Joaca este „jobu-ul” meu | Informația Harghitei - jurnal independent
joi , 17 octombrie 2019
Home » Cultură » Joaca este „jobu-ul” meu
Joaca este „jobu-ul” meu

Joaca este „jobu-ul” meu

O carte care conţine 111 jocuri pentru copii, dar şi pentru adulţi, pentru că prin joacă aceştia stau alături de cei mici

După mai bine de doi ani, de când i-a venit ideea, săptămâna trecută, Gabriella-Corina Strujan şi-a văzut munca încununată: a fost lansată cartea care cuprinde 111 jocuri. Şi, pentru că este dedicată celor mici, gazda cea mai potrivită pentru acest eveniment a fost şcoala de unde a pornit totul: „Liviu Rebreanu”, din Miercurea Ciuc.

Acolo, spunea autoarea cărţii, cu vreo doi ani şi ceva în urmă, în timp ce a oferit un ajutor în cadrul săptămânii Şcoala Altfel, i-a venit o idee. Găsind pe un portal mai multe jocuri, a întrebat conducerea instituţiei dacă nu vrea să le prelucreze ei. Au trebuit să refuze, pentru că personalul didactic era „ocupat până-n gât” cu activităţile. A fost momentul în care Gabriella şi-a zis să fructifice ea jocurile găsite.

Odată avută ideea, s-a apucat de treabă. A căutat în principal jocurile clasice, pe care le cunosc şi cei mari, din copilăria lor, pentru că trebuie păstrate (împletituri de hârtie, marionete pentru teatru de păpuşi), dar a introdus şi jocuri care astăzi sunt la modă (reţetă pentru baloane gigantice de săpun, experimente ştiinţifice amuzante, jocuri montessori). A făcut o colecţie de peste 500 de jocuri, după care a revenit la cei mici, de la Şcoala „Liviu Rebreanu” – clasa a III-a Step, clasa a V-a şi a VI-a. Împreună cu aceştia – întrebându-i ce jocuri le plac – a făcut o selecţie. Astfel, în final, au rămas 111 jocuri pe care le-a inclus în carte.

După aproximativ doi ani, vinerea trecută, s-a reîntors la şcoală, unde, în prezenţa conducerii şcolii, a cadrelor didactice şi a altor invitaţi, a avut lansarea cărţii. Dar, înainte de evenimentul care a cuprins prezentări, dimineaţa, elevii şcolii au participat la o serie de activităţi, toate preluate din cartea Joaca este „job-ul” meu. Pentru că vremea a fost nefavorabilă pentru activităţi în aer liber, cei mai mici au fost implicaţi în ateliere de creaţie, iar cei mai mari s-au jucat în sala de sport.

Evenimentul ce a urmat – lansarea cărţii – a fost deschis de un moment muzical oferit de Adriana Balogh şi de fiica ei, Noemi.

Revenind la carte, autoarea ei spunea că „jocul, din punctul meu de vedere, este cel mai minunat mod de petrecere a timpului pentru cei mici şi chiar şi celor mari le place să se joace. Atunci când jocurile sunt copilăreşti, chiar şi ei, adulţii, recuperează un pic din simplitatea aia, din imaginaţie, bucurie, chiar fantezie.

Am dat titlul acesta cărţii – Joaca este „job-ul” meu – pentru că eu aşa cred, că pentru copii jocul este ceva atât de serios, cum este pentru noi meseria, ceea ce am studiat şi ne-am pregătit ca să facem într-o viaţă întreagă; la ei, asta este ocupaţia de bază şi ei se joacă foarte serios. Adulţii, când zic joacă se gândesc la ceva de petrecere a timpului liber, dar pentru copii este esenţial. Iar Ion Creangă zicea despre ocupaţia fiecăruia dacă este copil să se joace, dacă este cal să tragă, dacă este popă să citească”.

În crearea cărţii şi-a folosit experienţa acumulată în cadrul Facultăţii de Arhitectură, pentru că a dorit să ofere explicaţii cât mai clare celor mici, astfel că pe lângă text, toate indicaţiile sunt prezentate, pas cu pas, prin imagini. Desenele care conţin instrucţiunile le-a făcut alb-negru pentru ca ele să poată fi colorate de către copii, iar la sfârşitul cărţii este un capitol din care cei mici se pot inspira cum să le coloreze.

„Am pus în carte şi jocul cu palmele, dintr-un motiv foarte bine întemeiat – continua Gabriella. Este un joc care ajută copiii să se apropie unul de celălalt, într-o situaţie complet fără ameninţare. Ei învaţă să se aştepte unul pe altul, să funcţioneze împreună, să-şi dezvolte coordonarea bilaterală, să meargă după un ritm. Părerea mea este că şi viaţa este ca un fel de joc cu palmele, în sensul că nu numai unul trebuie să stea în centrul atenţiei şi să facă el întotdeauna totul, să fie el cel mai tare. Trebuie cumva să-i lăsăm şi pe ceilalţi şi împreună să mergem mai departe”.

Cartea începe cu jocuri foarte simple, iar pe măsură ce se avansează, acestea devin din ce în ce mai complicate. Şi, pentru că spaţiul oferit de o carte este limitat, atunci trebuia să se găsească o codificare în prezentarea instrucţiunilor. Această prezentare se află la pagina 11. Acolo se prezintă codificarea pentru materiale şi unelte, alte codificări pentru durata de timp necesară realizării unui joc, dificultatea, categoria de vârstă, perioada în care se joacă, dacă e nevoie de adult, dacă e nevoie de şabloane etc.

Structura cărţii

Vorbind despre carte, Elena Mîndru, inspectoare şcolară, spunea că „pe principiul un copil fericit este un copil sănătos şi silitor, autoarea ne împărtăşeşte, celor care răsfoim cartea, gânduri, experienţe, sugestii şi sfaturi prieteneşti, izvorâte din sufletul ei în speranţa că prin noi cei mici pot avea o copilărie de poveste”.

„Pentru a fi pe înţelesul tuturor – continua Elena Mîndru –, mari şi mici, cartea este structurată astfel: după legenda cu indicatoare şi instrucţiuni necesare copiilor, prezintă jocurile în două capitole. Apoi, cartea conţine idei pentru alte jocuri şi jucării, index alfabetic al jocurilor, index tematic al jocurilor, index pe baza indicatoarelor. În Anexă, utilizatorii găsesc situaţii statistice legate de distribuţia interesului copiilor pentru aceste jocuri şi nu omite, spre bucuria lor, să-şi nominalizeze colaboratorii. Aşa că, elevi de aici din sală, şi nu numai, îşi regăsesc numele în această carte. Apoi prezintă partituri, şabloane, materiale şi unelte necesare în unele jocuri. Toate aceste informaţii sunt la îndemâna tuturor părinţilor şi a celor care ajung să intre în posesia acestei cărţi”.

Aceasta mai adăuga faptul că lucrarea este şi un ghid metodic, „concretizată într-o împletire firească a elementelor specifice diferitelor discipline şcolare – abilităţi practice, lucru manual, arte, desen şi muzică, educaţie fizică, ştiinţe ale naturii, matematică, comunicare în limba română, comunicare în limba engleză, religie. Toate acestea orientate spre dezvoltarea creativităţii copiilor”, a mai spus Elena Mîndru.

„Mă bucur că am ajuns clipa să avem o carte tipărită pentru copii”

Una dintre gazdele evenimentului, Carmen Miron, directoarea Şcolii Gimnaziale „Liviu Rebreanu”, spunea că la baza cărţii a stat ideea ca „părinţii să fie alături de copii, să-i scoatem de lângă televizoare, să crească în aer liber, să se joace, să-şi folosească imaginaţia. Nu suntem nostalgici după trecut, dar cred că am uitat de bucuria copilăriei noastre, copiii din ziua de astăzi sunt din ce în ce mai trişti”.

„Mă bucur – continua Carmen Miron – că am ajuns clipa asta să avem o carte editată, tipărită pentru copii şi sper, din tot sufletul, ca să ajungă la cât mai mulţi copii şi să avem cereri să o reedităm”.

∗∗∗

Editarea şi tipărirea cărţii a fost finanţată, în cadrul proiectului „Ne jucăm, învăţăm, educăm” de către Asociaţia Proeducaţie Rebreanu şi Consiliul Judeţean Harghita.

Votul celor peste 100 de jocuri, dintr-o selecţie de 500, a fost acordat de trei clase de copii, în anul şcolar 2017-2018, profesoare fiind Liliana Mihalache, Ramona Oproiu şi Adriana Găvojdea.

În afară de cartea lansată, Gabriella-Corina Strujan a mai scris alte două cărţi pentru copii, ambele de poveşti, de tip mini-roman: Comoara Zânelor (publicată în 2009) şi Sfârşitul Regatului de Piatră (încă nepublicată).

Arhivă foto

LIVIU CÂMPEAN

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.