acest interval de timp se pot întâmpla multe, însă azi nu regret nimic. Când au venit aici domnii de la AFIR mi-au spus că, după o săptămână de stat în faţa calculatorului, nu au înţeles ce am eu în cap şi nici nu au crezut că afacerea va sta pe picioare”.

După ce au verificat totul de la A la Z, cu o listă în faţă, cei care aveau această obligaţie au descifrat pe deplin enigma, înţelegând scopul investiţiei care lui Denes avea să-i surâdă încă din 2015, când a fost în Ungaria, unde, împreună cu fiul său, a încercat fiecare câte o trotinetă electrică. Atunci când a văzut că, pentru o oră, cel care le închiriază încasează 22 de euro/persoană, s-a gândit că va cumpăra şi el vreo 10-15 trotinete noi, chiar dacă va trebui să facă un împrumut în bancă. Habar nu avea cât costă una, aşa că a urmat imediat recomandarea persoanei ce cunoştea preţul şi, înainte de a-l afla, s-a proptit bine de un perete. „Era normal, atâta vreme cât pentru una singură trebuie să plăteşti 8.500 euro cu TVA cu tot”. Dar nu s-a dat bătut! A venit acasă şi primul drum pe care l-a făcut a fost cel ce ducea la firma de consultanţă, unde avea să înţeleagă repede că specialiştii de acolo încă nu se mai întâlniseră cu un proiect de genul celui dorit de el, pe seama căruia să poată achiziţiona echipamente performante pentru un centru de agrement. „Nu mai spun că prietenii mei mă socoteau nebun, deşi ei ştiau foarte bine că eu gândeam diferit, că priveam lucrurile în perspectivă şi că, dacă nu fac altceva decât ceea ce există în zonă, ajungem să avem pensiuni peste pensiuni, toate în criză de clienţi, pentru care vom lucra de 2 lei, adică în pierdere”. Şi proiectul şi-a urmat cursul, partea sa de bani, reprezentând 30 de procente din valoarea totală, împrumutând-o de la apropiaţi.

Nu voi mai intra în prea multe detalii de procedură, dat fiind spaţiul tipografic limitat, dar voi spune că, în opinia domnului Bartalis, Banca Transilvania a fost foarte flexibilă, „ei acceptând contractul de finanţare ca garanţie, ceea ce e bine de ştiut şi de către alţi oameni aflaţi într-o situaţie similară. În plus, ce ar mai fi de folos e următorul sfat: „24 de ore din 24 trebuie să stai pe poziţie, ca salvarea, pentru a mai duce o hârtie sau alta acolo unde trebuie dusă. E în interesul tău”…

Înţelegând foarte bine jocul ce trebuia făcut, domnul Bartalis, administratorul unei afaceri de familie, a acceptat că taxa de management percepută de bancă se justifică „pentru că toţi trebuie să trăim” şi a apreciat sprijinul primit din partea specialiştilor OJFIR Harghita drept un bun câştigat în momente decisive. Aşa s-a şi împlinit prima dorinţă după finalizarea proiectului şi anume aceea de a prinde o parte din sezonul estival 2017!

Dotarea…

Preocupat de calitate şi de siguranţă, instructorul nostru de snowboard nu a făcut rabat de la nimic, după cum „nici un om normal nu ar trebui să facă asta într-un centru de agrement, în care se folosesc big airbag-uri, mountaine-kart-uri sau trotinete electrice”.

Dar, până veţi afla mai multe de acolo, am să vă spun că, acum, în 19 octombrie, s-a împlinit un an de când relaţia cu Reprezentanţa din Craiova a Firmei germane UVX a fost pecetluită prin livrarea a două mountain-kart-uri, fiecare în valoare de 3.500 euro. „Am fost foarte mulţumiţi de ei, au răspuns prompt şi asta ne-a bucurat!”. Cât a costat restul echipamentului, nici nu mai contează pentru dumneavoastră, iubitorii de natură dependenţi de adrenalină, care puteţi aprecia ce înseamnă calitatea şi siguranţa atunci când vă aflaţi în mijlocul ei, spre a vă bucura la maximum de tot ce vă oferă.

Privind înapoi, chiar spre birocraţia căreia trebuia să-i facă faţă, Bartalis Denes a recunoscut că ar lua-o de la capăt cu un nou proiect, „pentru că merită”.

Dar, deplasarea cu bocancii obosiţi, la… bătrânul beţiv, şi pentru mine a meritat. Am cunoscut un om deosebit căruia, încă de copil, i-au plăcut banii, primul său câştig fiind făcut din vânzarea a 20.000 metri de maţe pentru cârnaţi, afacere soldată cu 0,10 lei profit/metru liniar. Tot de copil, atunci când a auzit că un domn anume, cunoştinţă a familiei, lucra în bancă, a decis că se va face bancher. Înţelegând, la un moment dat, că banii băncii nu erau ai bancherilor ci erau ai statului şi ai clienţilor, opţiunea nu i s-a mai părut deloc interesantă, aşa că s-a reorientat şi, în 1997, este primul om din Harghita care deschide o casă de amanet. Asta după ce a trăit destule alte experienţe, una mai palpitantă decât alta. Dar n-a avut noroc! „Am fost furat de către o angajată şi totul s-a terminat. Aveam minte să merg şi la universitate, dar eu eram cu banii, îmi plăceau”.

***

Îl privesc din nou atent pe Denes şi simt că l-am îndrăgit. Descopeream acum un om sincer, pentru care familia şi sprijinul fiecărui membru al ei face toţi… banii! Mai mult chiar, când mi-a vorbit despre părinţii săi, rămaşi de tineri orfani, am simţit că vibrează, că acolo, undeva, într-un colţ ascuns de suflet, păstrează şi azi un sfat preţios al mamei: „Poţi să primeşti o palmă de la oricine, dar să nu întrebi de ce; să-l inviţi pe acel om la masa ta şi să-i dai o farfurie cu mâncare că, poate, după aceea îţi va cere iertare”.

ŞTEFANA DRĂGHICI

Foto: Oreg Szivacs SRL